- Pentru a se reabilita în ochii electoratului său, Klaus Iohannis ar trebui să se reinventeze, să redevină cel de la începutul anului 2017, care se ducea la ședința de guvern și scotea lumea în stradă împotriva OUG 13, nu politicianul lipsit de viziune și curaj, cinic și calculat de azi, care o desemnează premier pe Viorică Dăncilă, deși în 2016, o respingea pe Sevil Shhaideh. Mulți comentatori explică non-combatul președintelui printr-un calcul cinic, potrivit căruia coaliția PSD-ALDE ar trebui lăsată să se compromită în asemenea măsură, încât să nu poată prezenta un candidat credibil la alegerile din 2019, ceea ce i-ar garanta domnului Iohannis un al doilea mandat. Dar mai este domnul Iohannis un candidat anti-PSD autentic, de vreme ce a capitulat în fața celei mai corupte, incompetente și cinice echipe pe care acest partid a avut-o vreodată la conducere? Atunci când a decis "să mai dea o șansă PSD" la guvernare, el a anulat, de fapt, o șansă de dezvoltare și progres a României, pentru că însuși domnul Iohannis a criticat ulterior, dur, guvernele PSD. Totodată, a dat impresia că se teme că PSD va declanșa procedura de suspendare, dacă Președinția nu-i face pe plac. Dar dacă domnul Iohannis refuză o confruntare deschisă cu PSD, ce legitimitate mai are el în ochii celor care au sperat că se va lupta cu "ciuma roșie"? Lăsând România la cheremul baronilor PSD, șeful statului și-a pierdut credibilitatea ca apărător al statului de drept, al democrației și prosperității românilor. Calculul politic al președintelui se dovedește așadar lipsit de inteligență și contraproductiv, în cazul în care nu ascunde cumva o complicitate subterană odioasă cu adversarul. Dacă ne gândim bine, Klaus Iohannis nu a fost niciodată, nici un om politic cu substanță și viziune, nici un adversar al "sistemului ticăloșit". Poate ar fi momentul să ne gândim serios la un alt candidat la președinție pentru 2019.
- Liviu Dragnea a justificat prezența în guvernul Dăncilă a unor miniștri cu probleme penale, invocând votul românilor, care ar permite coaliției PSD-ALDE să numească guvernul după bunul său plac. Cât de corect e acest raționament?
- În tot cazul este greu de contrazis. Din moment ce românii care s-au prezentat la urne au votat un partid ai cărui lideri au dosare penale și chiar condamnări, înseamnă că ei nu sunt sensibili la chestiunile morale și acceptă corupția ca sistem de guvernare, poate chiar ca mod de viață propriu. Unii au complicități profitabile cu PSD, alții sunt ușor de manipulat de televiziuni ca Antena3 și RomâniaTV. În sfârșit, o bună parte a crezut în promisiunile fără acoperire făcute de Liviu Dragnea în campanie și a sperat că o va duce mai bine sub un guvern PSD. Aceste așteptări au fost însă înșelate, căci o parte din salariile bugetarilor scad, în loc să crească, iar prețurile cresc deja, în loc să scadă, căci leul slăbește, și inflația erodează progresiv puterea de cumpărare. Ceea ce spune însă implicit Liviu Dragnea este că restul electoratului, cei 60% care nu s-au prezentat la vot, au abdicat de la responsabilitatea lor civică și au permis indirect PSD și ALDE să obțină o majoritate categorică. Nici în această privință nu poate fi contrazis. Raționamentul domnilor Dragnea și Tăriceanu devine incorect când se raportează la democrație pentru a justifica promovarea penalilor și incompetenților în guvern, pentru că democrația nu există fără statul de drept. Poziționându-se împotriva statului de drept și a criteriilor de integritate, de partea corupților, liderii PSD-ALDE subminează de fapt democrația, promovând pe față un sistem ostil cetățenilor, care vor fi furați în continuare de clica aflată la putere. Avem de a face cu rodul unei mentalități de tip comunist, care susține primatul voinței politice în fața legii, impunând interesul politic în dauna legalității, moralității și competenței. De aceea avem un premier total nepregătit să conducă guvernul, un agramat ca ministru al educației și un ageamiu ca ministru al economiei. Iar faptul că Liviu Dragnea își permite să fie atât de cinic, încât să-i spună poporului în față că a optat pentru un astfel de sistem, nu este altceva decât o dovadă a falimentului democrației "originale" din România.