Guvernul din cartea de telefon

Pe vremuri, când mobilul nu se in­ventase, iar cartea de telefoane era o ade­vărată biblie a vieţii sociale din ţară, copiii inventau tot felul de jocuri, care mai nevi­no­vate, care mai vi­novate, por­nind de la des­chiderea aleatorie a cărţii cu numere de tele­foane. Băgai degetul între paginile groase ale tomului, găseai un personaj oarecare şi-apoi începea distracţia...

Nu ştim dacă Partidul Social De­mocrat are vreun astfel de catastif, dar nu­mirea celui de-al treilea guvern PSD creează sen­zaţia că Liviu Drag­nea scoate minis­teriabilii la întâm­pla­re, tot ca în joacă, dintr-o carte de tele­fon. Ar fi dis­trac­tiv, dacă în "jocul" şefului PSD n-ar fi la mijloc destinul ţării.
Rareori, din 1990 încoace, com­ponenţa de la Palatul Victoria a fost o ilus­trare a adevăratei experienţe şi a capacităţii acestui popor, în diversele domenii ce fac obiectul guvernării. Cabinetele Grindeanu şi Tudose au fost făcute pe orice alt criteriu în afa­ră de cel al competenţei, dar păreau "ono­rabile", în comparaţie cu noua gar­nitură pusă în fruntea ţării de PSD. O mai mare concentraţie de incoe­ren­ţă, ha­barnism şi lipsă elementară a sim­­ţului ridi­co­lului nu s-a pomenit nici pe vremea domniilor fanariote, cât func­ţiile în stat se licitau cu sacii de gal­beni, în cartie­rul grecesc al Is­tan­­­bu­lului! Cum să te impui în faţa an­­ga­jaţilor de la Interne, când tu, ca mi­nistru, faci gafe faţă de poliţiştii din subordine şi când susţii legi pe­nale? Cum să te prezinţi în faţa stu­den­ţilor şi elevilor, când tu, ministru al edu­ca­ţiei, faci greşeli de exprimare care îi lasă corigenţi pe elevi? Cum să con­duci ministere grele, precum cel al Ener­giei, unde ai de negociat cu greii economiei mondiale, când tu te fâs­tâceşti, silabisind ca-n clasa a II-a, de pe o foaie umplută cu banalităţi? Sau cum să conduci un guvern care trebuie să preia peste un an preşedinţia Uni­unii Europene când, timp de ani de zile, la Bruxelles, nu te-ai remarcat decât prin stâlcirea stalinistă a limbii engleze?
Să vii în faţa ţării, cu un guvern precum Guvernul Dăncilă, în anul Ma­relui Centenar? Cum să aduci ast­fel de mediocrităţi obediente pe locu­rile pe care, acum 100 ani, stăteau I.C. Brătia­nu (premier), Take Ionescu (vi­ce­pre­mier), Alexandru Constan­ti­nes­cu (In­ter­ne), Nicolae Titulescu (Ex­ter­ne), Mi­hail G. Cantacuzino (Justiţie), Vin­tilă Brătianu (Apărare), Dimitrie Gre­ceanu (Lucrări Publice) sau Barbu Dela­vran­cea (Industrie)?