- Deşi tânăr şi lipsit de experienţă diplomatică internaţională, Macron a reuşit să domine parteneri internaţionali importanţi, ca Donald Trump şi Vladimir Putin. Dacă strângerea lui de mână îndelungă cu Trump a devenit "virală", caracterizarea agenţiilor ruse de presă, Sputnik şi Russia Today, drept agenţi de influenţă care răspândesc neadevăruri, în prezenţa lui Putin, a avut darul să-l consacre ca lider curajos şi ferm în convingerile sale, ceea ce este important pentru un lider european într-un moment de ofensivă anti-europeană a liderului rus. Faptul că discuţia cu Putin a fost descrisă drept sinceră şi deschisă înseamnă că s-au spus şi lucruri care nu au convenit, mai ales în privinţa utilizării armelor chimice în Siria sau a situaţiei din Ucraina. Dacă tânărul preşedinte va reuşi să pună în operă şi reformele economice de care Franţa are nevoie, atunci, într-adevăr, vom putea vorbi despre un lider european de anvergură şi vom putea fi optimişti în privinţa relansării UE. Să fim însă atenţi: Emmanuel Macron nu este tolerant faţă de cei care deviază de la linia europeană, ca Ungaria sau Polonia, şi nici nu va accepta derogări de la exigenţele europene, aşa cum pretinde România, care se pregăteşte deja să depăşească limita de 3% a deficitului bugetar. Atât Angela Merkel, cât şi Emmanuel Macron, ştiu că UE trebuie să-şi repornească motoarele economice şi că acest lucru nu se va face fără reforme structurale şi fără o integrare economică mai accentuată. În consecinţă, amândoi privilegiază constituirea unui nucleu dur, care să asigure locomotiva economiei europene, lăsându-i pe cei care nu vor sau nu pot să meargă în acelaşi ritm într-o zonă periferică, până când vor fi pregătiţi să facă parte din plutonul fruntaş. Să nu ne aşteptăm deci la cadouri pentru codaşi, cum suntem noi.
- Atitudinea miştocărească a preşedintelui Trump, la recenta reuniune NATO, a dezamăgit şi a pus pe gânduri liderii ţărilor membre. Cancelarul Germaniei a avut chiar o reacţie dură. Ce implicaţii va avea pentru România răcirea interesului american pentru NATO?
- Dincolo de dispreţul afişat de Donald Trump faţă de normele de politeţe şi de uzanţele diplomaţiei, mai îngrijorător este bilanţul primelor patru luni ale mandatului său. Potrivit unor analişti, cel mai notabil succes al ultimelor luni a fost măsura în care colaboratorii săi au reuşit să-i ţină sub control tendinţele de destructurare a actualei ordini mondiale, dar nimeni nu ştie câtă vreme va putea fi contracarată tendinţa sa de a submina alianţele şi organizaţiile internaţionale, în favoarea unor înţelegeri bilaterale cu lideri de preferinţă autoritari. Este clar că Donald Trump se simte mai bine în Arabia Saudită, unde vinde arme celor care au declanşat ofensiva ISIS, decât la Bruxelles, printre liderii unor vechi democraţii consolidate; sau că discută mai relaxat cu lideri autoritari ca Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan sau Xi Jinping, decât cu Emmanuel Macron sau cu Angela Merkel. Din acest punct de vedere, România se află în pericol, pentru că atitudinea lui Trump favorizează tendinţele dominatoare ale lui Vladimir Putin. Deja actuala coaliţie guvernamentală PSD-ALDE manifestă tendinţe discrete pro-ruseşti şi destul de stridente anti-europene. Desigur, deocamdată NATO şi-a întărit prezenţa în Europa de Est şi a programat exerciţii militare importante în zonă. Dar viitorul nu poate fi sigur, cu un personaj ca Trump la Casa Albă, un personaj pentru care liderii europeni reprezintă nişte adversari, iar valorile pe care se bazează civilizaţia occidentală, o durere de cap. Reacţia dură a cancelarului german Angela Merkel faţă de acest comportament a fost deci justificată, chiar dacă a avut un pronunţat caracter electoral, în perspectiva alegerilor din septembrie. România are deci de rezolvat o ecuaţie politică foarte complicată, interesul ei fiind strâns legat de angajamentul NATO în zona noastră. Poate, cine ştie, vom avea noroc, cum am mai avut şi în alte împrejurări istorice, pentru că pe actualii lideri politici nu ne putem baza.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
