- Recent, la rubrica "Asul de inimă" s-au publicat scrisorile unor bărbați înșelați de soții, nehotărâți pe ce drum să o ia în viitor. Există oare remedii care pot salva naufragiul?
- Dacă iubire există - da! Dacă iubire nu există, nu se poate folosi nici un fel de remediu. Nici un remediu nu poate să repare o căsnicie în care nu există iubire. Poți, în schimb, să apelezi la o altă șansă lăsată de la Dumnezeu, numită iertare. Atunci căsnicia poate fi salvată. Dar din experiența mea de 30 de ani de psihologie, oamenii nu iartă, se enervează și țipă. Spun: "Dacă eu fac pentru tine lucrul ăsta, tu de ce nu faci pentru mine la fel?". Ca și cum ar exista între ei un târg, o posibilitate de tocmire, ori așa ceva nu se poate.
- Credeți că drepturile egale câștigate de femei cu bărbații și activarea lor socială le face vinovate de eșecul marital? Au devenit prea independente?
- În primul rând eu cred că egalitatea dintre femei și bărbați este o aberație, este ceva fals. Este ireală ideea că femeia poate fi vreodată egală cu bărbatul sau că bărbatul ar putea fi egal cu femeia, pentru că bărbatul este de la-nceput născut să joace un rol, și femeia hărăzită să joace alt rol. Mai ales în ultimul timp, de când femeia s-a emancipat și a preluat funcții de-ale bărbatului (de manager, de exemplu), nu fac - și ea, și bărbatul - decât să se frustreze unul de prezența celuilat, să nu mai aibă timp de ei înșiși - unul pentru altul. Se pleacă din start de la ideea greșită că femeia poate să fie vreodată în viața ei egală bărbatului. Aici s-a făcut o confuzie uriașă: întotdeauna mama era cea care suplinea locul tatălui care, să zicem, alerga după bani, adică el era mai mult plecat și ea - mai mult prezentă. Amândoi, și mama și tatăl, sunt ființe de la Dumnezeu, și cea mai importantă problemă e dacă sunt puternici în iubirea lor și, mai ales, să nu înlocuiască iubirea cu simulacre.
- Studii occidentale recente afirmă că marele foc al iubirii se stinge după 4-5 ani, din motive științifice, legate de chimia organismului nostru. Este adevărat?
- Iubirea nu poate fi explicată științific. Iubirea este ca vântul, ca ploaia, vine-pleacă... Iubire înseamnă libertate, iubire înseamnă să-ți iubești bărbatul oriunde-ar fi, nu numai cu corpul fizic. A iubi cu corpul fizic este o manifestare pe care o au și animalele. Îl iubești cu iubirea, îl iubești cu existența ta; sentimentul meu este același, chiar dacă bărbatul meu este în Papua Noua Guinee sau este lângă mine. Iubirea e un sentiment uriaș și nu poate fi redusă la o relație fizică trecătoare, măsurată în ani.
- Ce putem face pentru ca focul iubirii să nu coboare la flacără mică? Să nu fim tot mai singuri în... doi...
- Să nu ne înșelăm pe noi înșine! Să nu schimbăm valorile, să nu punem banii pe primul plan. Să visăm mai întâi copii și apoi carieră. Mai bine cu bani mai puțini, dar să ne ținem de mână strâns unul pe altul și să ne încurajăm când unul are un eșec. Acolo unde există posibilități materiale mai mari, apare și riscul de a înșela mai tare, de a considera că banii pot să răscumpere o căsnicie pierdută. Iubirea nu poate fi cumpărată cu bani.