TIA ŞERBĂNESCU - "Încet dar sigur, PSD castrează Justiţia. Efectele se văd deja"

Analiza politică a lunii IULIE

"Guvernul PSD a provocat un deficit de patru miliarde de lei într-o singură lună"

- A trecut prima lună pentru noul-vechi gu­vern PSD, condus acum de Mihai Tudose. Sunt sem­ne mai degrabă bune sau mai degrabă rele ale acestui început?

- În mod normal, o lună e prea puţin pentru eva­luarea unui nou guvern. Totuşi, Cabinetul Tudose a dat deja suficiente semne care să producă îngri­jo­rare. De bine ce guvernul Grindeanu a fost exe­cu­tat de Liviu Dragnea, şeful PSD, sub motiv că s-ar fi îndepărtat de sfântul program de guvernare al partidului, Cabinetul Tudose şi-a început man­da­tul prin a modifica programul de guvernare, inventând tot felul de măsuri. Aşa a apărut "taxa de soli­daritate" pentru cei care câştigă mai mult şi trebuie să dea bani statului care i-a crescut, impozitul pe cifra de afaceri (şi nu pe profit), care ar fi ucis aproape toate afacerile, taxa pe gospo­dărie, taxele CASS şi CAS, trecute de la angajator în seama an­gajatului, ca să nu mai simtă că i-a crescut salariul, amânarea cu un an a scăderii TVA. De unde se vede că între guvernele Dragnea I, zis Grindeanu, şi Drag­nea II, zis Tudose, s-au şi ivit semnele unui co­laps financiar. Semne agravate de declaraţia nefericită a noului ministru de Finanţe, din care s-a înţeles că se naţionalizează Pilonul II de pensii, adică fondul privat de pensii. Alarmant este că toate aceste măsuri au fost anunţate fără consultări, fără simulări. Le-au scos, pur şi simplu, din burtă, după care, văzând că-i doare burta de la loviturile în­ca­sate de la specialişti şi sindicate, au dat înapoi, re­nunţând la toate taxele şi anunţând că e posibil să revină asupra lor în altă perioadă. Poate în gu­vernul Dragnea III, dacă Dragnea îşi mai supra­vie­ţuieşte după atâtea gesturi sinucigaşe. Preşedintele Iohannis a numit acest stil de gu­ver­nare "ţopăială fiscală", iar fostul premier Ponta l-a bo­tezat "gu­ver­nare latino". Dar pare mai degra­bă un dans grecesc cu spargerea farfuriilor după ce s-au golit, pentru că, exact ca în modelul grecesc, sau în modelul Tăriceanu, guvernul PSD a provocat un de­ficit de patru miliarde de lei într-o singură lună. Iacătă performanţă! Guvernul îşi manifestă con­tradicţiile până şi în sectorul propriei adminis­traţii: Tudose l-a demis pe şeful ANAF, Bogdan Stan, pentru incompetenţă, pentru ca apoi să-l nu­mească vicepreşedinte, tot la ANAF. Ce să mai în­ţe­legi de aici? Să adăugăm la bilanţul primei luni de premier a lui Tudose fonduri europene zero şi in­­­vestiţii ioc. Puţine guverne se pot mândri cu atâ­tea eşecuri, într-un timp atât de scurt.

"Dragnea s-a dovedit prea mic pentru victoria mare a PSD"

- Cine va deconta toate aceste erori: premierul Tudose, Liviu Dragnea sau PSD?

- În primul rând, noi toţi. Dar, deocamdată, cel care a scăzut dramatic în sondaje e Dragnea, aflat mult sub nivelul PSD, care se menţine la procentele care l-au consacrat - poate şi pentru că, în absenţa opoziţiei, e singur pe teren. PSD dă golurile, dar şi auto­golurile, el joacă şi cu albele, şi cu negrele, adi­că alba-neagra. Dragnea, însă, a devenit dintr-un "daddy" atotputernic, un tată denaturat. S-a dovedit prea mic pentru victoria atât de mare a PSD şi a început prin a o risipi pe scandaloase ordonanţe de urgenţă, pe taxe aiuristice, pe răzgândiri zilnice, pe măriri de salarii nejustificate şi pe numiri pe criterii personale. La Cultură, de exemplu, este ministru un fost şef de publicaţii tabloide, căruia i se subor­do­nea­ză şi Departamentul pentru Centenarul Marii Uniri - să tabloidizeze, probabil, şi marea sărbă­toa­re istorică. La Agricultură persistă Petre Daea, ca­re s-a identificat în aşa măsură cu oaia - "care nu vrea decât să fie înţeleasă" -, încât a ajuns oaia nea­gră a guvernului. În ciuda acestor fapte, cine credeţi că este vinovat, în capul lui Dragnea, de eşecurile guvernării sale, de averile sale din Teleorman şi din Brazilia, prin Teldrum? George Soros! Nici oaia lui Daea n-ar fi zis-o mai bine: "Totul pleacă de la acest personaj malefic, Soros", care vrea să-l eli­mine pe Dragnea, deşi acesta se descurcă şi singur.

- Premierul Mihai Tudose a făcut două vizite externe, una la Bruxelles, alta la Chişinău. Cum s-a descurcat?

- Tudose a fost la Bruxelles, iar un prim rezul­tat a fost că niciun oficial european nu a ieşit alături de el, cum era cutuma, la conferinţa de presă de după convorbiri. Un alt rezultat: premierul Tu­do­se a renunţat imediat la taxele impuse de Drag­nea, în versiunea revizuită şi adăugită a progra­mu­lui de guvernare. Şi încă: miniştrii lui Tudose tre­bu­ie să se prezinte lunar la Bruxelles, ca să-şi pre­zinte activitatea şi intenţiile, întrucât nimeni nu se mai încrede în ei. În paralel, guvernul dă săptămânal, cu Tudose în cap, raportul în faţa PSD şi ALDE. Se speră că, cu atâtea prezentări disciplinare, guvernul nu va mai avea timp să facă prostii. În ce priveşte vizita la Chişinău, este vorba mai degrabă de una ritualică, menită să onoreze gradul de rudenie.

"A început operaţiunea «justiţia e coruptă, toţi suntem corupţi»"

- Conflictul de interese a fost dezincriminat. Care sunt consecinţele în plan politic?

- Faptul că a fost dezincriminat conflictul de interese este numai începutul. Legea respectivă face parte din pachetul menit să castreze Justiţia. Al­tă­dată, conflictul de interese reprezenta prin­ci­pala ţintă a anchetelor Agenţiei Naţionale de Inte­gri­tate (ANI). Aţi mai auzit ceva de drăguţa de ANI, pe care unii voiau "s-o coafeze"? S-a dus. Au îmbălsămat-o. Cam asta vor să facă şi cu celelalte insti­tuţii - DNA, DIICOT... - să le schimbe ca­pe­tele cu nişte momâi şi să dezincrimineze treptat toa­te infracţiunile care îi ating pe politicieni şi pe înalţii funcţionari. Aşa a procedat şi Curtea Cons­ti­tuţională, care, de când a devenit majoritar pese­distă, aplică programul pro-corupţie al PSD şi a dispus aplicarea unui prag valoric la abuzul în ser­vi­ciu. Nu se ştie ce legătură are pragul unei infrac­ţiuni cu Constituţia, câtă vreme n-are legătură nici cu logica. De unde până unde un prag la o infrac­ţiune? De exemplu, în cazul unei violenţe - aceasta să fie considerată infracţiune numai de la trei pumni în sus? Când sunt oameni în puşcării pentru furtul a 60 de lei, pui prag la abuz? Această ofen­sivă pen­tru scoaterea din închisori a condamnaţilor cu gulere albe, de scutire de pedeapsă pentru infrac­to­rii din politică şi de subordonare politică a Jus­tiţiei, ofensivă care mobilizează din plin patru par­tide (PSD, ALDE, PMP şi UDMR) şi cele câteva tele­viziuni aparţinătoare, este pe cât de costisitoare, pe atât de dezgustătoare, dar şi aproape învin­gă­toa­re. Deja, unii procurori DNA şi numeroşi jude­cători, simţind încotro bate vântul puterii, au făcut pasul înapoi şi s-au dezis de conducerea DNA. Urmarea este că acum, pe toate canalele, toate canaliile dis­cută numai de abuzurile din Justiţie şi nu de abuzu­rile politicienilor, afaceriştilor şi secu­riş­tilor, care au furat zeci de miliarde de euro din ţa­ra asta, în ul­timii 27 de ani. Aşa că, în ultimele luni, au început să curgă NUP-urile, clasările, achi­tă­rile, prescrip­ţiile, condamnările cu suspendare şi eliberările con­diţionate. Ultimele exemple sunt eloc­vente pentru fiecare capitol în parte. Neculai Onţanu a scăpat prin prescrierea faptelor, după ce a domnit în Sec­torul 2 al Capitalei, dispunând de te­renuri ca de propria moşie, Dan Radu Ruşanu a fost achitat, deşi e unul din simbolurile corupţiei (la egalitate cu Hre­benciuc); Radu Mazăre a fost con­damnat cu sus­pen­dare, după ce a exploatat lito­ra­lul în cel mai je­gos mod şi după ce i s-a reţinut în sarcină un preju­diciu de peste 100 de milioane de euro; Dan Voicu­lescu a fost eliberat condiţionat, deşi prejudiciul de 60 de milioane de euro rezultat din privatizarea frauduloasă a Institutului de Cer­ce­tări Alimentare n-a fost recuperat şi nici nu va fi. La eliberare, tur­nătorul "Felix" a declarat: "Nu e niciun prejudiciu, va fi demontat de Justiţia ro­mână". De "noua Jus­tiţie"! Felix ştie deja verdictul. Pro­babil şi l-a co­mandat. În paralel, se desfăşoară ope­raţiunea "şi Jus­tiţia e coruptă, toţi suntem co­rupţi". Toţi şna­panii care au huzurit decenii întregi şi au ruinat ţara îmbogăţindu-se peste măsură de­filează acum la televizor, pozând în victime şi în îngeri ai tranziţiei.

"Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război"

- NATO a desfăşurat ample exerciţii militare în România timp de zece zile, deplasând 25.000 de militari şi numeroase maşini de luptă, simulând eliberarea unei părţi din teritoriul naţional de sub ocu­paţia unei forţe străine nenumite, dar de pre­su­pus a fi Rusia. Pe de altă parte, vicepremierului rus Dimitri Rogozin i s-a interzis să treacă prin spa­ţiul aerian românesc spre Chişinău, ceea ce a de­clanşat un protest al Rusiei şi ameninţările ce­lui "lezat". În timpul unei guvernări mai degrabă haotice, se pregăteşte România de război?

- Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război - spuneau latinii. Paza bună trece primejdia rea - spun românii. Enervarea şi ameninţările Rusiei la adresa României au început demult, odată cu in­trarea noastră în NATO, s-au înteţit de când cu scutul antirachetă de la Deveselu şi s-au agravat de când s-a anunţat că România va cumpăra rachete "Patriot" de la americani. Aşa că ultimul incident, iscat de faptul că avionului cu care zbura vice­pre­mierul rus Rogozin spre Chişinău i-a fost interzisă survolarea României, a venit pe un teren deja mi­nat. Deşi România n-a făcut decât să respecte sanc­ţiunile UE la adresa lui Rogozin. E adevărat că Po­lonia şi Ungaria i-au permis survolul, dar ambele ţări au cam abdicat de la normele europene în ul­ti­ma vreme. Faptul că Rogozin a ameninţat, în ter­meni extrem de violenţi România, vorbind ca pe mai­­dan ("O să plătiţi, nenorociţilor!"), e tipic pen­tru statul lui Putin, care are agresiunea în sânge. Ori­­cum, ideea că Rusia tremură de frica României e atât de nouă, încât nu ne-am obişnuit cu ea. De re­­gulă, România se temea de Rusia. Cine şi-ar fi în­chipuit că Putin se va uita cu spaimă la Deveselu? Să sperăm că lucrurile vor rămâne în zona diplo­ma­ţiei belicoase, şi nu vor coborî şi mai jos, deşi nimic nu mai e sigur într-o perioadă în care toată lu­mea pare cu capsa pusă.