Sănătate cu ciuperci

- Sezonul lor a început. Ciupercile de toamnă s-au iţit de sub frunze şi parcă aşteaptă cu nerăbdare să fie puse în coş. Nu doar că au un gust delicios, dar sunt şi pline cu substanţe de mare folos pentru sănătatea celor care le consumă -

E drept că ciupercile conţin 70% apă. Însă celelalte 30 de procente sunt cu adevărat preţioase. Peste 700 de stu­dii internaţio­nale au dovedit că în compoziţia lor există mai mult de o sută de principii bio­active. "Ele ajută sistemul imunitar să dez­vol­te o combativitate sporită în lupta cu infec­ţiile, dar şi cu celulele maligne", spu­ne prof. Jan Lelley, preşedintele Societăţii de mico­logie aplicată din Franţa. "Fiecare dintre cele 15 soiuri de ciuperci studiate mai îndeaproape de cer­ce­tători posedă o combinaţie specifică de vitamine, minerale, oligoelemente, fibre şi aminoacizi esen­ţiali". Constatarea este vala­bilă şi pentru ciupercile mai modeste, cele care ajung în mod obişnuit în cratiţele gospo­di­nelor, aşa cum sunt gălbiorii sau mânătărcile.
Cei ce doresc să obţină efecte favorabile sănă­tăţii cu ajutorul lor ar trebui să le mănânce de mi­nimum trei ori pe săptămână. Iar la anumite afec­ţiuni sunt mai utile ciupercile uscate, pulberea sau extractele, deoarece sub­stanţele cu acţiune medici­nală se găsesc în ele într-o formă mai concentrată.

1. Ghebele
(Armillaria mellea)

Unde cresc - Pe conifere şi fo­ioase, în parcuri, mai rar în gră­dini.
Ce le conferă valoarea te­ra­peutică - Pe lân­gă proteine, carbohidraţi, minerale şi fi­bre, conţin acid valerianic şi o mare can­titate de vitamina A.
La ce ajută - Infecţii micro­biene, mi­coze, gastrită, hemera­lo­pie (diminua­rea ve­derii la lumină mai puţin inten­să), nervo­zitate, ameţeli.

Cuvântul specialistului
N-ar trebui să mâncaţi aceste ciu­perci decât fier­te sau fripte. În stare crudă, sunt toxice.

Reţeta optimă
Luaţi 150 g de ghebe, curăţaţi-le, spălaţi-le, scur­geţi-le de apă, ştergeţi-le prin tamponare cu un prosop de hârtie şi tă­iaţi-le în felii subţiri. Uscaţi-le în cuptor, pe un grătar acoperit cu hârtie de copt, cu aer recirculat la temperatura de 60° C. Lăsaţi uşa cuptorului întredeschisă. După o oră, întoarceţi-le pe partea cealaltă şi us­caţi-le încă o oră. Aşteptaţi să se ră­cească, apoi mă­cinaţi-le în râşniţa pentru condimente, până le transformaţi în pulbere. Ames­tecaţi 1-2 linguriţe din această pulbere într-o ceaşcă de ceai negru, slab, călduţ. Beţi 3 ceşti pe zi.

2. Reishi
(Ganoderma lucidum)

Unde creşte - Pe scoar­ţa copacilor bătrâni, în spe­cial pe castani, dar şi pe mes­teceni, cireşi sau pini.
Ce îi conferă valoarea terapeutică - Peste 400 de compuşi bio­activi, dintre care 200 de triter­pene, acizi ganode­rici, zinc, mangan, fier, cu­pru şi un oligoele­ment de însem­nă­tate deo­sebită: germaniu.
La ce ajută - Sistem imunitar slăbit, bronşită cro­nică, astm.

Cuvântul specialistului
Ciuperca medicinală nr. 1este un re­mediu anti­aler­gic excepţional care, ad­minis­trat în febra fânu­lui, blo­chea­ză se­creţia de hista­mi­nă. Totodată, combate cu suc­ces insomnia.

Reţeta optimă
Amestecaţi 10 g din pul­berea de ganoderma în ju­mă­tate de litru de apă rece, încăl­ziţi-o treptat şi apoi fierbeţi-o 15 minute la foc mic. Îndulciţi după pre­ferinţă. Aceasta va fi porţia pentru o zi.

3. Maitake
(Grifola frodosa)

Unde creşte - Pe castani şi alţi arbori foioşi.
Ce îi conferă valoarea tera­peu­­tică - Cupru, fier, calciu, po­ta­siu, mag­neziu, ergo­sterol (un pre­cursor al vitaminei D), ade­no­zină.
La ce ajută - Alergii, neuro­der­­mită, in­suficienţă hepatică, tul­burări de somn, stres, hiperten­siune, valori cres­cute ale coles­te­ro­lului şi trigli­ce­ridelor, osteo­poroză (inclusiv ca pre­venţie).

Cuvântul specialistului
Extractul de maitake este deosebit de eficient ca adjuvant în tra­tamentul cancerului şi atenuează efectele secundare ale chimio- sau röntgenterapiei.

Reţeta optimă
Turnaţi 1 cană de apă clocotită peste 1 lingură de ciu­perci date pe răzătoarea fină, acoperiţi vasul şi infuzaţi 10 minute, după care strecuraţi. Se beau 3 căni pe zi.

4. Buretele de soc
(Auricularia auricula judae)

Unde creşte - În preajma iazurilor, pe malurile apelor curgătoare, pe scoar­ţa arţa­rilor, fagilor, a socului (de unde i se trage şi numele).
Ce îi conferă valoarea terapeu­tică - Un conţinut foarte mare de beta glucan, vitaminele B6 şi B12.
La ce ajută - Inflamaţii oculare şi ale mu­coaselor, tulburări de microcir­cu­laţie, cal­cifieri ale arterelor, sistem imu­nitar slăbit.

Cuvântul specialistului
Ciuperca ameliorează foarte bine in­fla­­ma­ţiile oculare şi stopează coa­gu­larea anor­mală a sângelui în interiorul vaselor, redu­când astfel frecvenţa trom­bozelor.

Reţeta optimă
3 g de bureţi de soc (uscaţi la cuptor, în ace­laşi mod ca ghebele) se lasă la înmuiat pes­te noapte într-o cană de apă rece. Apoi se fierb înăbuşit la foc foarte mic timp de una până la două ore, după aceea se strecoară, iar zeama se îndulceşte cu 1-2 linguriţe de miere. Beţi zilnic câte o cană seara, înainte de culcare.

5. Champignon
(Agaricus bisporus)

Unde creşte - Prin pajişti, parcuri, în apro­pierea păşuni­lor pentru vite sau cai.
Ce îi conferă valoarea terapeutică - Tiami­na, ribofla­vina, niacina, enzima numită tirozinază şi o serie de minerale: calciu, potasiu, magneziu.
La ce ajută - Hipertensiune, glicemie peste limitele nor­ma­le, supragreutate, gută, constipaţie, dificultăţi la alăptare.

Cuvântul specialistului
Este una dintre puţinele ciuperci comestibile care pot fi mâncate crude, fără niciun fel de proble­me. Are o re­mar­cabilă acţiune de protecţie anti-cancer.

Reţeta optimă
Consumaţi de minimum 2-3 ori pe săp­tămână câte 150 g de ciuperci champignon, fripte sau crude, amestecate în salate.

6. Pleurotus
(Pleurotus ostreatus)

Unde creşte - În parcuri, în păduri de foioase ori mixte, mai ales pe trun­chiurile fa­gilor, plo­pilor, sălciilor sau aninilor.
Ce îi conferă va­loa­rea tera­peutică - Este o sursă bună de acid folic, vitamine din complexul B, potasiu, fosfor şi fibre care favo­rizează digestia.
La ce ajută - Căderea părului, infla­maţii în cavitatea bucală (ex. afte), un nivel ridicat al coles­terolului şi trigliceridelor, re­zistenţă scăzută la infecţii.

Cuvântul specialistului
Dacă aveţi probleme cu coles­terolul, mâncaţi în loc de şniţel câ­teva ciuperci pleu­rotus gătite pane. Ca gust şi consis­tenţă, ele se aseamănă mult cu carnea de viţel. Şi au calitatea de a reduce grăsimile din sânge.

Reţeta optimă
Consumaţi zilnic cam 90 g de ciuperci pleurotus - cel mai bine, pane sau fripte.

7. Buretele cu perucă
(Coprinus comatus)

Unde creşte - Pe pajişti, la marginea drumu­rilor, în parcuri şi grădini.
Ce îi conferă valoarea terapeutică - Nu­me­roşi aminoacizi, ca triptofanul, va­lina, treonina, de asemenea şi calciul, po­tasiul, vitamina C.
La ce ajută - Hemoroizi, constipaţie, valori ridicate ale glicemiei, slăbiciune a tendoanelor, îmbolnăviri ale venelor, afe­cţiuni hepatice, precum şi în cazul când flora intestinală găzduieşte mi­crobi ne­faşti.

Cuvântul specialistului
Trebuie consumat foarte proaspăt, pre­ferabil la nu mai mult de 3 ore din mo­mentul când a fost cules. După o depozitare de două zile, pălăria lui se autodistruge, lamelele se transformă într-o ge­latină nea­gră-albăstruie (întrebuin­ţată odinioa­ră drept cerneală), aceasta reprezentând o mo­­dalitate de împrăştiere a sporilor. De reţinut şi faptul că, în com­binaţie cu al­coolul, coprinul din compoziţia buretelui cu perucă provoacă unele simptome destul de neplăcute, deşi pasagere: transpiraţie a­bun­dentă, frisoane şi tahicardie.

Reţeta optimă
Zilnic, daţi pe răzătoare sau tăiaţi în bucăţi mici 100-150 g de bureţi proaspeţi şi ames­tecaţi-i într-o porţie de brânză de vaci, îm­preună cu verdeţuri şi praz, tocate mărunt.

8. Shiitake
(Lentinula edodes)

Unde creşte - Pe copaci cu lemnul de esenţă tare, asemănător cu stejarul.
Ce îi conferă valoarea terapeutică - Lenti­nana (întăreşte sistemul imunitar), eritadenina (echilibrează metabolismul lipidelor), vitamina D, zincul.
La ce ajută - Hepatită, reumatism, gută, artro­ză, oboseală cronică, stări de epuizare, viroză res­pi­ratorie, erupţii pe piele, acnee, coşuri provenite din dezechilibre hormonale, aspect îmbătrânit al pielii.

Cuvântul specialistului
Este cea mai veche şi mai răspândită dintre ciupercile comestibile existente în lume. S-a dove­dit ştiinţific faptul că ea reduce nivelul coleste­rolului, combate viruşii, de pildă în situaţia unei viroze respi­ratorii şi oferă pr­otecţie anti-cancer. Se con­sumă foarte bine preparată ter­mic. Crudă, are efecte toxice.

Reţeta optimă
Circa 20 g de pulbere de shiitake (obţinută după aceeaşi metodă ca aceea de ghebe), 2 linguri de argilă fină, 5 picături de zeamă proas­­pătă de lămâie şi 250 g brânză de vaci degresată se amestecă bine, până când sunt transformate într-o pastă omogenă. De două ori pe săptămână, întindeţi-vă această pastă pe faţă într-un strat de grosimea degetului, lăsaţi masca să acţioneze 20-30 de minute, apoi îndepăr­taţi-o şi spălaţi-vă faţa.