- Se spune că cel mai mare dușman al ficatului este alcoolul, drumul scurt către ficatul gras și ciroză. Este adevărat?
- Excesul de alcool reprezintă doar unul dintre posibilele motive pentru care ficatul își pierde echilibrul și începe să depoziteze grăsime. La așa-numita "steatoză-hepatică non-alcoolică", după cum arată și numele, cauza nu este băutura, ci, de cele mai multe ori, alimentația necorespunzătoare, dublată de prea puțină mișcare. Ce trebuie înțeles este că ficatul nu este răspunzător doar de detoxifierea sângelui - și, implicit, de metabolizarea alcoolului - ci are grijă și ca celulelor să le stea mereu la dispoziție toți nutrienții care le sunt necesari. Din acest motiv, el are pregătită întotdeauna o mică rezervă de grăsime. Când alimentația este însă copioasă, poate să apară o reacție în lanț care conduce la depozitarea unei cantități exagerate de grăsime. Despre o încărcare a ficatului de grăsimi se poate vorbi atunci când peste cinci procente dintre celulele hepatice au depozitat în mod vizibil grăsime. În cazul unui ficat gras propriu-zis, cel puțin jumătate dintre celulele hepatice sunt încărcate de grăsime.
- Care sunt urmările?
- Ficatul se poate inflama. Dacă această reacție nu este stopată, țesutul se întărește, apare fibroza, iar mai târziu, ciroza, și se pot dezvolta chiar tumori. Un ficat cirotic poate deveni la un moment dat incapabil să-și îndeplinească funcțiile, astfel încât devine necesar un transplant. O încărcare a ficatului de grăsimi pune de asemenea viața în pericol și din alt punct de vedere. Supraîncărcarea lipidică a organului crește dramatic riscul apariției diabetului, a infarctelor și a accidentelor vasculare cerebrale.
- Persoanele supraponderale sunt singurele care se confruntă cu această problemă?
- Nicidecum! Cine cântărește prea mult, se confruntă, ce-i drept, cu un risc sporit al bolii (mai ales atunci când cineva crește foarte rapid în greutate), dar și 15% dintre persoanele suple suferă de boala ficatului gras. Cercetătorii le numesc "tofis" ( "thin outside, fat inside" - adică slabe pe dinafară, grase pe dinăuntru). Unii oameni pot depozita multă grăsime exact acolo unde este locul ei, și anume sub piele. Este drept că asta conduce la formarea inesteticelor "șunci", însă pentru ficat și metabolism pare să fie mai bine așa. Uneori, la aceste persoane, în pofida supraponderalității lor, toate valorile relevante ale sângelui se încadrează în limite normale. Atunci când corpul nu mai poate depozita în mod corespunzător grăsimea sub piele, ea se acumulează însă în alte țesuturi. Această grăsime "rătăcită" ajunge mai întâi în ficat, apoi sunt afectate mai toate celelalte organe ale corpului. Ea poate provoca inflamații ale vaselor de sânge, care conduc la arterioscleroză, sporind astfel riscul infarctului sau al accidentului vascular cerebral. Dar și alte boli sunt puse pe seama "îngrășării interioare", între ele numărându-se sindromul ovarului polichistic și Alzheimerul.
- Ar trebui, așadar, să avem, pe cât posibil, o alimentație săracă în grăsimi?
- De încărcarea ficatului cu grăsimi este responsabil, mai ales, aportul exagerat de carbohidrați (poate și dulciuri). În mod normal, în timpul unei mese, carbohidrații trec în sânge, și apoi sunt canalizați în celule, cu ajutorul hormonului denumit insulină. Aici ei sunt - fie folosiți imediat, pentru a satisface nevoia de energie, - fie sunt depozitați în celulele hepatice pentru a sprijini efortul fizic. Dacă acesta nu se prea produce, modul nostru de viață fiind unul mai degrabă comod și, pe deasupra, mai și consumăm carbohidrați în exces, depozitele de grăsime ajung, de regulă, să fie umplute până la refuz. Această stare a organismului este denumită rezistență la insulină. Un studiu recent al Universității Yale a arătat unde ajunge în final zahărul din sânge: el este transformat în grăsime de către ficat, care o reține sau o transportă cu ajutorul sângelui în alte țesuturi. Ca urmare a încărcării progresive a ficatului și a pancreasului cu grăsimi, aceste organe devin la rândul lor rezistente la insulină și metabolismul zahărului se perturbă într-o tot mai mai mare măsură, astfel încât, la un moment dat, nici măcar cantitățile extrem de mari de insulină nu mai sunt suficente pentru a îndepărta glucoza din sânge. Acest stadiu se numește diabet.
- Sub ce formă se manifestă un ficat încărcat de grăsimi?
- Abia dacă se observă. Dat fiind că ficatul nu percepe durerea, disconfortul apare de cele mai multe ori când el este deja permanent afectat. Un ficat încărcat de grăsimi se manifestă, în cel mai bun caz, printr-o senzație de presiune la nivelul abdomenului superior (atunci când este deja semnificativ mărit). Cei loviți de această afecțiune simt, adesea, o mare oboseală. Dar acest simptom nespecific nu prea reușește să-i facă pe oameni să-și dea seama despre ce este vorba.
- Și de unde știu dacă am și eu această problemă?
- Un ficat încărcat de grăsimi poate fi descoperit târziu, prin ecografii, și anume, atunci când în mod clar peste zece la sută din celule au înmagazinat grăsime. În prezent, boala ficatului gras se diagnostichează cel mai ușor cu ajutorul așa-numitului indice de încărcare grasă a ficatului (Fatty-Liver-Index - FLI). Cu cât indicele FLI trece mai mult de 30, cu atât mai probabil este că ne confruntăm cu boala ficatului gras. Efectuând și alte teste de laborator, doctorul dvs. poate apoi calcula în ce măsură vă este deja afectat metabolismul.
- Se poate preveni depunerea de grăsime în ficat?
- Există o cale rapidă, care conduce efectiv la reducerea nivelului de grăsime din ficat: regimul. "Cheia stă într-un aport caloric scăzut în mod dramatic", afirmă nutriționiștii. Participanții la un experiment întreprins la Universitatea Newcastle, care erau cu toții diabetici, care au consumat zilnic 800 de calorii, în forma unor shake-uri proteice și legume, au scăpat încă din prima săptămână de 30 la sută din grăsimea existentă la nivelul ficatului, fapt ce a condus imediat la îmbunătățirea indicilor de glucide și lipide din sânge. În opinia nutriționiștilor, caloriile pe care ni le îngăduim zilnic ar trebui să constea într-o cât mai mică măsură din carbohidrați, și mai mult din proteine prezente în leguminoase (linte, fasole uscată, mazăre, mei, bob etc.), supe de legume și sucuri preparate în casă.
În cazul unei supraponderalități excesive, două săptămâni de regim nu sunt îndeajuns pentru a readuce metabolismul pe calea cea dreaptă. În asemenea cazuri, nu ne ajută decât să schimbăm ceea ce a condus la încărcarea ficatului cu grăsimi, și anume, stilul de viață, definit prin prea puțină mișcare și prea mulți carbohidrați (pâine, paste făinoase, zahăr).
Cum să păstrăm ficatul în formă
* Axați-vă pe relaxare: hormonii de stres stimulează procesele inflamatorii din corp, iar acestea, la rândul lor, influențează în mod negativ metabolismul zahărului.
* Dezvoltați-vă masa musculară: Chiar și la oamenii care au deja rezistență la insulină, orice set de exerciții sportive îmbunătățește metabolismul, iar efectul durează tot restul zilei. Deosebit de avantajos este, în această privință, antrenamentul de forță, fiindcă mușchii bine dezvoltați pot depozita mai multă glucoză și, în plus, consumă, la fiecare activitate, mai multă energie.
* Reduceți necesarul de insulină: consumați mai puțini carbohidrați care se digeră ușor (produse pe bază de cereale, dulciuri) și faceți ca intervalul dintre masa de seară și micul dejun să fie cât mai lung. În acest fel, îi asigurați corpului dvs. pe timpul nopții o mini-perioadă de post binefăcător, și multe kilograme în minus.