Indiferent ce tip de meditaţie ni se pare mai promiţător, este de ajutor ca, pentru început, să ne propunem să îi alocăm doar câteva minute, pentru ca apoi să creştem treptat durata. Ideal este să medităm la aceleaşi ore, şi în jurul nostru să fie linişte. Poziţia? Una în care să ne putem simţi confortabil. Ca de pildă, în poziţie turcească sau stând aşezat pe un fotoliu. Tălpile trebuie să fie perfect lipite de podea, iar palmele sprijinite pe coapse. Alte condiţii nu există decât să nu fim prea obosiţi. Ideal este să ţinem ochii închişi, umerii relaxaţi, maxilarul destins. Să conştientizăm suprafaţa pe care stăm aşezaţi, precum şi propria respiraţie. Şi apoi, gata: ne liniştim. Fără vreo intenţie anume şi fără atitudinea de aşteptare a unui lucru care se va petrece - acesta fiind probabil cel mai dificil aspect al întregului proces.
1. Meditaţia pe respiraţie
Ce presupune: Concentrarea pe felul în care curge respiraţia. Cu ochii închişi sau întredeschişi, cu spatele drept, cu mâinile pe genunchi, conştientizăm acea zonă a nasului pe unde pătrunde aerul pe care-l inspirăm, apoi urmărim cum pătrunde aerul în plămâni şi cum iese. Ca să fie mai uşor, ne putem imagina că aerul are culoare argintie sau roşie.
Alternativă: Când inspirăm, lăsăm aerul să pătrundă mai întâi în zona inferioară a abdomenului, apoi în cavitatea toracală (zona coastelor), pentru ca în final, să ajungă în partea superioară a plămânilor (umerii se înalţă uşor).
Avantaje: Respiraţia reprezintă modalitatea primordială de a ne conecta la noi înşine. Acest tip de meditaţie este cât se poate de simplu şi poate fi practicat oriunde. Cu o condiţie: să ne fixăm atenţia pe circulaţia aerului, să nu ne zboare mintea în altă parte. Efectul este uluitor: după 25-30 de respiraţii, mintea se odihneşte complet şi îşi recapătă energia.
Cui i se potriveşte? Mai ales persoanelor cu munci intelectuale. După o "repriză" de respiraţie, mintea îşi recapătă energia de la începutul zilei.
2. Meditaţia prin sunet
Ce presupune: Meditaţia prin sunet se face cu ajutorul unui instrument muzical (beţişoarele japoneze atârnate în fereastra deschisă) sau al casetelor cu înregistrări din natură (glas de păsări, curs de apă etc.). Este vorba de a asculta cum ia naştere sunetul şi apoi se estompează; apoi să ascultăm liniştea care s-a aşternut şi, o dată cu apariţia unui nou sunet, să ne concentrăm din nou atenţia asupra receptării sale.
Avantaje: Această meditaţie ne deschide într-o clipită inimile şi ne focalizează atenţia. Este incredibil cât poate zăbovi în aer un ton. Procedeul ne linişteşte profund şi creează bună dispoziţie.
Cui i se potriveşte? Tuturor celor cărora le place relaxarea cu ajutorul muzicii.
3. Meditaţia în tăcere
Ce presupune: Şedem în linişte, cu ochii închişi, şi nu ne gândim la nimic. Ascultăm, în schimb, ce se întâmplă în jur. Şuieratul vântului, zgomotul ploii ce loveşte fereastra, ciripitul vreunei păsări, un lătrat îndepărtat de câine, dar şi zbârnâitul telefonului, sunetul scos de maşina de tuns iarba, claxonul maşinii de pompieri. Ascultăm cu atenţie, încercând să identificăm fiecare sunet. La ce ne foloseşte? Să depăşim cu totul stresul şi oboseala, învăţând să fim prezenţi în imediatul vieţii.
Cui i se potriveşte? Meditaţia în tăcere reprezintă o provocare. Am uitat să ascultăm natura. E nevoie să ne disciplinăm un pic răbdarea, dar efectul e garantat.
4. Meditaţia în mers
Ce presupune: Să păşim conştient, să percepem suprafaţa pe care călcăm (pământ, asfalt, pietre), să ne focalizăm atenţia asupra mişcării picioarelor. Se poate practica într-o încăpere, desculţi pe podea, sau în natură. Ne ajută dacă ne luăm ca reper un punct, la circa doi-trei metri distanţă, către care să ne îndreptăm privirea. Sau, pur şi simplu, privim în gol.
Avantaje: Meditaţia din mers ne împământeneşte şi este foarte liniştitoare. Când ne concentrăm asupra atingerii suprafeţei pe care călcăm ne vine greu să ne mai gândim.
Cui i se potriveşte? Este o bună modalitate de relaxare motorie şi li se potriveşte oamenilor prea agitaţi, pentru a medita nemişcaţi.
5. Meditaţia prin concentrarea asupra unui obiect
Ce presupune: Fixarea unei privelişti, a unui obiect sau a flăcării unei lumânări. Trucul este să clipim cât mai rar şi să lăsăm gândurile să treacă prin noi, fără să le băgăm în seamă. O variantă este şi observarea curioasă a unui obiect, ca şi când l-am vedea pentru prima dată în viaţă.
Avantaje: După ce privim o vreme către un obiect, se instalează treptat o stare plăcută, de detaşare. Este cea mai uşoară formă de meditaţie.
Cui i se potriveşte? Tuturor celor care vor să-şi relaxeze mintea.
ALINA OLTEANU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
