Pe mari întinderi, au murit florile de salcâm, de cireşi, de vişin şi de nuc. Când nu au murit de frig, albinele au pierit de foame. Numai în judeţul Vaslui, unde s-au cercetat efectele gerului, au dispărut 25.000 de familii de albine! Estimată la 800 de tone pe 2017, producţia de miere din acest judeţ va ajunge, cu greu, la 400 de tone! După cum spune Vasile Puf, directorul Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţ, între 60 şi 80% din albinele culegătoare au murit. Şi la mine, în Gorj, situaţia este similară. Cu toate că sătenii au aprins focuri în livezi, producând fum salvator, ultima noapte, ce părea destul de călduroasă, a înşelat pe toată lumea: spre ziuă, a căzut gerul din nou. Nu am văzut niciodată atâţia pomi negri pe marginea drumului, arşi de gheaţa ucigaşă. Salcâmii şi cireşii şi-au abandonat florile pe pământ, bruma a cuprins meri şi peri, nuci şi pruni; legumele au îngheţat în solarii, florile şi liliacul au lăsat lacrimi dureroase pe la porţile caselor. Eram obişnuit să ascult cu bucurie zumzetul miilor de albine ieşite în livezi. Dar satul meu era liniştit cum nu mai fusese niciodată. Nici un zumzet. Iarna din aprilie a făcut pagube imense agricultorilor din toată ţara. Dacă pierd agricultorii, pierd şi apicultorii. Pierdem toţi. Legume sunt puţine şi scumpe. Culturi întregi de roşii şi castraveţi au fost compromise. Pomicultorii nu mai aşteaptă recolte bogate. Gerul şi ninsorile au pus fructele la pământ. În acest context, moartea albinelor din Carpaţi se înscrie într-un dezastru global, descris de preşedintele APIMONDIA, Philip McCabe. Pe lângă mortalitatea anormală a coloniilor de albine, sunt şi alte probleme majore: falsificarea mierii, lipsa tinerilor apicultori, creşterea costurilor de producţie. "E îngrozitor să vezi câte albine mor", a spus preşedintele McCabe. Ne confruntăm cu lipsa de polen, hrana albinei. Ceara de stup este contaminată! "Albinele au nevoie de o mască de gaze"! spune preşedintele. Dacă în 2015, albinăritul românesc a pierdut peste 100.000 de familii, nu ştim încă situaţia generală din acest an. Cu siguranţă că numărul familiilor moarte va fi mult mai mare. Mai ales că neonicotinoidele neurotoxice au fost utilizate masiv în agricultura rapiţei şi a florii soarelui, prin derogare de la regulile UE. România este campioana "derogărilor", aşa cum s-a remarcat şi prin votul scandalos pentru TTIP şi CETA, tratatele umilitoare cu SUA şi Canada. În multe state din UE, neonicotinoidele au fost interzise. De ce nu şi în România? Cât de puternici sunt marii corporatişti care schimbă legile agriculturii? Aşa cum scrie Asociaţia Crescătorilor de Albine, odată cu dispariţia albinei melifere, vor dispărea apicultorii, mierea, plantele, animalele şi oamenii. Parlamentarii din Bucureşti ar trebui să afle că au un rol mult mai important decât îşi închipuie. România pierde terenul şi la exportul de miere. Ce trebuie să mai piardă? Nu ni s-a urât mereu să fim coada?
"Albinele au nevoie de o mască de gaze"!
Gerul din aprilie a lăsat mulţi apicultori fără albine.
Pe mari întinderi, au murit florile de salcâm, de cireşi, de vişin şi de nuc. Când nu au murit de frig, albinele au pierit de foame. Numai în judeţul Vaslui, unde s-au cercetat efectele gerului, au dispărut 25.000 de familii de albine! Estimată la 800 de tone pe 2017, producţia de miere din acest judeţ va ajunge, cu greu, la 400 de tone! După cum spune Vasile Puf, directorul Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţ, între 60 şi 80% din albinele culegătoare au murit. Şi la mine, în Gorj, situaţia este similară. Cu toate că sătenii au aprins focuri în livezi, producând fum salvator, ultima noapte, ce părea destul de călduroasă, a înşelat pe toată lumea: spre ziuă, a căzut gerul din nou. Nu am văzut niciodată atâţia pomi negri pe marginea drumului, arşi de gheaţa ucigaşă. Salcâmii şi cireşii şi-au abandonat florile pe pământ, bruma a cuprins meri şi peri, nuci şi pruni; legumele au îngheţat în solarii, florile şi liliacul au lăsat lacrimi dureroase pe la porţile caselor. Eram obişnuit să ascult cu bucurie zumzetul miilor de albine ieşite în livezi. Dar satul meu era liniştit cum nu mai fusese niciodată. Nici un zumzet. Iarna din aprilie a făcut pagube imense agricultorilor din toată ţara. Dacă pierd agricultorii, pierd şi apicultorii. Pierdem toţi. Legume sunt puţine şi scumpe. Culturi întregi de roşii şi castraveţi au fost compromise. Pomicultorii nu mai aşteaptă recolte bogate. Gerul şi ninsorile au pus fructele la pământ. În acest context, moartea albinelor din Carpaţi se înscrie într-un dezastru global, descris de preşedintele APIMONDIA, Philip McCabe. Pe lângă mortalitatea anormală a coloniilor de albine, sunt şi alte probleme majore: falsificarea mierii, lipsa tinerilor apicultori, creşterea costurilor de producţie. "E îngrozitor să vezi câte albine mor", a spus preşedintele McCabe. Ne confruntăm cu lipsa de polen, hrana albinei. Ceara de stup este contaminată! "Albinele au nevoie de o mască de gaze"! spune preşedintele. Dacă în 2015, albinăritul românesc a pierdut peste 100.000 de familii, nu ştim încă situaţia generală din acest an. Cu siguranţă că numărul familiilor moarte va fi mult mai mare. Mai ales că neonicotinoidele neurotoxice au fost utilizate masiv în agricultura rapiţei şi a florii soarelui, prin derogare de la regulile UE. România este campioana "derogărilor", aşa cum s-a remarcat şi prin votul scandalos pentru TTIP şi CETA, tratatele umilitoare cu SUA şi Canada. În multe state din UE, neonicotinoidele au fost interzise. De ce nu şi în România? Cât de puternici sunt marii corporatişti care schimbă legile agriculturii? Aşa cum scrie Asociaţia Crescătorilor de Albine, odată cu dispariţia albinei melifere, vor dispărea apicultorii, mierea, plantele, animalele şi oamenii. Parlamentarii din Bucureşti ar trebui să afle că au un rol mult mai important decât îşi închipuie. România pierde terenul şi la exportul de miere. Ce trebuie să mai piardă? Nu ni s-a urât mereu să fim coada?
Pe mari întinderi, au murit florile de salcâm, de cireşi, de vişin şi de nuc. Când nu au murit de frig, albinele au pierit de foame. Numai în judeţul Vaslui, unde s-au cercetat efectele gerului, au dispărut 25.000 de familii de albine! Estimată la 800 de tone pe 2017, producţia de miere din acest judeţ va ajunge, cu greu, la 400 de tone! După cum spune Vasile Puf, directorul Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţ, între 60 şi 80% din albinele culegătoare au murit. Şi la mine, în Gorj, situaţia este similară. Cu toate că sătenii au aprins focuri în livezi, producând fum salvator, ultima noapte, ce părea destul de călduroasă, a înşelat pe toată lumea: spre ziuă, a căzut gerul din nou. Nu am văzut niciodată atâţia pomi negri pe marginea drumului, arşi de gheaţa ucigaşă. Salcâmii şi cireşii şi-au abandonat florile pe pământ, bruma a cuprins meri şi peri, nuci şi pruni; legumele au îngheţat în solarii, florile şi liliacul au lăsat lacrimi dureroase pe la porţile caselor. Eram obişnuit să ascult cu bucurie zumzetul miilor de albine ieşite în livezi. Dar satul meu era liniştit cum nu mai fusese niciodată. Nici un zumzet. Iarna din aprilie a făcut pagube imense agricultorilor din toată ţara. Dacă pierd agricultorii, pierd şi apicultorii. Pierdem toţi. Legume sunt puţine şi scumpe. Culturi întregi de roşii şi castraveţi au fost compromise. Pomicultorii nu mai aşteaptă recolte bogate. Gerul şi ninsorile au pus fructele la pământ. În acest context, moartea albinelor din Carpaţi se înscrie într-un dezastru global, descris de preşedintele APIMONDIA, Philip McCabe. Pe lângă mortalitatea anormală a coloniilor de albine, sunt şi alte probleme majore: falsificarea mierii, lipsa tinerilor apicultori, creşterea costurilor de producţie. "E îngrozitor să vezi câte albine mor", a spus preşedintele McCabe. Ne confruntăm cu lipsa de polen, hrana albinei. Ceara de stup este contaminată! "Albinele au nevoie de o mască de gaze"! spune preşedintele. Dacă în 2015, albinăritul românesc a pierdut peste 100.000 de familii, nu ştim încă situaţia generală din acest an. Cu siguranţă că numărul familiilor moarte va fi mult mai mare. Mai ales că neonicotinoidele neurotoxice au fost utilizate masiv în agricultura rapiţei şi a florii soarelui, prin derogare de la regulile UE. România este campioana "derogărilor", aşa cum s-a remarcat şi prin votul scandalos pentru TTIP şi CETA, tratatele umilitoare cu SUA şi Canada. În multe state din UE, neonicotinoidele au fost interzise. De ce nu şi în România? Cât de puternici sunt marii corporatişti care schimbă legile agriculturii? Aşa cum scrie Asociaţia Crescătorilor de Albine, odată cu dispariţia albinei melifere, vor dispărea apicultorii, mierea, plantele, animalele şi oamenii. Parlamentarii din Bucureşti ar trebui să afle că au un rol mult mai important decât îşi închipuie. România pierde terenul şi la exportul de miere. Ce trebuie să mai piardă? Nu ni s-a urât mereu să fim coada?
Alte articole din acest numar
- Prinţul Charles: elogiu României
- Analiza politică a lunii MAI: TIA ŞERBĂNESCU - "A început restauraţia. PSD e în căutarea timpului pierdut"
- Selecţia "Formula AS"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
