Reţetă din patru rădăcini
Mod de preparare şi administrare: În 3 l de apă se pun la fiert 3 linguriţe de rădăcină de dud mărunţită (Morus alba) şi câte 1 linguriţă din rădăcinile următoarelor plante: măceş (Rosa canina), pir (Agropurym repens) şi urzică vie (Urtica dioica). Se lasă să fiarbă la foc mediu până când mai rămâne 1 l de apă, după care se dă deoparte vasul, se adaugă jumătate de linguriţă de iarbă de rostopască şi se lasă să se răcească, după care se filtrează. Se consumă 1 l de preparat pe stomacul gol, pe parcursul unei zile, iar a doua zi se face o nouă porţie (întotdeauna se consumă ceai proaspăt). În cazul ascitei, se face tratament până abdomenul ajunge la volumul normal, după care se face o pauză de două săptămâni şi apoi se reia.
Câteva observaţii importante:
* Pentru a mărunţi rădăcinile de dud şi măceş - specii arborescente cu rădăcini foarte tari, lemnoase - se recurge la o lamă cu care se taie aşchii subţiri din rădăcină, ca şi cum am ascuţi un creion.
* Rădăcina de dud este extrem de importantă în ascită (acumularea de lichid în cavitatea abdominală), ajutând la eliminarea lichidului respectiv prin urină. Din cauza acestei rădăcini, cât timp va lua ceaiul, pacientul va urina foarte des, iar la începutul tratamentului urina va fi de culoare roşie - simptome normale, care arată că procesul de vindecare a început.
* Pe timpul tratamentului se ţine regim sever (fără carne, grăsimi, alcool, prăjeli) şi se recomandă odihnă absolută la pat în primele două-trei săptămâni.
* După vindecare se va relua tratamentul în fiecare an câte una-două luni.
Tratament combinat cu pedicuţă, obligeană şi cataplasme cu coada-calului
Ceai de pedicuţă

Mod de preparare şi administrare: 1 lingură de rădăcină mărunţită se pune seara la macerat în 250 ml de apă rece. A doua zi dimineaţa se strecoară şi se beau câte 2 linguri, cu o jumătate de oră înainte şi după mesele principale, adică de şase ori pe zi.
Cataplasme cu coada-calului

Plămădeală de ceapă în ţuică
Mod de preparare şi administrare: În 5 litri de ţuică (tescovină tare, care se face din boasca de la struguri) se introduce 1 kg de ceapă de apă (este ceva mai lunguiaţă, iar la gust este dulce), tăiată mărunt, şi se lasă la macerat lângă o sursă de căldură vreme de 15 zile, timp în care se agită de două-trei ori pe zi. După trecerea timpului de macerare, preparatul capătă o culoare gălbuie, ca aceea a paiului. Atunci se strecoară, se pune în sticle de 1 litru bine astupate şi se păstrează la loc răcoros şi întunecos. Se beau zilnic 30 ml (aproximativ 2 linguri) din acest preparat, dimineaţa, pe stomacul gol, şi se stă 30 de minute culcat pe partea dreaptă. După aceea se poate mânca (se ţine un regim strict lacto-vegetarian). Se exclud pe timpul tratamentului ţigările, cafeaua, alcoolul, condimentele, sifonul, sucurile sintetice. După terminarea întregii cantităţi de preparat, numai dacă este nevoie, tratamentul se va relua după o pauză de 30 de zile.
Observaţii importante:
* Pentru ca alcoolul să nu afecteze ficatul, extrem de solicitat de boală, preparatul va fi dizolvat în apă (minimum o cană pentru o doză de 2 linguri), ceea ce va face concentraţia de alcool să ajungă la un prag acceptabil.
* În paralel cu acest tratament pot fi luate şi alte remedii.
Un trio imbatabil: rostopasca, pufuliţa şi anghinarea

Observaţii importante:
* Este foarte important ca pulberea de rostopască să fie dozată separat, deoarece are o toxicitate ridicată şi amestecată neomogen cu alte pulberi poate produce otrăviri prin supradozare.
* Pulberile de plante vor fi date prin sită cu multă grijă, deoarece la tratamente de lungă durată cu plante luate sublingual pot apărea răni în gură, extrem de neplăcute, din cauza acţiunii mecanice a bucăţilor de plantă insuficient măcinate.