- Recent, la rubrica "Asul de inimă" s-au publicat scrisorile unor bărbaţi înşelaţi de soţii, nehotărâţi pe ce drum să o ia în viitor. Există oare remedii care pot salva naufragiul?
- Dacă iubire există - da! Dacă iubire nu există, nu se poate folosi nici un fel de remediu. Nici un remediu nu poate să repare o căsnicie în care nu există iubire. Poţi, în schimb, să apelezi la o altă şansă lăsată de la Dumnezeu, numită iertare. Atunci căsnicia poate fi salvată. Dar din experienţa mea de 30 de ani de psihologie, oamenii nu iartă, se enervează şi ţipă. Spun: "Dacă eu fac pentru tine lucrul ăsta, tu de ce nu faci pentru mine la fel?". Ca şi cum ar exista între ei un târg, o posibilitate de tocmire, ori aşa ceva nu se poate.
- Credeţi că drepturile egale câştigate de femei cu bărbaţii şi activarea lor socială le face vinovate de eşecul marital? Au devenit prea independente?
- În primul rând eu cred că egalitatea dintre femei şi bărbaţi este o aberaţie, este ceva fals. Este ireală ideea că femeia poate fi vreodată egală cu bărbatul sau că bărbatul ar putea fi egal cu femeia, pentru că bărbatul este de la-nceput născut să joace un rol, şi femeia hărăzită să joace alt rol. Mai ales în ultimul timp, de când femeia s-a emancipat şi a preluat funcţii de-ale bărbatului (de manager, de exemplu), nu fac - şi ea, şi bărbatul - decât să se frustreze unul de prezenţa celuilat, să nu mai aibă timp de ei înşişi - unul pentru altul. Se pleacă din start de la ideea greşită că femeia poate să fie vreodată în viaţa ei egală bărbatului. Aici s-a făcut o confuzie uriaşă: întotdeauna mama era cea care suplinea locul tatălui care, să zicem, alerga după bani, adică el era mai mult plecat şi ea - mai mult prezentă. Amândoi, şi mama şi tatăl, sunt fiinţe de la Dumnezeu, şi cea mai importantă problemă e dacă sunt puternici în iubirea lor şi, mai ales, să nu înlocuiască iubirea cu simulacre.
- Studii occidentale recente afirmă că marele foc al iubirii se stinge după 4-5 ani, din motive ştiinţifice, legate de chimia organismului nostru. Este adevărat?
- Iubirea nu poate fi explicată ştiinţific. Iubirea este ca vântul, ca ploaia, vine-pleacă... Iubire înseamnă libertate, iubire înseamnă să-ţi iubeşti bărbatul oriunde-ar fi, nu numai cu corpul fizic. A iubi cu corpul fizic este o manifestare pe care o au şi animalele. Îl iubeşti cu iubirea, îl iubeşti cu existenţa ta; sentimentul meu este acelaşi, chiar dacă bărbatul meu este în Papua Noua Guinee sau este lângă mine. Iubirea e un sentiment uriaş şi nu poate fi redusă la o relaţie fizică trecătoare, măsurată în ani.
- Ce putem face pentru ca focul iubirii să nu coboare la flacără mică? Să nu fim tot mai singuri în... doi...
- Să nu ne înşelăm pe noi înşine! Să nu schimbăm valorile, să nu punem banii pe primul plan. Să visăm mai întâi copii şi apoi carieră. Mai bine cu bani mai puţini, dar să ne ţinem de mână strâns unul pe altul şi să ne încurajăm când unul are un eşec. Acolo unde există posibilităţi materiale mai mari, apare şi riscul de a înşela mai tare, de a considera că banii pot să răscumpere o căsnicie pierdută. Iubirea nu poate fi cumpărată cu bani.