Este important de ştiut că steatoza hepatică reprezintă, de cele mai multe ori, o manifestare benignă, care rareori necesită tratament. Totodată, acumularea de grăsimi în exces în interiorul celulelor hepatice poate fi un fenomen temporar sau de durată. Ficatul este organul responsabil de transformarea grăsimilor ingerate prin alimentaţie, astfel încât să poată fi asimilate şi stocate în organism. Când acest proces este perturbat din variate cauze (abuzul de alcool, medicamente, tulburări de nutriţie sau endocrine), grăsimile, în special trigliceridele, se acumulează în interiorul hepatocitelor. Şi chiar dacă, aşa cum spuneam, steatoza hepatică poate avea mai multe cauze determinante, cum sunt tulburările de nutriţie, diabetul sau administrarea unor medicamente (tetracicline, cortizon), alcoolul rămâne cel mai important factor favorizant. Mai mult, excesul de alcool se asociază frecvent cu expunerea la toxine şi poate produce alte simptome, precum febra, oboseala şi icterul, chiar dacă, de regulă, simptomele steatozei sunt vagi sau chiar lipsesc, cu excepţia situaţiilor în care dimensiunile ficatului sunt foarte mari faţă de normal şi pot apărea episoade dureroase. În concluzie, descoperirea şi înlăturarea cauzei care stă la baza steatozei hepatice este importantă, deoarece, lăsată netratată, această anomalie poate declanşa apariţia altor patologii.
Ca abordare terapeutică, anumite măsuri dietetice (reducerea aportului de grăsimi şi dulciuri, evitarea consumului de alcool), un program regulat de exerciţii fizice şi reducerea greutăţii corporale, pot contribui substanţial la normalizarea funcţiei hepatice.
Tratamentul naturist al steatozei hepatice vizează încetinirea evoluţiei bolii, corectarea dezechilibrelor şi, în special, restabilirea funcţiei hepatice.
* Armurariul - este recunoscut rolul acestei plante în tratamentul complementar, nu numai pentru steatoza hepatică, ci şi pentru alte afecţiuni ale ficatului, cum sunt hepatita şi ciroza.
* Păpădia - acţionează foarte bine în asociere cu armurariul şi are un pronunţat efect depurativ asupra ficatului. Stimulează producţia bilei şi ameliorează congestia hepatică. Se recomandă consumul frunzelor crude, sub formă de salată, sau decoct din plantă uscată (3 căni pe zi).
* Turmericul - conţine un pigment galben (curcumina) care stimulează notabil funcţia hepatică şi protejează ficatul de acţiunea radicalilor liberi. Extractele de turmeric sunt standardizate la 90-95% curcumină şi pot fi administrate în doze de 250-500 mg, de trei ori pe zi.
* Garcinia - contine acid hidroxicitric, care reduce transformarea glucidelor în grăsimi şi, împreună cu picolinatul de crom conţinut, prezintă un efect protector asupra ficatului, activând digestia şi procesul de topire a grăsimilor. Se administrează câte o capsulă, cu 30 de minute înaintea meselor principale.
Un alt produs complex, care poate fi folosit în combaterea steatozei hepatice, este Lipotropic 1000 Plus. Acesta reduce nivelul colesterolului şi al trigliceridelor, stimulând sinteza hepatică a fosfolipidelor care reduc acumularea de lipoproteine de foarte joasă densitate (VLDL).
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Sunt diabetică şi am o rană la picior, care nu se vindecă"
(Răspuns pentru MARCELA DOINA - Iaşi, F. AS 1226)
Ulcerele la nivelul picioarelor pacienţilor cu diabet zaharat sunt o problemă des întâlnită şi sunt cunoscute sub denumirea de "ulcerele piciorului diabetic". Este o problemă cu care mă întâlnesc zilnic în cabinetul meu, aşadar, voi incerca să vă ofer, atât dumneavoastră, cât şi altor cititori, o privire de ansamblu, care sper să vă ajute să luaţi decizii potrivite.
În fiecare an, aproximativ 5% din pacienţii cu diabet vor dezvolta ulcerele piciorului diabetic. Diabetul este cauza a peste 60% din amputaţiile netraumatice ale membrelor inferioare, prin urmare, eforturile către prevenţie şi tratamentul adecvat sunt imperative.
Cauzele ulcerelor pot fi împărţite în neuropate (tulburare neurologică), arteriopate (tulburare de circulaţie), infecţioase (invazie cu microbi).
Din studiile publicate (sunt şi eu autorul unei lucrări) rezultă că majoritatea ulcerelor piciorului diabetic par să fie cauzate de neuropatie (69% din cifrele noastre), apoi de infecţii şi, în ultimul rând, de arteriopatie.
La pacienţii diabetici cu neuropatie există o lipsă de sensibilitate care îi predispune la traumatism, au pielea uscată, fragilă. Fiindcă nu pot simţi, pacienţii se expun la temperaturi foarte înalte sau joase, fără să îşi dea seama. De asemenea, pot suferi traumatisme la nivelul picioarelor (lovituri), chiar repetate, fără a le observa. În cazul dumneavoastră, aceste traumatisme s-au manifestat prin bătături (numite calusuri în termeni medicali), care au fost excizate, rezultând ulcere. Infecţiile, mai ales cele fungice (cu ciuperci), fie la nivelul unghiilor, fie la nivelul pielii, se pot suprainfecta cu bacterii, provocând ulcere. Mulţi pacienţi cu diabet suferă de tulburări de circulaţie, fie la nivelul vaselor mari, fie la nivelul vaselor mici, ceea ce predispune la moartea ţesuturilor, prin urmare, la ulcere. Ulcerele piciorului diabetic, din cauza tendinţei lor de a duce la gangrene (moartea ţesuturilor), pot provoca amputări. Acest lucru le transformă într-o urgenţă medicală, care trebuie tratată într-o unitate medicală specializată.
În ce priveşte tratamentul care vi s-a aplicat, conform celor spuse de dumneavoastră, a fost neadecvat, din mai multe motive. Deşi sunt şi eu un adept al tratamentelor naturiste, băile picioarelor, într-un caz ca al dvs., ar trebui făcute cu foarte mare precauţie. Adesea, ele lasă multă umezeală şi cresc riscul de infecţie, chiar prin felul greşit în care sunt făcute. De asemenea, tincturile din plante pe care le-aţi folosit au o bază alcoolică, iar aceasta face că ele să aibă un efect de cauterizare (ardere) asupra ulcerului, ceea ce poate împiedica vindecarea.
Aţi putea încerca următoarele recomandări şi tratamente:
* Inspecţia zilnică a picioarelor - este foarte importantă, pentru a depista orice modificare care ar putea fi începutul unui ulcer. Pentru cei cu probleme de flexibilitate sau de mobilitate, se poate pune o oglindă înclinată şi piciorul pus în faţa ei, ori se poate cere ajutorul unui om de încredere.
* Încălţăminte adecvată - greutatea o reprezintă faptul că diabeticii nu-şi simt piciorul, iar moda actuală ne îndeamnă către purtarea unui tip de încălţăminte care nu este sănătoasă pentru picioare. Caracteristicile generale ale unor încălţări adecvate prevăd un toc de maximum 2,5 cm; lăţimea anterioară (unde sunt degetele) în interiorul încălţămintei, mai mare decât lăţimea degetelor, pentru a evita presiunea asupra lor; partea anterioară bombată, mai ales pentru cei cu degete îndoite, aşa-numite degete în gheară; partea anterioară acoperită, pentru a elimina riscul traumatismului; tălpi flexibile, cu branţuri moi, pentru a nu crea presiune asupra tălpilor; interiorul căptuşit, pentru a evita fricţiunea cu pielea piciorului. Din fericire, şi la noi în ţară există centre care pot face încălţăminte la comandă, folosind calculatoare pentru a măsura presiunea exercitată de picioare, în timpul mersului. Acest lucru ajută foarte mult la tratamentul ulcerelor neuropate.
* Tot la acest capitol trebuie spus că nu este deloc recomandat ca pacienţii cu diabet să meargă desculţi, chiar şi în casă. Personal, am văzut multe cazuri de pacienţi cu case "curate", care s-au prezentat, totuşi, cu ace sau alte obiecte ascuţite înfipte în picior, fără să-şi dea seama de ce acestea li se umflă. Se recomandă papuci foarte moi, preferabil făcuţi din lână, sau stofă, cu tălpă protectoare, nu de plastic.
* Unghiile trebuie tăiate regulat. Deşi se recomandă tăierea dreaptă a lor, eu aş îndrăzni să recomand şi ridicarea colţurilor unghiale. Se recomandă cleşti de unghii, dar cu vârfuri rotunjite, nu ascuţite, ca să evitaţi înţepările. Pentru cei cu probleme de vedere sau de mobilitate, va trebui chemat un ajutor.
* Se recomandă băi zilnice la picioare, cu spălare între degete şi ştergere în aceste zone.
* Pentru că pacienţii cu diabet, din cauza neuropatiei, tind să aibă pielea uscată şi fisuri se recomandă creme hidratante pentru piele uscată şi creme cu efect hidratant şi keratolitic pentru tălpi.
* Mersul îndelungat pe jos, pe bicicletă, înotul sau alte exerciţii uşoare pot ajuta diabeticii să îşi crească fluxul sanguin la nivelul picioarelor.
* Medicamente de folos pentru neuropatie sunt: acidul alfa-lipoic, vitamina E, Neuromion (un medicament din plante).
* Arteriopatia poate fi tratată cu medicamente ca: Sulodexid, Cilostazol, Pentoxifilin, Gingko biloba. Se poate încerca şi oxigenul hiperbar, deşi rolul lui este încă în dezbatere, mai ales ţinând cont de costurile ridicate ale procedurii.
* Homeopatia este foarte utilă în multe situaţii - cuprum metallicum, aurum metallicum, capsicum, causticum, hypericum (pentru neuropatie); aurum metallicum (pentru arteriopatie), belladonna, staphylococcinum (pentru infecţii bacteriene). În situaţii de necroză, arnică şi lachesis.
* Acupunctura este şi ea foarte bună, atât pentru neuropatie (am publicat lucrări şi pe plan internaţional în acest sens), cât şi pentru arteriopatie - s-a demonstrat că acupunctura ar putea creşte fluxul sanguin la nivelul vaselor mici ale pielii.
* Este bine să vă duceţi regulat la medicul specialist, pentru controlul regulat de rutină al picioarelor, precum şi să participaţi la grupuri pentru pacienţi, astfel încât să fiţi la curent cu cele mai noi informaţii.
Vă urez succes!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
