Doamna avocat a cotit-o la timp!
- Eşti una dintre apariţiile cele mai noi şi extrem de plăcute din echipa TVR 1. Începând din această primăvară, alături de Dorin Chioţea, prezinţi "1 Matinal", o emisiune-magazin care, deşi are un ton mai lejer, îi informează pe telespectatori cu privire la ştirile cele mai importante ale zilei. Eşti implicată în redactarea şi selecţia lor sau eşti doar simplu prezentator?
- De redactarea informaţiilor, propriu-zis, nu mă ocup, deşi - culmea! - cariera în televiziune mi-am început-o ca redactor de ştiri. Cinci ani am făcut munca asta! Ceea ce nu înseamnă că la matinal doar "mitraliez" nişte fraze. Dorin şi cu mine nu intrăm pe post aşa, complet aerieni. În niciun caz! Facem parte din echipa "1 Matinal" pe deplin, adică ne documentăm temeinic pe fiecare subiect în parte, ne ocupăm de invitaţii pe care îi aducem în platou, suntem implicaţi amândoi şi pe partea de conţinut, nu suntem doar nişte "figuri" pe ecran. Cu atât mai mult cu cât miza e mare: ceea ce ne dorim noi, întreaga echipă, este ca la "1 Matinal", pe un ton destins şi cu bună dispoziţie (totuşi, e vorba de dimineţile telespectatorilor, pe care nu vrem să le stricăm), să furnizăm informaţii importante, scurt şi clar, încât ele să fie înţelese pe loc, de absolut toată lumea, indiferent de vârstă sau pregătire. Ceea ce nu e chiar aşa de uşor. Inclusiv pe invitaţii noştri îi rugăm să se exprime limpede şi la obiect.
- Eşti absolventă de Drept şi Jurnalism. Nu ţi-ai simţit vocaţia de la început?
- Dreptul a fost o facultate pe care am făcut-o din obligaţie, spre deosebire de Jurnalism, unde m-am dus din pasiune. La Drept am ajuns la insistenţele părinţilor. În familia noastră există un adevărat cult pentru acest domeniu: indiferent încotro priveşti, pe ramurile arborelui genealogic, găseşti avocaţi, jurişti, procurori, judecători... Aşa că am fost împinsă de la spate pe această cale, ca să duc tradiţia mai departe, deşi nu aveam deloc atracţie pentru zona asta. Dovadă că, până la urmă, am "cotit-o". Dar, la momentul acela, abia ieşită din liceu, eram încă prea crudă ca să mă opun, mai ales tatei, militar de carieră, care, când decreta ceva, apoi aşa se făcea! (râde)
- Cum ţi-a ieşit în drum jurnalismul?
- Era o dorinţă foarte puternică în mine să explorez domeniul ăsta. De altfel, încă din perioada studiilor am început să colaborez la două posturi de radio din Braşov, oraşul meu de obârşie: "Radio Impuls" şi "Radio Unu". Dar imediat după ce-am terminat Dreptul, am pornit-o către Bucureşti. Aşa, pur şi simplu. Nu cunoşteam pe nimeni aici. Mi-a fost îngrozitor de greu la început: eram ca frunza în vânt, nu aveam cu cine să mă sfătuiesc, nu ştiam încotro să mă îndrept, mă sprijineam doar pe credinţa că, în jurnalism, numai aici, în Capitală, pot să reuşesc. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la Vlad Petreanu, care pe vremea aceea era director editorial al departamentului de ştiri de la Antene. Am avut noroc. L-am convins şi am devenit redactor de ştiri, iar pe postul ăsta am făcut cea mai bună şcoală de jurnalism. După cinci ani însă, simţeam nevoia de o nouă provocare. Începusem să intru într-o oarecare rutină, iar cu rutina şi cu lucrurile prea simple eu nu m-am împăcat niciodată.
La pupitrul emisiunii "1 Matinal"
- De la ştiri la meteo nu era o retrogradare?
- Eu nu m-am gândit aşa. Ştiu că majoritatea oamenilor au impresia că prezentatorii de meteo sunt simple apariţii pe ecran, că doar citesc de pe prompter un text şi cu asta basta. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Ca prezentator de meteo, nu primeşti de la specialişti decât nişte date tehnice absolut sumare, pe care tu trebuie apoi să le modelezi, astfel încât să obţii un text corect şi coerent. În plus, la Antena 3, prezentatorii de meteo nu au prompter. Eşti obligat să vorbeşti liber. Iar pentru mine, asta a fost din nou o şcoală extraordinară! Care, iată, îmi foloseşte şi azi, la "1 Matinal", unde nu avem prompter. Şi eu, şi Dorin vorbim liber.
Maria Linda şi Dorin Chioţea
- Da. Acum Bucureştiul îmi place mult. Parcurile, în special. Sunt un om care face mult sport, dar niciodată nu mă închid într-o sală cu aparate, ci ies în natură, aşa că parcurile sunt locurile mele preferate din Bucureşti. Dar, sincer, acel "acasă" din adâncul sufletului a rămas zona Braşovului. Sunt o braşoveancă pursânge. Pentru mine, Braşovul e cel mai frumos oraş de pe pământ, iar braşovenii sunt cei mai frumoşi oameni de pe pământ. E clar că, la capitolul ăsta, obiectivitatea zboară pe fereastră! (râde) Probabil că există măcar un sâmbure de adevăr în teoria aceea care spune că, indiferent cât de departe ai ajunge, locul în care te-ai născut îţi rămâne în inimă şi mereu eşti atras către el. În plus, natura şi muntele mi-au fost încrustate în fiinţă încă de mică. La fiecare sfârşit de săptămână şi în toate vacanţele, mergeam în drumeţii cu familia: am "răscolit" toate dealurile, toate văile, toate piscurile şi toate cotloanele munţilor şi pădurilor. Iar călătoriile astea erau nişte lecţii fantastice de istorie şi de geografie. La 9:30 dimineaţa, tata dădea plecarea. Cine nu era la maşină la ora aia rămânea acasă, fără posibilitate de apel. Militarul din el nu tolera o întârziere nici măcar de o jumătate de minut! Ca să nu ratăm excursia, eu şi fratele meu ajunsesem să ne trezim la cântatul cocoşilor şi să coborâm la maşină cu mult înainte de 9:30. Odată porniţi însă, tata începea să ne spună cele mai minunate poveşti, despre locurile spre care ne îndreptam. Era excepţional în rolul ăsta, iar noi, copiii, îl ascultam fascinaţi!
- Ai un loc preferat în Braşov?
Dragoste, dar fără dulcegării
Sportul e marea pasiune a Mariei
- Din păcate, timp liber am foarte puţin. Uite, chiar acum, când stăm de vorbă, eu primesc continuu telefoane şi e-mailuri legate de subiectele viitoare. Aşa că în puţinul timp liber care îmi rămâne, pe lângă sport, de care sunt dependentă, îmi place mult să citesc, să "devorez" filme şi să mă întâlnesc cu prietenii, care nu sunt mulţi, dar sunt vechi şi de nădejde. Sunt foarte selectivă la acest capitol. Întâmpin cu multă prudenţă orice persoană care încearcă să se apropie de mine. Trebuie să treacă timp ca să mă lămuresc asupra calităţii ei şi abia apoi o accept ca prieten. Însă, în clipa în care consider că omul respectiv e un camarad adevărat, sunt prezentă permanent pentru el. Practic, îl consider ca făcând parte din familia mea: care e cea mai importantă şi pentru care sunt în stare să fac orice. Şi, ca să închei, în vacanţe, fie ele mai lungi sau mai scurte, îmi place la nebunie să călătoresc, să descopăr privelişti noi şi culturi diferite... Asta e ceea ce mă interesează.
- Iubirea nu e şi ea importantă?
- Dragostea este esenţială. E motorul existenţei mele, e ceea ce mă motivează mai presus de orice: dragostea pentru familie, dragostea pentru un partener de viaţă... Dacă n-am pomenit nimic de iubire e aşa, din discreţie.
- Ce filtre foloseşti când alegi în iubire?
- Bărbatul care ar putea să mă intereseze trebuie să fie echilibrat, motivat în activităţile lui şi să am ce să învăţ de la el. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii de la care am de învăţat. Altfel, am senzaţia că pierd timpul. A, şi foarte important: să nu fie genul acela de partener care funcţionează pe bază de dulcegării. Nu agreez cinele romantice, aşa cum vedem prin filme, detest să mi se atribuie porecle-alintătoare, din categoria "iepuraş", "puişor" ori "îngeraş". Numele meu e Linda, e clar, e simplu! Şi încă un detaliu: trebuie să fie un om dintr-o bucată, corect, ferm, cu o atitudine pe care să şi-o exprime civilizat (dar s-o exprime!) şi imparţial. Când eu greşesc cu ceva, să aibă tăria să-mi spună direct, iar când el greşeşte cu ceva, să aibă tăria să recunoască.
- Pari hotărâtă în opţiunile tale! Om crescut în aerul tare al Braşovului. Dar pe tine cum te descrii?
Vacanţă în Cipru
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
