TIA ȘERBĂNESCU - "Încet dar sigur, PSD castrează Justiția. Efectele se văd deja"

Claudiu Tarziu
Analiza politică a lunii IULIE

"Guvernul PSD a provocat un deficit de patru miliarde de lei într-o singură lună"

- A trecut prima lună pentru noul-vechi gu­vern PSD, condus acum de Mihai Tudose. Sunt sem­ne mai degrabă bune sau mai degrabă rele ale acestui început?

- În mod normal, o lună e prea puțin pentru eva­luarea unui nou guvern. Totuși, Cabinetul Tudose a dat deja suficiente semne care să producă îngri­jo­rare. De bine ce guvernul Grindeanu a fost exe­cu­tat de Liviu Dragnea, șeful PSD, sub motiv că s-ar fi îndepărtat de sfântul program de guvernare al partidului, Cabinetul Tudose și-a început man­da­tul prin a modifica programul de guvernare, inventând tot felul de măsuri. Așa a apărut "taxa de soli­daritate" pentru cei care câștigă mai mult și trebuie să dea bani statului care i-a crescut, impozitul pe cifra de afaceri (și nu pe profit), care ar fi ucis aproape toate afacerile, taxa pe gospo­dărie, taxele CASS și CAS, trecute de la angajator în seama an­gajatului, ca să nu mai simtă că i-a crescut salariul, amânarea cu un an a scăderii TVA. De unde se vede că între guvernele Dragnea I, zis Grindeanu, și Drag­nea II, zis Tudose, s-au și ivit semnele unui co­laps financiar. Semne agravate de declarația nefericită a noului ministru de Finanțe, din care s-a înțeles că se naționalizează Pilonul II de pensii, adică fondul privat de pensii. Alarmant este că toate aceste măsuri au fost anunțate fără consultări, fără simulări. Le-au scos, pur și simplu, din burtă, după care, văzând că-i doare burta de la loviturile în­ca­sate de la specialiști și sindicate, au dat înapoi, re­nunțând la toate taxele și anunțând că e posibil să revină asupra lor în altă perioadă. Poate în gu­vernul Dragnea III, dacă Dragnea își mai supra­vie­țuiește după atâtea gesturi sinucigașe. Președintele Iohannis a numit acest stil de gu­ver­nare "țopăială fiscală", iar fostul premier Ponta l-a bo­tezat "gu­ver­nare latino". Dar pare mai degra­bă un dans grecesc cu spargerea farfuriilor după ce s-au golit, pentru că, exact ca în modelul grecesc, sau în modelul Tăriceanu, guvernul PSD a provocat un de­ficit de patru miliarde de lei într-o singură lună. Iacătă performanță! Guvernul își manifestă con­tradicțiile până și în sectorul propriei adminis­trații: Tudose l-a demis pe șeful ANAF, Bogdan Stan, pentru incompetență, pentru ca apoi să-l nu­mească vicepreședinte, tot la ANAF. Ce să mai în­țe­legi de aici? Să adăugăm la bilanțul primei luni de premier a lui Tudose fonduri europene zero și in­­­vestiții ioc. Puține guverne se pot mândri cu atâ­tea eșecuri, într-un timp atât de scurt.

"Dragnea s-a dovedit prea mic pentru victoria mare a PSD"

- Cine va deconta toate aceste erori: premierul Tudose, Liviu Dragnea sau PSD?

- În primul rând, noi toți. Dar, deocamdată, cel care a scăzut dramatic în sondaje e Dragnea, aflat mult sub nivelul PSD, care se menține la procentele care l-au consacrat - poate și pentru că, în absența opoziției, e singur pe teren. PSD dă golurile, dar și auto­golurile, el joacă și cu albele, și cu negrele, adi­că alba-neagra. Dragnea, însă, a devenit dintr-un "daddy" atotputernic, un tată denaturat. S-a dovedit prea mic pentru victoria atât de mare a PSD și a început prin a o risipi pe scandaloase ordonanțe de urgență, pe taxe aiuristice, pe răzgândiri zilnice, pe măriri de salarii nejustificate și pe numiri pe criterii personale. La Cultură, de exemplu, este ministru un fost șef de publicații tabloide, căruia i se subor­do­nea­ză și Departamentul pentru Centenarul Marii Uniri - să tabloidizeze, probabil, și marea sărbă­toa­re istorică. La Agricultură persistă Petre Daea, ca­re s-a identificat în așa măsură cu oaia - "care nu vrea decât să fie înțeleasă" -, încât a ajuns oaia nea­gră a guvernului. În ciuda acestor fapte, cine credeți că este vinovat, în capul lui Dragnea, de eșecurile guvernării sale, de averile sale din Teleorman și din Brazilia, prin Teldrum? George Soros! Nici oaia lui Daea n-ar fi zis-o mai bine: "Totul pleacă de la acest personaj malefic, Soros", care vrea să-l eli­mine pe Dragnea, deși acesta se descurcă și singur.

- Premierul Mihai Tudose a făcut două vizite externe, una la Bruxelles, alta la Chișinău. Cum s-a descurcat?

- Tudose a fost la Bruxelles, iar un prim rezul­tat a fost că niciun oficial european nu a ieșit alături de el, cum era cutuma, la conferința de presă de după convorbiri. Un alt rezultat: premierul Tu­do­se a renunțat imediat la taxele impuse de Drag­nea, în versiunea revizuită și adăugită a progra­mu­lui de guvernare. Și încă: miniștrii lui Tudose tre­bu­ie să se prezinte lunar la Bruxelles, ca să-și pre­zinte activitatea și intențiile, întrucât nimeni nu se mai încrede în ei. În paralel, guvernul dă săptămânal, cu Tudose în cap, raportul în fața PSD și ALDE. Se speră că, cu atâtea prezentări disciplinare, guvernul nu va mai avea timp să facă prostii. În ce privește vizita la Chișinău, este vorba mai degrabă de una ritualică, menită să onoreze gradul de rudenie.

"A început operațiunea «justiția e coruptă, toți suntem corupți»"

- Conflictul de interese a fost dezincriminat. Care sunt consecințele în plan politic?

- Faptul că a fost dezincriminat conflictul de interese este numai începutul. Legea respectivă face parte din pachetul menit să castreze Justiția. Al­tă­dată, conflictul de interese reprezenta prin­ci­pala țintă a anchetelor Agenției Naționale de Inte­gri­tate (ANI). Ați mai auzit ceva de drăguța de ANI, pe care unii voiau "s-o coafeze"? S-a dus. Au îmbălsămat-o. Cam asta vor să facă și cu celelalte insti­tuții - DNA, DIICOT... - să le schimbe ca­pe­tele cu niște momâi și să dezincrimineze treptat toa­te infracțiunile care îi ating pe politicieni și pe înalții funcționari. Așa a procedat și Curtea Cons­ti­tuțională, care, de când a devenit majoritar pese­distă, aplică programul pro-corupție al PSD și a dispus aplicarea unui prag valoric la abuzul în ser­vi­ciu. Nu se știe ce legătură are pragul unei infrac­țiuni cu Constituția, câtă vreme n-are legătură nici cu logica. De unde până unde un prag la o infrac­țiune? De exemplu, în cazul unei violențe - aceasta să fie considerată infracțiune numai de la trei pumni în sus? Când sunt oameni în pușcării pentru furtul a 60 de lei, pui prag la abuz? Această ofen­sivă pen­tru scoaterea din închisori a condamnaților cu gulere albe, de scutire de pedeapsă pentru infrac­to­rii din politică și de subordonare politică a Jus­tiției, ofensivă care mobilizează din plin patru par­tide (PSD, ALDE, PMP și UDMR) și cele câteva tele­viziuni aparținătoare, este pe cât de costisitoare, pe atât de dezgustătoare, dar și aproape învin­gă­toa­re. Deja, unii procurori DNA și numeroși jude­cători, simțind încotro bate vântul puterii, au făcut pasul înapoi și s-au dezis de conducerea DNA. Urmarea este că acum, pe toate canalele, toate canaliile dis­cută numai de abuzurile din Justiție și nu de abuzu­rile politicienilor, afaceriștilor și secu­riș­tilor, care au furat zeci de miliarde de euro din ța­ra asta, în ul­timii 27 de ani. Așa că, în ultimele luni, au început să curgă NUP-urile, clasările, achi­tă­rile, prescrip­țiile, condamnările cu suspendare și eliberările con­diționate. Ultimele exemple sunt eloc­vente pentru fiecare capitol în parte. Neculai Onțanu a scăpat prin prescrierea faptelor, după ce a domnit în Sec­torul 2 al Capitalei, dispunând de te­renuri ca de propria moșie, Dan Radu Rușanu a fost achitat, deși e unul din simbolurile corupției (la egalitate cu Hre­benciuc); Radu Mazăre a fost con­damnat cu sus­pen­dare, după ce a exploatat lito­ra­lul în cel mai je­gos mod și după ce i s-a reținut în sarcină un preju­diciu de peste 100 de milioane de euro; Dan Voicu­lescu a fost eliberat condiționat, deși prejudiciul de 60 de milioane de euro rezultat din privatizarea frauduloasă a Institutului de Cer­ce­tări Alimentare n-a fost recuperat și nici nu va fi. La eliberare, tur­nătorul "Felix" a declarat: "Nu e niciun prejudiciu, va fi demontat de Justiția ro­mână". De "noua Jus­tiție"! Felix știe deja verdictul. Pro­babil și l-a co­mandat. În paralel, se desfășoară ope­rațiunea "și Jus­tiția e coruptă, toți suntem co­rupți". Toți șna­panii care au huzurit decenii întregi și au ruinat țara îmbogățindu-se peste măsură de­filează acum la televizor, pozând în victime și în îngeri ai tranziției.

"Dacă vrei pace, pregătește-te de război"

- NATO a desfășurat ample exerciții militare în România timp de zece zile, deplasând 25.000 de militari și numeroase mașini de luptă, simulând eliberarea unei părți din teritoriul național de sub ocu­pația unei forțe străine nenumite, dar de pre­su­pus a fi Rusia. Pe de altă parte, vicepremierului rus Dimitri Rogozin i s-a interzis să treacă prin spa­țiul aerian românesc spre Chișinău, ceea ce a de­clanșat un protest al Rusiei și amenințările ce­lui "lezat". În timpul unei guvernări mai degrabă haotice, se pregătește România de război?

- Dacă vrei pace, pregătește-te de război - spuneau latinii. Paza bună trece primejdia rea - spun românii. Enervarea și amenințările Rusiei la adresa României au început demult, odată cu in­trarea noastră în NATO, s-au întețit de când cu scutul antirachetă de la Deveselu și s-au agravat de când s-a anunțat că România va cumpăra rachete "Patriot" de la americani. Așa că ultimul incident, iscat de faptul că avionului cu care zbura vice­pre­mierul rus Rogozin spre Chișinău i-a fost interzisă survolarea României, a venit pe un teren deja mi­nat. Deși România n-a făcut decât să respecte sanc­țiunile UE la adresa lui Rogozin. E adevărat că Po­lonia și Ungaria i-au permis survolul, dar ambele țări au cam abdicat de la normele europene în ul­ti­ma vreme. Faptul că Rogozin a amenințat, în ter­meni extrem de violenți România, vorbind ca pe mai­­dan ("O să plătiți, nenorociților!"), e tipic pen­tru statul lui Putin, care are agresiunea în sânge. Ori­­cum, ideea că Rusia tremură de frica României e atât de nouă, încât nu ne-am obișnuit cu ea. De re­­gulă, România se temea de Rusia. Cine și-ar fi în­chipuit că Putin se va uita cu spaimă la Deveselu? Să sperăm că lucrurile vor rămâne în zona diplo­ma­ției belicoase, și nu vor coborî și mai jos, deși nimic nu mai e sigur într-o perioadă în care toată lu­mea pare cu capsa pusă.