Indiferent ce tip de meditație ni se pare mai promițător, este de ajutor ca, pentru început, să ne propunem să îi alocăm doar câteva minute, pentru ca apoi să creștem treptat durata. Ideal este să medităm la aceleași ore, și în jurul nostru să fie liniște. Poziția? Una în care să ne putem simți confortabil. Ca de pildă, în poziție turcească sau stând așezat pe un fotoliu. Tălpile trebuie să fie perfect lipite de podea, iar palmele sprijinite pe coapse. Alte condiții nu există decât să nu fim prea obosiți. Ideal este să ținem ochii închiși, umerii relaxați, maxilarul destins. Să conștientizăm suprafața pe care stăm așezați, precum și propria respirație. Și apoi, gata: ne liniștim. Fără vreo intenție anume și fără atitudinea de așteptare a unui lucru care se va petrece - acesta fiind probabil cel mai dificil aspect al întregului proces.
1. Meditația pe respirație
Ce presupune: Concentrarea pe felul în care curge respirația. Cu ochii închiși sau întredeschiși, cu spatele drept, cu mâinile pe genunchi, conștientizăm acea zonă a nasului pe unde pătrunde aerul pe care-l inspirăm, apoi urmărim cum pătrunde aerul în plămâni și cum iese. Ca să fie mai ușor, ne putem imagina că aerul are culoare argintie sau roșie.
Alternativă: Când inspirăm, lăsăm aerul să pătrundă mai întâi în zona inferioară a abdomenului, apoi în cavitatea toracală (zona coastelor), pentru ca în final, să ajungă în partea superioară a plămânilor (umerii se înalță ușor).
Avantaje: Respirația reprezintă modalitatea primordială de a ne conecta la noi înșine. Acest tip de meditație este cât se poate de simplu și poate fi practicat oriunde. Cu o condiție: să ne fixăm atenția pe circulația aerului, să nu ne zboare mintea în altă parte. Efectul este uluitor: după 25-30 de respirații, mintea se odihnește complet și își recapătă energia.
Cui i se potrivește? Mai ales persoanelor cu munci intelectuale. După o "repriză" de respirație, mintea își recapătă energia de la începutul zilei.
2. Meditația prin sunet
Ce presupune: Meditația prin sunet se face cu ajutorul unui instrument muzical (bețișoarele japoneze atârnate în fereastra deschisă) sau al casetelor cu înregistrări din natură (glas de păsări, curs de apă etc.). Este vorba de a asculta cum ia naștere sunetul și apoi se estompează; apoi să ascultăm liniștea care s-a așternut și, o dată cu apariția unui nou sunet, să ne concentrăm din nou atenția asupra receptării sale.
Avantaje: Această meditație ne deschide într-o clipită inimile și ne focalizează atenția. Este incredibil cât poate zăbovi în aer un ton. Procedeul ne liniștește profund și creează bună dispoziție.
Cui i se potrivește? Tuturor celor cărora le place relaxarea cu ajutorul muzicii.
3. Meditația în tăcere
Ce presupune: Ședem în liniște, cu ochii închiși, și nu ne gândim la nimic. Ascultăm, în schimb, ce se întâmplă în jur. Șuieratul vântului, zgomotul ploii ce lovește fereastra, ciripitul vreunei păsări, un lătrat îndepărtat de câine, dar și zbârnâitul telefonului, sunetul scos de mașina de tuns iarba, claxonul mașinii de pompieri. Ascultăm cu atenție, încercând să identificăm fiecare sunet. La ce ne folosește? Să depășim cu totul stresul și oboseala, învățând să fim prezenți în imediatul vieții.
Avantaje: Concentrarea auzului doar pe sunete creează o relaxare profundă și o stare de bine interior care ne face imuni la stres. Cu timpul, sporește și toleranța față de influențele exterioare ale vieții de zi cu zi.
Cui i se potrivește? Meditația în tăcere reprezintă o provocare. Am uitat să ascultăm natura. E nevoie să ne disciplinăm un pic răbdarea, dar efectul e garantat.
4. Meditația în mers
Ce presupune: Să pășim conștient, să percepem suprafața pe care călcăm (pământ, asfalt, pietre), să ne focalizăm atenția asupra mișcării picioarelor. Se poate practica într-o încăpere, desculți pe podea, sau în natură. Ne ajută dacă ne luăm ca reper un punct, la circa doi-trei metri distanță, către care să ne îndreptăm privirea. Sau, pur și simplu, privim în gol.
Avantaje: Meditația din mers ne împământenește și este foarte liniștitoare. Când ne concentrăm asupra atingerii suprafeței pe care călcăm ne vine greu să ne mai gândim.
Cui i se potrivește? Este o bună modalitate de relaxare motorie și li se potrivește oamenilor prea agitați, pentru a medita nemișcați.
5. Meditația prin concentrarea asupra unui obiect
Ce presupune: Fixarea unei priveliști, a unui obiect sau a flăcării unei lumânări. Trucul este să clipim cât mai rar și să lăsăm gândurile să treacă prin noi, fără să le băgăm în seamă. O variantă este și observarea curioasă a unui obiect, ca și când l-am vedea pentru prima dată în viață.
Avantaje: După ce privim o vreme către un obiect, se instalează treptat o stare plăcută, de detașare. Este cea mai ușoară formă de meditație.
Cui i se potrivește? Tuturor celor care vor să-și relaxeze mintea.
ALINA OLTEANU