Albanezul Ismail Kadare e unul dintre cei mai mari scriitori în viaţă, atât prin valoarea cât şi prin amploarea operei. Pasionaţii de lectură de la noi ştiu asta fiindcă avem în româneşte, graţie traducătorului Marius Dobrescu, 29 de cărţi ale sale - aproape tot ce a scris. Deşi are un caracter naţional, în măsura în care e jalonată de momente din istoria Albaniei, opera lui e de dimensiune universală ca pledoarie antitotalitară. Romancierul, care are acum 81 de ani, e un povestitor prodigios, conştient de misiunea lui de cronicar al vremurilor. Fie că îşi plasează naraţiunea în perioada pre-otomană, în vremea lui Scanderbeg, în etapa de declin a Imperiului, în cea de luptă antinazistă, în timpul comunismului sau în cel de ruptură de URSS, cronicarul-rapsod nu se cantonează în realism evenimenţial. Are modul lui original de a da epicii o deschidere magică prin înglobarea tradiţiei orale, a elementelor fantastice, a simbolurilor tranzitive, prin acuitate senzorială şi detalii şocante. În romanele lui, nimic nu e fără sens, de la construcţie la stil. Iar subiectele alese au - ei, da! - mesaje subversive ce alătură trecut, prezent şi viitor cu o înaltă idee despre rezistenţă şi libertate individuală. Virtuoz al tehnicilor literare şi al coloristicii balcanice, el ştie cum să-şi ţină aproape cititorul, întinzându-i tentacule pline de ventuze, care îl duc şi spre reflecţie. De aceea e atât de apreciat în lume, distins cu importante premii internaţionale (Nobel - încă nu), tradus în vreo 40 de ţări (uite că şi pentru limbi de circulaţie restrânsă ca albaneza se găsesc peste tot traducători). Fiindcă romanele lui conţineau în subtext critici virulente ale totalitarismului comunist, după o perioadă în care a fost în graţiile lui Enver Hodja, din cauza delaţiunilor unor compatrioţi, romanul "Palatul Viselor" (în care reflectă parabolic metodele C.C. al Partidului Comunist din Albania de a controla totul) a fost interzis în 1981 de dictator şi doar faptul că era atât de popular şi cunoscut în lume l-a salvat de represalii. Volumul pe care vi-l recomand azi cuprinde cinci povestiri scrise între 1977 şi 1995 şi, dacă n-aţi citit încă nici unul dintre romanele din seria de autor de la Humanitas, vă poate da o idee de forţa creatoare de excepţie a lui Kadare şi vă poate face poftă şi de alte titluri ale lui. Ca şi romanele, povestirile atrag prin acelaşi amestec de cruzime şi melancolie, de erotism şi frică, de patriarhal şi laşitate în faţa abuzurilor puterii, de compromis pentru privilegii şi nesiguranţă. Povestirea titulară, deşi e plasată în Imperiul Otoman în declin de la sfârşitul secolului XIX, descrie curajos atmosfera Albaniei (şi a celorlalte ţări din lagărul comunist) în a doua jumătate a secolului XX. Pentru a abate atenţia populaţiei nemulţumite, Sultanul (asemenea lui Stalin, cu "procesul medicilor", cu Enver Hodja înscenând un complot al ofiţerilor superiori, cu Ceauşescu în cazul "meditaţiei transcendentale" ş.a., până azi la noi) pune la cale o diversiune pentru a scăpa de indezirabili şi a instaura frica şi supravegherea tuturor. Printr-un firman, o lege arbitrară, sunt pedepsiţi cu orbirea cei bănuiţi că au puterea să deoache. În virtutea acestei porunci au loc arestări, execuţii, deportări după orbirea cu mijloace barbare, victimele fiind alese prin delaţiuni şi supraveghere poliţienească. Ticăloşia, teroarea, nesiguranţa, voinţa de supravieţuire cu orice preţ se întind în toată societatea. Nuvela "Firmanul orb" a fost scrisă în orwellianul an 1984! În toate povestirile "istorice" din acest volum, universul balcanic din epoca Imperiului Otoman e un pretext pentru adevăruri trăite în lagărul comunist. Tema tiraniei ce urmăreşte dizolvarea individului într-o masă de supuşi are însă un aer de legendă, agrementată lasciv, grotesc şi morbid cu detalii realiste, concrete, care hrănesc imaginaţia şi îi dau un sens demascator. Mai ales pentru cititorii din fostele ţări comuniste, care înţeleg - şi simt - mai bine despre ce e vorba în parabolă.
Selecţia "Formula AS"
* Ismail Kadare, "Firmanul orb", povestiri, traducere de Marius Dobrescu, Ed. Humanitas, colecţia "Raftul Denisei" (tel. 021/311.23.30), 230 p.
Albanezul Ismail Kadare e unul dintre cei mai mari scriitori în viaţă, atât prin valoarea cât şi prin amploarea operei. Pasionaţii de lectură de la noi ştiu asta fiindcă avem în româneşte, graţie traducătorului Marius Dobrescu, 29 de cărţi ale sale - aproape tot ce a scris. Deşi are un caracter naţional, în măsura în care e jalonată de momente din istoria Albaniei, opera lui e de dimensiune universală ca pledoarie antitotalitară. Romancierul, care are acum 81 de ani, e un povestitor prodigios, conştient de misiunea lui de cronicar al vremurilor. Fie că îşi plasează naraţiunea în perioada pre-otomană, în vremea lui Scanderbeg, în etapa de declin a Imperiului, în cea de luptă antinazistă, în timpul comunismului sau în cel de ruptură de URSS, cronicarul-rapsod nu se cantonează în realism evenimenţial. Are modul lui original de a da epicii o deschidere magică prin înglobarea tradiţiei orale, a elementelor fantastice, a simbolurilor tranzitive, prin acuitate senzorială şi detalii şocante. În romanele lui, nimic nu e fără sens, de la construcţie la stil. Iar subiectele alese au - ei, da! - mesaje subversive ce alătură trecut, prezent şi viitor cu o înaltă idee despre rezistenţă şi libertate individuală. Virtuoz al tehnicilor literare şi al coloristicii balcanice, el ştie cum să-şi ţină aproape cititorul, întinzându-i tentacule pline de ventuze, care îl duc şi spre reflecţie. De aceea e atât de apreciat în lume, distins cu importante premii internaţionale (Nobel - încă nu), tradus în vreo 40 de ţări (uite că şi pentru limbi de circulaţie restrânsă ca albaneza se găsesc peste tot traducători). Fiindcă romanele lui conţineau în subtext critici virulente ale totalitarismului comunist, după o perioadă în care a fost în graţiile lui Enver Hodja, din cauza delaţiunilor unor compatrioţi, romanul "Palatul Viselor" (în care reflectă parabolic metodele C.C. al Partidului Comunist din Albania de a controla totul) a fost interzis în 1981 de dictator şi doar faptul că era atât de popular şi cunoscut în lume l-a salvat de represalii. Volumul pe care vi-l recomand azi cuprinde cinci povestiri scrise între 1977 şi 1995 şi, dacă n-aţi citit încă nici unul dintre romanele din seria de autor de la Humanitas, vă poate da o idee de forţa creatoare de excepţie a lui Kadare şi vă poate face poftă şi de alte titluri ale lui. Ca şi romanele, povestirile atrag prin acelaşi amestec de cruzime şi melancolie, de erotism şi frică, de patriarhal şi laşitate în faţa abuzurilor puterii, de compromis pentru privilegii şi nesiguranţă. Povestirea titulară, deşi e plasată în Imperiul Otoman în declin de la sfârşitul secolului XIX, descrie curajos atmosfera Albaniei (şi a celorlalte ţări din lagărul comunist) în a doua jumătate a secolului XX. Pentru a abate atenţia populaţiei nemulţumite, Sultanul (asemenea lui Stalin, cu "procesul medicilor", cu Enver Hodja înscenând un complot al ofiţerilor superiori, cu Ceauşescu în cazul "meditaţiei transcendentale" ş.a., până azi la noi) pune la cale o diversiune pentru a scăpa de indezirabili şi a instaura frica şi supravegherea tuturor. Printr-un firman, o lege arbitrară, sunt pedepsiţi cu orbirea cei bănuiţi că au puterea să deoache. În virtutea acestei porunci au loc arestări, execuţii, deportări după orbirea cu mijloace barbare, victimele fiind alese prin delaţiuni şi supraveghere poliţienească. Ticăloşia, teroarea, nesiguranţa, voinţa de supravieţuire cu orice preţ se întind în toată societatea. Nuvela "Firmanul orb" a fost scrisă în orwellianul an 1984! În toate povestirile "istorice" din acest volum, universul balcanic din epoca Imperiului Otoman e un pretext pentru adevăruri trăite în lagărul comunist. Tema tiraniei ce urmăreşte dizolvarea individului într-o masă de supuşi are însă un aer de legendă, agrementată lasciv, grotesc şi morbid cu detalii realiste, concrete, care hrănesc imaginaţia şi îi dau un sens demascator. Mai ales pentru cititorii din fostele ţări comuniste, care înţeleg - şi simt - mai bine despre ce e vorba în parabolă.
Albanezul Ismail Kadare e unul dintre cei mai mari scriitori în viaţă, atât prin valoarea cât şi prin amploarea operei. Pasionaţii de lectură de la noi ştiu asta fiindcă avem în româneşte, graţie traducătorului Marius Dobrescu, 29 de cărţi ale sale - aproape tot ce a scris. Deşi are un caracter naţional, în măsura în care e jalonată de momente din istoria Albaniei, opera lui e de dimensiune universală ca pledoarie antitotalitară. Romancierul, care are acum 81 de ani, e un povestitor prodigios, conştient de misiunea lui de cronicar al vremurilor. Fie că îşi plasează naraţiunea în perioada pre-otomană, în vremea lui Scanderbeg, în etapa de declin a Imperiului, în cea de luptă antinazistă, în timpul comunismului sau în cel de ruptură de URSS, cronicarul-rapsod nu se cantonează în realism evenimenţial. Are modul lui original de a da epicii o deschidere magică prin înglobarea tradiţiei orale, a elementelor fantastice, a simbolurilor tranzitive, prin acuitate senzorială şi detalii şocante. În romanele lui, nimic nu e fără sens, de la construcţie la stil. Iar subiectele alese au - ei, da! - mesaje subversive ce alătură trecut, prezent şi viitor cu o înaltă idee despre rezistenţă şi libertate individuală. Virtuoz al tehnicilor literare şi al coloristicii balcanice, el ştie cum să-şi ţină aproape cititorul, întinzându-i tentacule pline de ventuze, care îl duc şi spre reflecţie. De aceea e atât de apreciat în lume, distins cu importante premii internaţionale (Nobel - încă nu), tradus în vreo 40 de ţări (uite că şi pentru limbi de circulaţie restrânsă ca albaneza se găsesc peste tot traducători). Fiindcă romanele lui conţineau în subtext critici virulente ale totalitarismului comunist, după o perioadă în care a fost în graţiile lui Enver Hodja, din cauza delaţiunilor unor compatrioţi, romanul "Palatul Viselor" (în care reflectă parabolic metodele C.C. al Partidului Comunist din Albania de a controla totul) a fost interzis în 1981 de dictator şi doar faptul că era atât de popular şi cunoscut în lume l-a salvat de represalii. Volumul pe care vi-l recomand azi cuprinde cinci povestiri scrise între 1977 şi 1995 şi, dacă n-aţi citit încă nici unul dintre romanele din seria de autor de la Humanitas, vă poate da o idee de forţa creatoare de excepţie a lui Kadare şi vă poate face poftă şi de alte titluri ale lui. Ca şi romanele, povestirile atrag prin acelaşi amestec de cruzime şi melancolie, de erotism şi frică, de patriarhal şi laşitate în faţa abuzurilor puterii, de compromis pentru privilegii şi nesiguranţă. Povestirea titulară, deşi e plasată în Imperiul Otoman în declin de la sfârşitul secolului XIX, descrie curajos atmosfera Albaniei (şi a celorlalte ţări din lagărul comunist) în a doua jumătate a secolului XX. Pentru a abate atenţia populaţiei nemulţumite, Sultanul (asemenea lui Stalin, cu "procesul medicilor", cu Enver Hodja înscenând un complot al ofiţerilor superiori, cu Ceauşescu în cazul "meditaţiei transcendentale" ş.a., până azi la noi) pune la cale o diversiune pentru a scăpa de indezirabili şi a instaura frica şi supravegherea tuturor. Printr-un firman, o lege arbitrară, sunt pedepsiţi cu orbirea cei bănuiţi că au puterea să deoache. În virtutea acestei porunci au loc arestări, execuţii, deportări după orbirea cu mijloace barbare, victimele fiind alese prin delaţiuni şi supraveghere poliţienească. Ticăloşia, teroarea, nesiguranţa, voinţa de supravieţuire cu orice preţ se întind în toată societatea. Nuvela "Firmanul orb" a fost scrisă în orwellianul an 1984! În toate povestirile "istorice" din acest volum, universul balcanic din epoca Imperiului Otoman e un pretext pentru adevăruri trăite în lagărul comunist. Tema tiraniei ce urmăreşte dizolvarea individului într-o masă de supuşi are însă un aer de legendă, agrementată lasciv, grotesc şi morbid cu detalii realiste, concrete, care hrănesc imaginaţia şi îi dau un sens demascator. Mai ales pentru cititorii din fostele ţări comuniste, care înţeleg - şi simt - mai bine despre ce e vorba în parabolă.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- Selecţia "Formula AS"
- Obiectele grăitoare - Cu ŞTEFAN CÂLŢIA, printre amintiri şi vise
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
