Despre FICAT, doar de bine

- Cele mai reuşite reţete pentru tratarea bolilor de ficat -

Reţetă din patru rădăcini

Mod de preparare şi admi­nis­trare: În 3 l de apă se pun la fiert 3 linguriţe de rădăcină de dud mărunţită (Mo­rus alba) şi câte 1 linguriţă din rădă­ci­nile următoa­relor plante: măceş (Rosa canina), pir (Agro­purym re­pens) şi urzică vie (Urtica dioica). Se lasă să fiarbă la foc mediu până când mai rămâne 1 l de apă, după care se dă deo­par­te vasul, se adaugă ju­mă­tate de linguriţă de iarbă de ros­topască şi se lasă să se răcească, după care se fil­trea­ză. Se consumă 1 l de preparat pe stomacul gol, pe parcursul unei zile, iar a doua zi se face o nouă por­ţie (întotdeauna se consumă ceai proaspăt). În cazul as­ci­tei, se face tratament până abdomenul ajunge la volumul normal, după care se face o pauză de două săp­tămâni şi apoi se reia.
Câteva observaţii importante:
* Pentru a mărunţi rădăcinile de dud şi măceş - specii arborescente cu rădăcini foarte tari, lem­noa­se - se recurge la o lamă cu care se taie aşchii subţiri din rădă­cină, ca şi cum am ascuţi un creion.
* Rădăcina de dud este extrem de importantă în ascită (acumularea de lichid în cavitatea abdo­minală), ajutând la eliminarea lichidului respectiv prin urină. Din cauza acestei rădăcini, cât timp va lua ceaiul, pacientul va urina foarte des, iar la începutul tratamentului urina va fi de culoare roşie - simptome normale, care arată că procesul de vindecare a început.
* Pe timpul tratamentului se ţine regim sever (fără carne, grăsimi, alcool, prăjeli) şi se reco­mandă odihnă absolută la pat în primele două-trei săptămâni.
* După vindecare se va relua tratamentul în fiecare an câte una-două luni.

Tratament combinat cu pedicuţă, obligeană şi cataplasme cu coada-calului

Ceai de pedi­cuţă

Mod de preparare şi admi­nis­trare: într-o cană de apă se pune 1-1 1/2 linguriţă de pedicuţă mă­runţită şi 2 linguriţe de frun­ză de urzică; se lasă să macereze de seara până dimi­neaţa (8-10 ore), după care se stre­coară, iar ma­­ceratul se pune deoparte. Plan­ta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă o cană de apă fier­binte, după care se lasă să se răcească şi apoi se filtrează. Se combină în final cele două preparate, obţinându-se astfel apro­xi­mativ 500 ml (două căni) de ceai. Se bea o cană di­mineaţa pe stomacul gol şi o cană seara, cu ju­mătate de oră înainte de masă. În cazul în care este con­train­dicat aportul de lichide, se folo­seşte pulbe­rea din aceleaşi plante. Se ames­tecă 1 lin­gu­riţă de pulbere de pedicuţă cu 2 lin­gu­ri­ţe de urzică şi se adminis­trează a­ceas­tă cantitate de plantă în două re­pri­ze, pe stoma­cul gol, dimineaţa şi sea­ra.

Macerat la rece de obligea­nă

Mod de preparare şi admi­nis­trare: 1 lingură de rădăcină mă­run­ţită se pune seara la macerat în 250 ml de apă rece. A doua zi dimineaţa se stre­coară şi se beau câte 2 lin­guri, cu o jumătate de oră înain­te şi după mesele principale, adică de şase ori pe zi.

Cataplasme cu coada-calului

Mod de preparare şi folo­sire: 2 pumni de plantă se pun într-o sită, deasupra unei oale în care se fierbe apă, astfel încât plan­ta să fie atin­să numai de aburi. Când se în­moaie şi devine fier­binte, se pune într-o cârpă de bumbac sau tifon, apoi se aplică pe locul fica­tului, acoperind-o cu un prosop şi cu un fular de lână. După aceea, pa­cientul se va băga în pat unde va sta bine acoperit (dacă se poate, toată noaptea). Important: da­că apa­re o senzaţie de dis­con­fort la pu­nerea cata­plas­mei fierbinţi, atunci planta se va lăsa să se răcească puţin înainte de apli­care.

Plămădeală de ceapă în ţuică

Mod de preparare şi admi­nis­trare: În 5 litri de ţuică (tes­co­vină tare, care se face din boasca de la struguri) se introduce 1 kg de ceapă de apă (este ceva mai lunguiaţă, iar la gust este dulce), tăiată mărunt, şi se lasă la macerat lângă o sursă de căldură vreme de 15 zile, timp în care se agită de două-trei ori pe zi. După trecerea timpului de mace­rare, preparatul capătă o culoare găl­buie, ca aceea a paiului. Atunci se stre­coa­ră, se pune în sticle de 1 litru bine astu­pate şi se păs­trea­ză la loc răcoros şi întunecos. Se beau zilnic 30 ml (apro­xi­mativ 2 lin­guri) din acest preparat, dimineaţa, pe sto­ma­cul gol, şi se stă 30 de minute culcat pe partea dreap­tă. După aceea se poate mânca (se ţine un regim strict lacto-vegetarian). Se exclud pe timpul tratamentului ţigările, cafeaua, alcoolul, condimentele, sifonul, sucurile sintetice. După terminarea întregii can­tităţi de preparat, numai dacă este nevoie, tratamentul se va relua după o pauză de 30 de zile.
Observaţii importante:
* Pentru ca alcoolul să nu afecteze ficatul, extrem de solicitat de boală, preparatul va fi dizolvat în apă (mini­mum o cană pentru o doză de 2 linguri), ceea ce va face concentraţia de alcool să ajungă la un prag accep­tabil.
* În paralel cu acest tratament pot fi luate şi alte remedii.

Un trio imbatabil: rostopasca, pufuliţa şi anghinarea

Mod de preparare şi admi­nis­trare: fiecare plantă se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se cerne prin sita fină pentru făină albă. Anghinarea şi pufuliţa se amestecă în proporţii egale, apoi se ia 1 linguriţă din acest ames­tec, la care se adaugă un vârf de cuţit (0,25 g) de pulbere de ros­topască. Se iau patru ase­menea doze pe zi, pe stomacul gol. Plan­­ta se ţine sub limbă 10-15 mi­nute, după care se înghite cu apă. Tratamentul du­rează mini­mum 6 luni în hepatita acută şi cro­nică şi 2 ani în ciroza hepatică. În diskinezie biliară, cole­cis­tită, dis­pepsii se fac cure de câte două săptămâni cu o săptă­mână pauză.
Observaţii importante:
* Este foarte important ca pulberea de rostopască să fie dozată separat, deoarece are o toxicitate ridicată şi amestecată neomogen cu alte pulberi poate produce otrăviri prin supra­dozare.
* Pulberile de plante vor fi date prin sită cu multă grijă, deoarece la trata­mente de lungă durată cu plante luate sublingual pot apărea răni în gură, ex­trem de ne­plăcu­te, din cauza ac­ţiu­nii mecanice a bu­căţilor de plantă in­suficient măcinate.