ANTIBIOTICE DIN PLANTE - Remedii contra suferinţelor sezonului rece: FARINGITA şi OTITA

- Nu toate suferinţele noastre cer, neapărat, un tratament cu antibio­tice chimice. Natura dispune de mijloace extrem de puternice, care ne întăresc sistemul imunitar fără efecte nedorite -

FARINGITA

Generalităţi - Faringita constă în inflamarea mucoasei palatine şi a celei faringiene, provocată în general de viruşi, mai rar de bacterii. Contami­narea se produce rapid, de cele mai multe ori prin picăturile fine pe care le expulzează un bolnav atunci când tuşeşte. În anumite cazuri, faringita reprezintă "numai" indiciul premergător al unei alte afecţiuni. De exemplu, ea poate preceda po­jarul, rubeola sau mononucleoza infecţioasă (febra Pfeiffer). De aceea, este important s-o luăm în serios şi să-i urmărim atent evoluţia.
Forma cronică a faringitei, instalată treptat, poate fi declanşată şi de alţi factori, cum ar fi aerul prea uscat din încăperi (de vină fiind aparatul de aer condiţionat), fumatul sau alergiile.
Simptome - Forma acută debutează brusc, cu dureri puternice la înghiţit, resimţite în zona faringelui şi în cerul gurii, ambele congestionate. Gâtul este iritat (senzaţie de mâncărime) şi uscat. Deseori apar şi semne ale unei viroze respiratorii: tusea şi guturaiul. Câteodată, tabloul clinic al bolii mai cuprinde şi febra, durerile de cap şi mărirea în volum a ganglionilor limfatici.
În schimb, forma cronică începe insidios, cu simp­tome ce revin mereu şi se accentuează, ca ne­voia permanentă de a drege glasul, tusea iritativă şi senzaţia de uscăciune în faringe.
Necesitatea unui consult medical - în caz că febra creşte, amigdalele sunt umflate, dure­roase şi pătate cu galben, şi dacă nu s-a produs nicio ameliorare după trei zile sau, dimpotrivă, sta­rea generală s-a înrăutăţit.
Complicaţii posibile - Dacă este vorba de o infecţie streptococică, se poate ajunge (în cazuri destul de rare, totuşi) la o febră reumatică. Aceas­ta, la rândul ei, ar putea îmbolnăvi ini­ma, creierul, rinichii sau articulaţiile. Există riscul unei supra­infectări.

Tratamente cu remedii din plante antibiotice
* De 3 ori pe zi, se face gargară cu un ceai pre­parat din următoarele plante, combinate în părţi egale: nal­bă mare, salvie, cimbru şi muşeţel. Aş­tep­taţi să se răcească şi folosiţi-l călduţ. Pe cât po­sibil, faceţi gargara "cu voce", căci aceasta va permite infuziei să pătrundă mai bine peste tot. Însă n-o înghiţiţi.
* Luaţi de 3 ori pe zi câte 3-5 picături de tinc­tură de propolis, pe 1 linguriţă de miere.
* Suplimentar, puteţi face un ceai din salvie, schinduf, nalbă şi pătlagină. Beţi trei căni pe zi.
* Puneţi 2 picături de propolis pe 1 linguriţă de miere, luaţi câte puţin din ea şi lăsaţi-o să alu­nece încet pe gât, ca să formeze o peliculă protec­toare pe suprafaţa faringelui.

Ajutor suplimentar
* Aerisiţi bine locuinţa şi îngrijiţi-vă să asigu­raţi umiditatea corespunzătoare a aerului (cu umi­di­­­ficatoare sau cu prosoape ude, atârnate în ca­meră).
* Beţi ceaiuri şi multă apă caldă (fier­binte).
* De 2 ori pe zi, faceţi aplicaţii cu­ta­­nate pe gât cu uleiuri esen­ţiale. A­mestecaţi într-o linguriţă cu ulei de migdale, 10 picături de ulei esen­ţial de arbore de camfor şi întin­deţi-l pe pielea gâtului, masând uşor. Dacă faringita nu este vi­rală ci bac­te­riană, înlocuiţi ule­iul esenţial recomandat mai sus cu unul de niaouli, din care veţi întrebuinţa în acelaşi mod, numai 3-5 picături la o linguriţă de ulei de migdale dulci.
* În această perioadă, consu­maţi alimente moi sau lichide şi ale­geţi mâncărurile servite la tempe­ratura came­rei (nici prea reci, nici prea fier­binţi).
* Renunţaţi la fumat.
* În cazul unei faringite cronice, identificaţi even­tualii factori declanşatori ai unei reacţii aler­gice şi trataţi alergia.

OTITA

Generalităţi - Segmentul median al orga­nului auditiv adăposteşte timpanul şi oscioarele urechii, care sunt trei la număr: ciocanul, nicovala şi scăriţa. Acestea au rolul de a prelua vibraţiile timpanului, amplificându-le sau atenuându-le, şi de a le transmite mai departe către membrana ferestrei ovale, aflată în partea opusă timpanului, care delimitează urechea medie de cea internă. Într-o ureche sănătoasă, lichidele din porţiunea sa mijlocie se scurg de-a lungul aşa-numitei trompe a lui Eustache şi ies prin orificiul de la capătul ei, direct în spaţiul posterior al faringelui. Însă pe aceeaşi cale ajung şi microorganismele patogene în interiorul urechii, de exemplu la o răceală, când afară e umed şi frig. Dacă zona auriculară medie este inflamată, eliminarea lichidului nu se mai face corespunzător, secreţiile stagnează, iar ger­me­nii nu au cum să părăsească urechea. Timpanul nu mai vibrează normal, ceea ce poate afecta tem­porar auzul. Uneori, presiu­nea exercitată asu­pra mem­bra­nei timpanice produce o mică ruptură, prin care puroiul poate ieşi în conductul auditiv şi, în consecinţă, presiunea şi durerile cedează.
Otita este declanşată cel mai frecvent de bacterii, mai rar de viruşi, iar afectaţi sunt în pri­mul rând copiii. La ei, trompa lui Eustache este foarte scurtă, astfel încât agenţii patogeni nu au de parcurs un drum prea lung pentru a se can­tona în ureche.
Simptome
* Dureri şi mâncărimi în ureche. Tipic: durere în momentul când se trage de lobul ure­chii.
* Scurgere purulentă din ureche.
* Diminuarea capacităţii auditive şi senzaţie de apăsare.
* Copiii sunt nervoşi, plâng mult, par lipsiţi de energie şi suferinzi.
Necesitatea unui consult medical - A­tunci când timpanul este deschis (apare scurgerea de puroi din ureche), dacă există febră sau dureri puternice, precum şi dacă nu se observă nicio ame­liorare după 24 de ore.
Complicaţii posibile - Cronicizarea infec­ţiei, cu extinderea ei în mucoasa şi ţesutul osos mastoidian (mastoidită) şi în urechea internă, meningită, hipoacuzie permanentă.

Sfatul nostru - Săculeţul cu ceapă
Ameliorează simptomele şi are un efect antiinflamator. Tăiaţi foarte mărunt o ceapă sau două, adunaţi-le într-un şervet subţire de bumbac şi aşezaţi totul pe o buiotă plină cu apă caldă (nu fierbinte).
Ungeţi urechea cu puţină cremă şi după aceea ţineţi-o cam 30 de minute pe săculeţul cu ceapă, care este pus pe buiotă. Trebuie să staţi în aşa fel încât toată urechea să se afle în contact cu săculeţul. Utilizaţi procedura de 2 ori pe zi, dacă este posibil.

Tratamente cu remedii din plante antibiotice
* De 2 ori pe zi, ţineţi urechea pe un săculeţ cu ceapă (vezi explicaţiile mai jos).
* Numai dacă timpanul este intact (şi după ce aţi cerut permisiunea medicului): la fiecare 2 zile, zdrobiţi un căţel de usturoi şi îmbibaţi cu zeama obţinută din el un mic tampon curat de vată, pe care îl introduceţi pentru 10 minute în conductul auditiv (atenţie: doar în porţiunea din faţă!).
* Puneţi în conductul auditiv 1 picătură de ulei de susan cald (nu fierbinte), eventual ameste­cat cu 1 picătură de ulei esenţial de muşeţel.

Ajutor suplimentar
* Terapie cu raze infraroşii.
* Beţi multă apă şi ceaiuri de plante (nu prea con­centrate).
* Repaos la pat. Indiferent unde v-aţi afla, aveţi grijă să evitaţi curentul (staţi cu capul aco­perit).