Prea multă publicitate
- D-nă doctor, după ani lungi de practică psihologică în România, ați plecat în Canada, unde v-ați specializat și în sexologie, o calificare extrem de solicitată în ziua de astăzi. Recent, în America s-a declanșat o mișcare feministă extrem de puternică, care acuză "agresiunile sexuale" ale bărbaților, provocând "decapitări", mai ales în lumea artistică de la Hollywood. Ce înseamnă, de fapt, "agresiune sexuală"?
- În mod normal, e vorba de o tentativă sau chiar de un act împlinit, de a forța o femeie, prin agresiune, să se supună unui act sexual. Dar în cazul mișcării feministe la care vă referiți, definițiile sunt mult mai vagi. "Agresiunea sexuală" înseamnă, de pildă, ca un bărbat să te ajute să cobori din tramvai, fără ca tu să i-o ceri, să vrea să-ți urce bagajele grele în tren, fiindcă te lupți greu cu ele, să te apuce de mână când îți vorbește, sau să te mângâie, spontan, pe obraz sau pe cap. Revolta, justificată, în sine, împotriva violenței bărbaților bădărani, a drepturilor "de șefi de trib", a vulgarității și brutalității unora dintre ei, a degenerat, după părerea mea, într-o uriașă frustrare a unor femei care se plâng, vocalizând foarte tare, nu pentru a-și face dreptate, ci pentru a se face văzute și remarcate de opinia publică. Dacă le doare așa de tare că șeful le-a bătut peste fund, de ce nu s-au plâns atunci când ofensa s-a întâmplat, și o fac acum, după 30 de ani? Doamne ferește, nu le țin partea bărbaților violenți, care își iau de la sine putere drepturi de viață și de moarte asupra femeilor, dar cred că, în momentul de față, revolta doamnelor de la Hollywood a degenerat. Pur și simplu, să te plângi public, la o televiziune de mare audiență, pentru întâmplări petrecute în urmă cu o sută de ani și pentru care nu există dovezi, înseamnă publicitate. Neînțelegerile, și așa, grave, dintre femei și bărbați, se vor accentua.
Niște corăbii în ceață
- D-nă doctor, ce vedeți zi de zi dincolo de fețele oamenilor care se așează pe scaunul cabinetului dvs.?
- Sunt două grupe diferite cu care lucrez. Prima îi privește pe cei peste 40 de ani, cea de a doua, pe tinerii în jur de 25 de ani. Atenție, însă! Eu vorbesc ca psihoterapeut despre oamenii cu probleme emoționale nerezolvate, aflați în situații de criză. Sunt sigură că există și alții cu o viață normală. Și ca să vă răspund la întrebare, ce observ este un fenomen social general - bărbații și femeile au aceeași problemă comună: cum să ajungă la o apropiere sinceră și profundă, la o afecțiune reală între ei.
- Să începem cu categoria de vârstă de peste 40 de ani.
- Oamenii aceștia seamănă cu niște corăbii în ceață, niște ambarcațiuni care s-au pierdut. Cândva au fost fericiți, super-îndrăgostiți, o euforie care a ținut, din păcate, doar câțiva ani. Vremuri pline de dragoste și împlinire, cu proiecte legate de casă, de familie, de copii, dar care au dispărut. Tabloul pe care îl văd arată așa - femeile își pierd dorința de dragoste, pentru că nu au reușit să dezvolte o intimitate reală cu partenerul lor. Ea înseamnă tandrețe, sinceritate, cuvinte de iubire și mângâieri, să te simți unul pe celălalt, să te privești în ochi. Femeile observă primele că actul sexual lipsit de iubire nu le dăruiește prea mult, drept care se retrag, frustrate, în sine. Nu se mai supun dorinței bărbatului, așa cum făceau altădată mamele lor. Din păcate, nu știu nici cum să întemeieze o relație mulțumitoare, nu știu ce-ar trebui să facă pentru a o crea.
- Și bărbații?
- Ei vor mai mult sex, fără să realizeze că, de fapt, tânjesc după aceeași tandrețe și intimitate ca și femeile. Mulți dintre ei se înșeală, crezând că simplul act sexual în sine denotă o relație profundă. Pentru majoritatea bărbaților, sexualitatea, fără o relație sufletească puternică cu partenerele lor, fără o adevărată intimitate împărtășită, nu este satisfăcătoare și nici nu oferă motivație pentru viitor. Așa începe spirala înstrăinării. Femeia nemulțumită, bărbatul frustrat.
Femeile au puterea
- Agresiunile sexuale incriminează, adesea, și cazuri grave de abuz sexual. Pot fi bărbații reeducați?
- Cine a învățat, ca bărbat, să prețuiască cu adevărat o femeie, cine trăiește o sexualitate mulțumitoare, are toate șansele să trateze și o altă femeie cu același respect, fără să o considere, din capul locului, obiect al dorințelor sexuale. Din păcate, în meseria mea de medic sexolog, văd adesea cât de complicat și de încordat își trăiesc femeile și bărbații sexualitatea, cât de stângaci sunt în legătură cu propria lor intimitate feminină sau masculină, deși nu lasă să se vadă aceste lucruri, par siguri pe ei, elocvenți, suverani.
- Ce spuneți se potrivește și cu generația celor de douăzeci-treizeci de ani?
- Alte condiții de viață, dar același efect. Chiar dacă partenerii au vârste între 20 și 40 de ani, se pierd, adesea, total. Cel mai adesea, bărbații sunt prea moi și nedeciși, în vreme ce prin mutiplele lor obligații - casă, copii, carieră -, femeile sunt supuse unui stres puternic și trăiesc într-o stare de încordare permanentă. Majoritar, în cuplurile din această generație, femeile au puterea. Rămași prea mult în cuibul familiei, supertutelați de părinți, bărbații sunt la fel de neputincioși și în noua familie.
- Spre satisfacția femeilor care pot, astfel, să îi conducă cum vor?
- Nu, majoritatea femeilor tinere cu care am vorbit n-au niciun chef să fie atât de puternice. Își doresc bărbați puternici, în stare să hotărască ceva. Nicio femeie nu-și dorește, în viața intimă, un bărbat speriat și timid.
- Au, totuși, meritul că nu pot fi incluși în categoria "agresorilor sexuali"...
- Nu sunt deloc de invidiat, sunt foarte nesiguri pe ei, au nevoie permanent de confirmare. Rolul de "drăguți și finuți" nu-i încântă. De fapt, ei vor să fie luați în seamă ca bărbați și să primească semnalul că sunt ok în ceea ce fac.
- Și ce învață toți oamenii aceștia care vin cu atâta speranță la cabinetul dvs. de terapii sexuale?
- Că există o viață împlinită sentimental, independent de vârstă. Sexualitatea este o parte minunată a existenței, care trebuie tratată cu dorință, dar și cu respect, fără să recurgi la "agresiuni sexuale".
CIFRE
(Sondaj "Forsa")
74% din totalul femeilor anchetate au răspuns că au fost "agresate sexual". Din care:
54% s-au plâns de atingeri fizice nedorite
49% s-au plâns de apropouri erotice
32% s-au plâns de priviri obraznice
44% au fost abordate de oameni necunoscuți
24% au primit oferte erotice de la colegi
22% au primit oferte erotice de la prieteni sau cunoscuți.
"Forsa" a întrebat și ce măsuri ar trebui luate pentru ca femeile să nu mai fie "agresate sexual". Iată răspunsurile:
67% dintre ele solicită legi care să le apere
59% cer ca imaginea lor publică, de pildă în reclame și la televizor, să nu mai fie frivolă (să nu mai provoace prin ținute erotice).
47% dintre femei au cerut drepturi egale cu bărbații la modul în care sunt plătite.
DINA BRAN
Reproduceri după picturi de ION NICODIM