- Deşi adoptă rezoluţii despre "statul paralel", PSD refuză să-l definească, sugerând doar, prin armata sa de propagandişti, o conspiraţie a forţelor oculte, în primul rând a serviciilor de informaţii aflate în spatele dosarelor penale care îi vizează pe liderii săi. În această cheie trebuie înţeles demersul propagandistic primitiv al echipei Dragnea, al cărei inamic principal nu este fantasma "statului paralel", ci însuşi statul de drept, mai ales DNA. Dacă psd-iştii nu o declară explicit, este pentru că nici ei nu-şi pot permite să recunoască deschis că resping anticorupţia. Este însă suficient să analizăm principalele prevederi ale legilor justiţiei propuse de PSD-ALDE şi încredinţate în exclusivitate comisiei speciale conduse de Florin Iordache, pentru a ne da seama că PSD este deranjat, în primul rând, de independenţa justiţiei, pe care încearcă să o aducă sub control, creând, de pildă, o instanţă specială pentru cercetarea penală a magistraţilor, deşi criminalitatea în rândul acestora este foarte redusă - 88 de condamnări în 12 ani - sau înfiinţând un Consiliu de integritate, despre care nu ştim deocamdată nimic, pentru a coordona Inspecţia judiciară. De ce este nevoie de noi organisme, cu potenţial imens de politizare? Poate pentru a submina CSM, a cărui poziţie tranşantă în chestiunea legilor justiţiei a deranjat PSD, şi a le oferi politicienilor instrumente de intimidare şi control? Totodată, şi refuzul PSD de a colabora cu Comisia de la Veneţia în chestiunea numirii şi revocării procurorilor cu rang înalt, cum ne-a cerut în mod repetat Comisia Europeană, dovedeşte că obiectivul său real este anihilarea anticorupţiei şi subordonarea justiţiei. De vreme ce Liviu Dragnea insistă că acest pachet de legi este singurul care poate bloca "statul paralel", înţelegem că magistraţii independenţi sunt principalul său inamic, ceea ce este logic din punct de vedere al unui politician cu dosare penale grave. Dacă vor urca pe baricade, aşadar, psd-iştii o vor face de fapt împotriva anticorupţiei şi în sprijinul penalilor, ceea ce nu miră pe nimeni.
- Europarlamentarul social-democrat Sorin Moisă şi-a dat demisia din PSD, în semn de protest faţă de liderul Liviu Dragnea, care pentru a-şi salva pielea, încearcă să transforme partidul într-un "proiect autoritar". Dincolo de aspectul moral, sunt aceste gesturi eroice de folos?
- Nu aş subestima aspectul moral, mai ales într-un climat public în care moralitatea este bagatelizată. Avem mai multă nevoie de decizii bazate pe criterii morale în societatea şi în viaţa politică românească, nu de mai puţine. Din această perspectivă, demisia domnului Sorin Moisă va fi percepută ca un semnal de alarmă, indiferent de replicile prea puţin elegante ale unor personaje ca Lia Olguţa Vasilescu. Acestea fiind zise, trebuie să recunoaştem că demisia domnului Moisă va avea un impact mai mic în România, unde domnul Moisă nu este cunoscut, decât la nivelul instituţiilor europene, unde s-a afirmat ca tehnocrat şi apoi ca politician cu un grad de profesionalism mai rar întâlnit în rândul europarlamentarilor PSD. Cunoscând nivelul de informare al nucleului dur al electoratului PSD, putem anticipa că, în România, demisia sa va fi percepută exact aşa cum o vor prezenta televiziunile aservite domnului Dragnea. Totodată, cunoscându-i pe politicieni şi ştiind, de pildă, că Sorin Moisă a fost propus pe listele PSD pentru Parlamentul european de Victor Ponta, nu vom fi atât de naivi încât să excludem unele calcule de ordin politic în spatele acestei demisii. Gestul său poate fi însă şi un semnal că socialiştii europeni, din grupul cărora făcea parte şi Sorin Moisă, nu-l mai suportă pe Liviu Dragnea. Dacă domnul Moisă îşi doreşte o carieră europeană, asocierea sa cu Liviu Dragnea nu poate decât să-i facă rău. Pentru ca o demisie de acest fel să aibe totuşi un impact semnificativ este important ca ea să nu rămână un gest izolat, ceea ce, deocamdată, este cazul demisiei domnului Moisă, care nu este de fapt o personalitate politică în România. Poate, cine ştie, doreşte să devină de acum înainte. Chiar şi aşa, un gest politic motivat principial nu este nicicând inutil, ci trebuie salutat ca o dovadă a supravieţuirii, fie şi precare, a criteriilor morale în politică.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
