Prea multă publicitate
- D-nă doctor, după ani lungi de practică psihologică în România, aţi plecat în Canada, unde v-aţi specializat şi în sexologie, o calificare extrem de solicitată în ziua de astăzi. Recent, în America s-a declanşat o mişcare feministă extrem de puternică, care acuză "agresiunile sexuale" ale bărbaţilor, provocând "decapitări", mai ales în lumea artistică de la Hollywood. Ce înseamnă, de fapt, "agresiune sexuală"?
- În mod normal, e vorba de o tentativă sau chiar de un act împlinit, de a forţa o femeie, prin agresiune, să se supună unui act sexual. Dar în cazul mişcării feministe la care vă referiţi, definiţiile sunt mult mai vagi. "Agresiunea sexuală" înseamnă, de pildă, ca un bărbat să te ajute să cobori din tramvai, fără ca tu să i-o ceri, să vrea să-ţi urce bagajele grele în tren, fiindcă te lupţi greu cu ele, să te apuce de mână când îţi vorbeşte, sau să te mângâie, spontan, pe obraz sau pe cap. Revolta, justificată, în sine, împotriva violenţei bărbaţilor bădărani, a drepturilor "de şefi de trib", a vulgarităţii şi brutalităţii unora dintre ei, a degenerat, după părerea mea, într-o uriaşă frustrare a unor femei care se plâng, vocalizând foarte tare, nu pentru a-şi face dreptate, ci pentru a se face văzute şi remarcate de opinia publică. Dacă le doare aşa de tare că şeful le-a bătut peste fund, de ce nu s-au plâns atunci când ofensa s-a întâmplat, şi o fac acum, după 30 de ani? Doamne fereşte, nu le ţin partea bărbaţilor violenţi, care îşi iau de la sine putere drepturi de viaţă şi de moarte asupra femeilor, dar cred că, în momentul de faţă, revolta doamnelor de la Hollywood a degenerat. Pur şi simplu, să te plângi public, la o televiziune de mare audienţă, pentru întâmplări petrecute în urmă cu o sută de ani şi pentru care nu există dovezi, înseamnă publicitate. Neînţelegerile, şi aşa, grave, dintre femei şi bărbaţi, se vor accentua.
Nişte corăbii în ceaţă
- D-nă doctor, ce vedeţi zi de zi dincolo de feţele oamenilor care se aşează pe scaunul cabinetului dvs.?
- Sunt două grupe diferite cu care lucrez. Prima îi priveşte pe cei peste 40 de ani, cea de a doua, pe tinerii în jur de 25 de ani. Atenţie, însă! Eu vorbesc ca psihoterapeut despre oamenii cu probleme emoţionale nerezolvate, aflaţi în situaţii de criză. Sunt sigură că există şi alţii cu o viaţă normală. Şi ca să vă răspund la întrebare, ce observ este un fenomen social general - bărbaţii şi femeile au aceeaşi problemă comună: cum să ajungă la o apropiere sinceră şi profundă, la o afecţiune reală între ei.
- Să începem cu categoria de vârstă de peste 40 de ani.
- Oamenii aceştia seamănă cu nişte corăbii în ceaţă, nişte ambarcaţiuni care s-au pierdut. Cândva au fost fericiţi, super-îndrăgostiţi, o euforie care a ţinut, din păcate, doar câţiva ani. Vremuri pline de dragoste şi împlinire, cu proiecte legate de casă, de familie, de copii, dar care au dispărut. Tabloul pe care îl văd arată aşa - femeile îşi pierd dorinţa de dragoste, pentru că nu au reuşit să dezvolte o intimitate reală cu partenerul lor. Ea înseamnă tandreţe, sinceritate, cuvinte de iubire şi mângâieri, să te simţi unul pe celălalt, să te priveşti în ochi. Femeile observă primele că actul sexual lipsit de iubire nu le dăruieşte prea mult, drept care se retrag, frustrate, în sine. Nu se mai supun dorinţei bărbatului, aşa cum făceau altădată mamele lor. Din păcate, nu ştiu nici cum să întemeieze o relaţie mulţumitoare, nu ştiu ce-ar trebui să facă pentru a o crea.
- Şi bărbaţii?
- Ei vor mai mult sex, fără să realizeze că, de fapt, tânjesc după aceeaşi tandreţe şi intimitate ca şi femeile. Mulţi dintre ei se înşeală, crezând că simplul act sexual în sine denotă o relaţie profundă. Pentru majoritatea bărbaţilor, sexualitatea, fără o relaţie sufletească puternică cu partenerele lor, fără o adevărată intimitate împărtăşită, nu este satisfăcătoare şi nici nu oferă motivaţie pentru viitor. Aşa începe spirala înstrăinării. Femeia nemulţumită, bărbatul frustrat.
Femeile au puterea
- Cine a învăţat, ca bărbat, să preţuiască cu adevărat o femeie, cine trăieşte o sexualitate mulţumitoare, are toate şansele să trateze şi o altă femeie cu acelaşi respect, fără să o considere, din capul locului, obiect al dorinţelor sexuale. Din păcate, în meseria mea de medic sexolog, văd adesea cât de complicat şi de încordat îşi trăiesc femeile şi bărbaţii sexualitatea, cât de stângaci sunt în legătură cu propria lor intimitate feminină sau masculină, deşi nu lasă să se vadă aceste lucruri, par siguri pe ei, elocvenţi, suverani.
- Ce spuneţi se potriveşte şi cu generaţia celor de douăzeci-treizeci de ani?
- Alte condiţii de viaţă, dar acelaşi efect. Chiar dacă partenerii au vârste între 20 şi 40 de ani, se pierd, adesea, total. Cel mai adesea, bărbaţii sunt prea moi şi nedecişi, în vreme ce prin mutiplele lor obligaţii - casă, copii, carieră -, femeile sunt supuse unui stres puternic şi trăiesc într-o stare de încordare permanentă. Majoritar, în cuplurile din această generaţie, femeile au puterea. Rămaşi prea mult în cuibul familiei, supertutelaţi de părinţi, bărbaţii sunt la fel de neputincioşi şi în noua familie.
- Spre satisfacţia femeilor care pot, astfel, să îi conducă cum vor?
- Nu, majoritatea femeilor tinere cu care am vorbit n-au niciun chef să fie atât de puternice. Îşi doresc bărbaţi puternici, în stare să hotărască ceva. Nicio femeie nu-şi doreşte, în viaţa intimă, un bărbat speriat şi timid.
- Au, totuşi, meritul că nu pot fi incluşi în categoria "agresorilor sexuali"...
- Nu sunt deloc de invidiat, sunt foarte nesiguri pe ei, au nevoie permanent de confirmare. Rolul de "drăguţi şi finuţi" nu-i încântă. De fapt, ei vor să fie luaţi în seamă ca bărbaţi şi să primească semnalul că sunt ok în ceea ce fac.
- Şi ce învaţă toţi oamenii aceştia care vin cu atâta speranţă la cabinetul dvs. de terapii sexuale?
- Că există o viaţă împlinită sentimental, independent de vârstă. Sexualitatea este o parte minunată a existenţei, care trebuie tratată cu dorinţă, dar şi cu respect, fără să recurgi la "agresiuni sexuale".
CIFRE
(Sondaj "Forsa")
74% din totalul femeilor anchetate au răspuns că au fost "agresate sexual". Din care:
54% s-au plâns de atingeri fizice nedorite
49% s-au plâns de apropouri erotice
32% s-au plâns de priviri obraznice
44% au fost abordate de oameni necunoscuţi
24% au primit oferte erotice de la colegi
22% au primit oferte erotice de la prieteni sau cunoscuţi.
"Forsa" a întrebat şi ce măsuri ar trebui luate pentru ca femeile să nu mai fie "agresate sexual". Iată răspunsurile:
67% dintre ele solicită legi care să le apere
59% cer ca imaginea lor publică, de pildă în reclame şi la televizor, să nu mai fie frivolă (să nu mai provoace prin ţinute erotice).
47% dintre femei au cerut drepturi egale cu bărbaţii la modul în care sunt plătite.
DINA BRAN
Reproduceri după picturi de ION NICODIM
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
