- Domnule profesor, recenta modificare a Codului Fiscal prin ordonanţă de urgenţă a surprins multă lume. Pe specialişti, prin conţinutul ei neclar, pe oamenii de rând, prin formulările ei complicate. Ce să înţeleagă românii, poporul de rând, că le va aduce anul 2018?
- Aş începe printr-o analogie. Să presupunem că aveţi musafiri la prânz şi vreţi să gătiţi o ciorbă delicioasă. Vă faceţi un plan de bătaie: trebuie să mergeţi la magazin să cumpăraţi legume, carne, smântănă etc. şi apoi să puneţi ciorba la fiert. Dar lucrurile nu merg bine. La magazin, sistemul informatic e defect şi nu puteţi plăti cu cardul. Din păcate, nu aveţi cash în buzunare, aşa că trebuie fie să vă întoarceţi acasă, fie să căutaţi un bancomat de unde să scoateţi bani. În fine, după o grămadă de timp pierdut, ajungeţi acasă cu toate cumpărăturile, pregătiţi ciorba, dar gazele se opresc taman când ciorba e pe foc. Între timp, musafirii sosesc şi ciorba nu e gata. Într-un târziu, gazele revin şi, exact când să puneţi smântâna, observaţi că e stricată. Prânzul este complet eşuat, v-aţi zbătut degeaba, lumea e dezamăgită.
Cam aşa stau lucrurile şi în economie. Cineva îşi face un plan de afaceri, să zicem că vrea să producă dulceaţă, cumpără utilaje, angajează câţiva salariaţi şi mizează că va vinde un anumit număr de borcane. El se bazează pe faptul că guvernul a promis impozite mai mici pentru salariaţi, dar această promisiune este uitată. Apoi, Codul Fiscal şi Codul Muncii se schimbă, e pus să renegocieze contractele de muncă, iar impozitul pe profit este înlocuit cu un impozit pe cifra de afaceri. Calculul iniţial al antreprenorului este complet dat peste cap. Dar nu va suferi doar el, vor plăti şi alţii. Poate va fi nevoit să scumpească dulceaţa, poate va fi nevoit să reducă producţia şi să renunţe la un angajat, nu ştim exact ce va face, însă cineva cu siguranţă va plăti pentru toate aceste evenimente.
Problema este cu atât mai gravă cu cât ce s-a întâmplat acum în România nu este un accident - codul fiscal s-a schimbat de 20 de ori în ultimii doi ani! Guvernele noastre au o lungă tradiţie a răzgândelii, schimbări majore apar pe neprevăzute. Şi atunci, ne întrebăm de ce în România nu au venit la fel de mulţi investitori străini ca în Cehia, Ungaria sau Polonia? De ce românii nu reuşesc să dezvolte firme de succes (suntem pe ultimul loc în Europa la numărul de firme raportat la populaţie) şi mulţi sunt nevoiţi să-şi închidă afacerea după câţiva ani, de ce oamenii au emigrat în număr atât de mare?
Din păcate, incertitudinea nu se va opri aici. În momentul de faţă, statul are buzunarele rupte şi nu face faţă cheltuielilor fără să se împrumute mai mult. Dar costul împrumuturilor creşte şi nimeni nu poate anticipa unde va ajunge rata dobânzii. Apoi, contextul economic favorabil se va stinge încet-încet, şi atunci statului îi vor intra în buzunare mai puţini bani decât mizează. Statul este astăzi un om dependent de băutură, dar cu buzunarele rupte şi cu perspectiva de a-şi pierde slujba. O astfel de persoană poate ajunge să dea în cap cuiva, pentru a-i fura banii, sau să cadă pe stradă şi să doarmă prin şanţuri. Ca să fiu explicit, este foarte posibil ca anul viitor, guvernul să mărească şi mai mult povara fiscală sau să lase complet în paragină drumurile, spitalele şi celelalte lucruri de care, teoretic, se îngrijeşte.
- Din pachetul de modificări adoptat de guvern, ce măsuri credeţi că sunt pozitive pentru români şi economia românească şi ce măsuri ar putea să ne afecteze negativ? Cine pierde şi cine câştigă?
- Principalul element mediatizat din modificarea fiscalităţii este, aşa cum toată lumea ştie, mutarea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat. Ce înseamnă asta? Este vorba, în principal, de o schimbare contabilă fără efect economic. Contribuţiile sociale, toate, reprezintă o povară fiscală pe muncă, deci ele sunt plătite din produsul muncii noastre. Nu contează cum se numesc şi nu contează cine le virează efectiv în conturile statului, principiul este acela că aceste biruri reduc veniturile din muncă. Deci, toată lumea ar trebui să ştie că povara fiscală nu este şi nu poate fi împărţită între angajator şi angajat, la fel cum povara TVA nu este împărţită între vânzător şi cumpărător, la fel cum acciza la benzină nu este împărţită între benzinărie şi şofer. Guvernul poate să inventeze o sumedenie de taxe pe muncă, dar toate au în esenţă acelaşi efect: diminuarea veniturilor din muncă. Mutarea contribuţiilor reprezintă, de fapt, comasarea acestora şi, astfel, constituie o simplificare contabilă. Ea este utilă, pentru că transparentizează povara fiscală pe muncă şi transmite salariatului un mesaj clar: "Uite, tu eşti cel care plăteşte aceste biruri!". Desigur, şi mai bine ar fi fost ca salariatul să se ocupe el însuşi să vireze respectivele sume la stat, atunci lucrurile ar fi stat încă şi mai transparent, şi lumea ar fi devenit mai conştientă de povara acestor obligaţii. Dar, până la urmă, nu e rău că această comasare are loc. Din păcate, ea se implementează prost, în grabă, cu costuri neprevăzute pentru firme (fiindcă este complicat să modifici milioane de contracte de muncă într-o lună). Dar asta este o altă mâncare de peşte.
Marea problemă a noului cod fiscal nu este mutarea contribuţiilor. Desigur, e făcută pripit, e ca şi cum ai da unui bebeluş să mănânce sarmale, impune dureri inutile, dar până la urmă e firesc ca omul să mănânce sarmale. Guvernul putea să lase un an termen de implementare, să stabilească un mecanism opţional pentru antreprenori în ceea ce priveşte virarea contribuţiilor, am fi observat atunci că toţi angajatorii ar fi trecut spontan la noua variantă, costurile administrative ale schimbării s-ar fi disipat în timp.
Foarte important: reforma nu are efect important sau durabil asupra nivelului salariilor. Salariul nu îl stabileşte primul ministru, nici parlamentul, nici angajatorul; salariul este un fenomen de piaţă, iar daţi fiind factorii fundamentali, salariile nu pot decât urca în România în anii următori.
Dacă mutarea contribuţiilor nu mi se pare foarte problematică, nu aşa stau lucrurile cu multe alte schimbări fiscale. Iată cât de nocive sunt, în ordinea importanţei:
* Reducerea cotei aferente pilonului II de pensii înseamnă subminarea pensiilor administrate privat, ceea ce va duce la sărăcirea viitoarelor generaţii de pensionari. Practic, ne amanetăm viitorul: guvernul ne impune scăderea pensiilor viitoare, pentru a-şi acoperi găurile bugetare din prezent. Este o măsură retrogradă, profund nocivă pentru milioane de oameni;
*Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri, obligatoriu, fără preaviz; asta înseamnă că guvernul afectează bugetele şi planurile de afaceri ale unor "naivi" ce au decis să investească în România şi care au cheltuit deja sume importante; măsura periclitează unele investiţii în viitor;
*Reapariţia "excepţiilor" de la normă, care deschid poarta evaziunii legale, în special de către "băieţii deştepţi", care ştiu cum să se folosească de portiţele din legislaţie. După ceva timp, vom vedea cum reprezentanţii statului se vor mira că nu colectează bani la buget.
- Dacă celebra trecere a contribuţiilor sociale de la angajator la angajat nu aduce nimănui nimic, nici salariaţilor, nici firmelor, nici măcar statului, de ce credeţi că s-a obosit guvernul cu ea?
- Toată această bulversare fiscală pare precum jocul unui copil care loveşte cu băţul în baltă pentru a face valuri. Însă în vreme ce un copil se distrează, cu siguranţă că guvernul a avut alte motive, cât se poate de serioase. Politica este un lucru cât se poate de serios, şi nimeni nu se apucă de schimbări politice dacă nu există o miză adevărată, pentru care merită să rişti o pierdere de popularitate. În opinia mea, miza nu poate fi decât una singură: mutarea contribuţiilor sociale este găselniţa prin care salariile brute vor creşte şi, astfel, politicienii vor avea un alibi pentru neputinţa de a-şi ţine promisiunile electorale. Salariile brute ale oamenilor vor creşte, dar salariile nete, nu (sau prea puţin).
- Proiectul Ordonanţei de Urgenţă, amplu dezbătut în societate, avea unele înlesniri fiscale pentru plata contribuţiilor sociale în cazul PFA-urilor sau drepturilor de autor pentru cei care aveau deja un contract de muncă. Însă, la publicarea în Monitorul Oficial, aceste înlesniri au dispărut peste noapte. Cum vi se pare acest joc şi de ce credeţi că a fost făcut?
- Această răzgândeală nu face decât să continue derapajul necontrolat în care s-a înscris politica fiscală şi care duce credibilitatea acesteia la cote minime. Practic, nu poţi să mai ai deloc încredere în deciziile autorităţilor.
Situaţia la care vă referiţi se explică prin natura statului şi motivele reale din spatele existenţei anumitor instituţii şi reguli în societate. Statul este interesat de colectarea de taxe şi atunci foloseşte orice oportunitate pentru a taxa şi a supra-taxa veniturile oamenilor. Cel mai celebru exemplu pe care vi-l pot da este dubla impozitare a veniturilor obţinute din antreprenoriat, din deschiderea unor afaceri: pe de o parte, plăteşti impozit pe profit, dar apoi plăteşti şi impozit pe dividende (pe profitul pe care vrei să-l scoţi din firmă).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
