Clopotele fără limbă
De dincolo de moarte, ochii bunicii Anica mă privesc cu aceeaşi seninătate şi blândeţe ca în ziua când am văzut-o revenită acasă din exilul siberian. Luminoasă la chip, ne-a luat în braţe pe mine şi pe sora mea şi nu se mai sătura să ne mângâie. Mă simţeam mare în braţele ei, habar nu aveam că sunt sămânţă de "culac" şi mă las mângâiat de un "duşman" al puterii sovietice.
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Arderi"
Afisare: 1 - 4 din 4 articole
-
"Prieten drag, cu nume de revistă"
Numarul 1368 -
În şoaptă, despre fericire
Numarul 1308 -
Trei întâmplări din grădina mea
Numarul 1280 -
Despărţire de un mare poet: TRAIAN COŞOVEI
Numarul 1101