- Deși tânăr și lipsit de experiență diplomatică internațională, Macron a reușit să domine parteneri internaționali importanți, ca Donald Trump și Vladimir Putin. Dacă strângerea lui de mână îndelungă cu Trump a devenit "virală", caracterizarea agențiilor ruse de presă, Sputnik și Russia Today, drept agenți de influență care răspândesc neadevăruri, în prezența lui Putin, a avut darul să-l consacre ca lider curajos și ferm în convingerile sale, ceea ce este important pentru un lider european într-un moment de ofensivă anti-europeană a liderului rus. Faptul că discuția cu Putin a fost descrisă drept sinceră și deschisă înseamnă că s-au spus și lucruri care nu au convenit, mai ales în privința utilizării armelor chimice în Siria sau a situației din Ucraina. Dacă tânărul președinte va reuși să pună în operă și reformele economice de care Franța are nevoie, atunci, într-adevăr, vom putea vorbi despre un lider european de anvergură și vom putea fi optimiști în privința relansării UE. Să fim însă atenți: Emmanuel Macron nu este tolerant față de cei care deviază de la linia europeană, ca Ungaria sau Polonia, și nici nu va accepta derogări de la exigențele europene, așa cum pretinde România, care se pregătește deja să depășească limita de 3% a deficitului bugetar. Atât Angela Merkel, cât și Emmanuel Macron, știu că UE trebuie să-și repornească motoarele economice și că acest lucru nu se va face fără reforme structurale și fără o integrare economică mai accentuată. În consecință, amândoi privilegiază constituirea unui nucleu dur, care să asigure locomotiva economiei europene, lăsându-i pe cei care nu vor sau nu pot să meargă în același ritm într-o zonă periferică, până când vor fi pregătiți să facă parte din plutonul fruntaș. Să nu ne așteptăm deci la cadouri pentru codași, cum suntem noi.
- Atitudinea miștocărească a președintelui Trump, la recenta reuniune NATO, a dezamăgit și a pus pe gânduri liderii țărilor membre. Cancelarul Germaniei a avut chiar o reacție dură. Ce implicații va avea pentru România răcirea interesului american pentru NATO?
- Dincolo de disprețul afișat de Donald Trump față de normele de politețe și de uzanțele diplomației, mai îngrijorător este bilanțul primelor patru luni ale mandatului său. Potrivit unor analiști, cel mai notabil succes al ultimelor luni a fost măsura în care colaboratorii săi au reușit să-i țină sub control tendințele de destructurare a actualei ordini mondiale, dar nimeni nu știe câtă vreme va putea fi contracarată tendința sa de a submina alianțele și organizațiile internaționale, în favoarea unor înțelegeri bilaterale cu lideri de preferință autoritari. Este clar că Donald Trump se simte mai bine în Arabia Saudită, unde vinde arme celor care au declanșat ofensiva ISIS, decât la Bruxelles, printre liderii unor vechi democrații consolidate; sau că discută mai relaxat cu lideri autoritari ca Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan sau Xi Jinping, decât cu Emmanuel Macron sau cu Angela Merkel. Din acest punct de vedere, România se află în pericol, pentru că atitudinea lui Trump favorizează tendințele dominatoare ale lui Vladimir Putin. Deja actuala coaliție guvernamentală PSD-ALDE manifestă tendințe discrete pro-rusești și destul de stridente anti-europene. Desigur, deocamdată NATO și-a întărit prezența în Europa de Est și a programat exerciții militare importante în zonă. Dar viitorul nu poate fi sigur, cu un personaj ca Trump la Casa Albă, un personaj pentru care liderii europeni reprezintă niște adversari, iar valorile pe care se bazează civilizația occidentală, o durere de cap. Reacția dură a cancelarului german Angela Merkel față de acest comportament a fost deci justificată, chiar dacă a avut un pronunțat caracter electoral, în perspectiva alegerilor din septembrie. România are deci de rezolvat o ecuație politică foarte complicată, interesul ei fiind strâns legat de angajamentul NATO în zona noastră. Poate, cine știe, vom avea noroc, cum am mai avut și în alte împrejurări istorice, pentru că pe actualii lideri politici nu ne putem baza.