- Pentru a se reabilita în ochii electoratului său, Klaus Iohannis ar trebui să se reinventeze, să redevină cel de la începutul anului 2017, care se ducea la şedinţa de guvern şi scotea lumea în stradă împotriva OUG 13, nu politicianul lipsit de viziune şi curaj, cinic şi calculat de azi, care o desemnează premier pe Viorică Dăncilă, deşi în 2016, o respingea pe Sevil Shhaideh. Mulţi comentatori explică non-combatul preşedintelui printr-un calcul cinic, potrivit căruia coaliţia PSD-ALDE ar trebui lăsată să se compromită în asemenea măsură, încât să nu poată prezenta un candidat credibil la alegerile din 2019, ceea ce i-ar garanta domnului Iohannis un al doilea mandat. Dar mai este domnul Iohannis un candidat anti-PSD autentic, de vreme ce a capitulat în faţa celei mai corupte, incompetente şi cinice echipe pe care acest partid a avut-o vreodată la conducere? Atunci când a decis "să mai dea o şansă PSD" la guvernare, el a anulat, de fapt, o şansă de dezvoltare şi progres a României, pentru că însuşi domnul Iohannis a criticat ulterior, dur, guvernele PSD. Totodată, a dat impresia că se teme că PSD va declanşa procedura de suspendare, dacă Preşedinţia nu-i face pe plac. Dar dacă domnul Iohannis refuză o confruntare deschisă cu PSD, ce legitimitate mai are el în ochii celor care au sperat că se va lupta cu "ciuma roşie"? Lăsând România la cheremul baronilor PSD, şeful statului şi-a pierdut credibilitatea ca apărător al statului de drept, al democraţiei şi prosperităţii românilor. Calculul politic al preşedintelui se dovedeşte aşadar lipsit de inteligenţă şi contraproductiv, în cazul în care nu ascunde cumva o complicitate subterană odioasă cu adversarul. Dacă ne gândim bine, Klaus Iohannis nu a fost niciodată, nici un om politic cu substanţă şi viziune, nici un adversar al "sistemului ticăloşit". Poate ar fi momentul să ne gândim serios la un alt candidat la preşedinţie pentru 2019.
- Liviu Dragnea a justificat prezenţa în guvernul Dăncilă a unor miniştri cu probleme penale, invocând votul românilor, care ar permite coaliţiei PSD-ALDE să numească guvernul după bunul său plac. Cât de corect e acest raţionament?
- În tot cazul este greu de contrazis. Din moment ce românii care s-au prezentat la urne au votat un partid ai cărui lideri au dosare penale şi chiar condamnări, înseamnă că ei nu sunt sensibili la chestiunile morale şi acceptă corupţia ca sistem de guvernare, poate chiar ca mod de viaţă propriu. Unii au complicităţi profitabile cu PSD, alţii sunt uşor de manipulat de televiziuni ca Antena3 şi RomâniaTV. În sfârşit, o bună parte a crezut în promisiunile fără acoperire făcute de Liviu Dragnea în campanie şi a sperat că o va duce mai bine sub un guvern PSD. Aceste aşteptări au fost însă înşelate, căci o parte din salariile bugetarilor scad, în loc să crească, iar preţurile cresc deja, în loc să scadă, căci leul slăbeşte, şi inflaţia erodează progresiv puterea de cumpărare. Ceea ce spune însă implicit Liviu Dragnea este că restul electoratului, cei 60% care nu s-au prezentat la vot, au abdicat de la responsabilitatea lor civică şi au permis indirect PSD şi ALDE să obţină o majoritate categorică. Nici în această privinţă nu poate fi contrazis. Raţionamentul domnilor Dragnea şi Tăriceanu devine incorect când se raportează la democraţie pentru a justifica promovarea penalilor şi incompetenţilor în guvern, pentru că democraţia nu există fără statul de drept. Poziţionându-se împotriva statului de drept şi a criteriilor de integritate, de partea corupţilor, liderii PSD-ALDE subminează de fapt democraţia, promovând pe faţă un sistem ostil cetăţenilor, care vor fi furaţi în continuare de clica aflată la putere. Avem de a face cu rodul unei mentalităţi de tip comunist, care susţine primatul voinţei politice în faţa legii, impunând interesul politic în dauna legalităţii, moralităţii şi competenţei. De aceea avem un premier total nepregătit să conducă guvernul, un agramat ca ministru al educaţiei şi un ageamiu ca ministru al economiei. Iar faptul că Liviu Dragnea îşi permite să fie atât de cinic, încât să-i spună poporului în faţă că a optat pentru un astfel de sistem, nu este altceva decât o dovadă a falimentului democraţiei "originale" din România.