La 75 de ani, Ştefan Câlţia este unul dintre cei mai mari şi mai galonaţi pictori ai României. În 1970, a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, ca şef de promoţie, la clasa lui Corneliu Baba, unde a fost coleg cu alţi pictori de elită ai ţării, ca Sorin Ilfoveanu şi Sorin Dumitrescu. Apoi, arta sa plină de întruchipări fantastice şi de sugerări misterioase începe să se impună repede în pictura românească şi în lume. Ştefan Câlţia a avut numeroase expoziţii în Norvegia, Elveţia, Ţările de Jos sau Danemarca. Picturile sale pot fi admirate aproape oriunde în lume: în Norvegia, la Muzeul de artă fantastică de la Gruyère, Elveţia, sau în cele mai importante muzee de la noi.
Şi iată că acum, maestrul îşi celebrează rotunda şi fecunda vârstă de 75 de ani, cu o expoziţie surprinzătoare pe care a gândit-o şi a pregătit-o îndelung. Obiecte grăitoare se numeşte această expoziţie-eveniment de la Muzeul Colecţiilor de Artă, de pe Calea Victoriei din Bucureşti (care va fi deschisă patru luni, până pe 20 septembrie 2017). "Ce or fi aceste obiecte grăitoare?" - te întrebi încă înainte de intra în spaţiul cel mare dintr-o aripă întreagă a muzeului. "Ce a mai pregătit de data asta Ştefan Câlţia, cel care a reuşit să ne surprindă aproape mereu?". Apoi, pe măsură ce păşeşti prin această expoziţie ce trebuie văzută pe îndelete, înţelegi. Şi primul cuvânt ce îmi vine în minte este că Ştefan Câlţia ne-a poftit la o expoziţie totală. O expoziţie care uneşte bucăţi de realitate şi bucăţi de vis, pentru a reface un univers uman şi artistic complet. Tablouri făcute în timp, de mâna pictorului, sunt înfăţişate alături de filme, dar şi de tot soiul de obiecte ţărăneşti. Ba, la vernisaj, pictorul a ţinut să invite şi o fanfară ţărănească, fanfara din Rupea. Este o alăturare ce poate părea la prima vedere temerară. Dar "priveliştile" sunt bucăţi rupte din lumea satului copilăriei pictorului, de la Şona, din Făgăraş. Satul de unde Ştefan Câlţia îşi extrage şi azi, inspiraţia şi vâna artistică. De acolo vin şi toate aceste obiecte din expoziţie. Cu izul lor magic şi poveştile lor vechi. Iar ascultând câteva dintre ele, spuse sfătos şi tandru, chiar de pictor, înţelegem mai bine cum tot acest halou de amintiri şi de întâmplări i-a impregnat, ca un abur metafizic, tablourile. De aceea, Ştefan Câlţia a ţinut să ni le înfăţişeze împreună cu picturile lui. Căci ele sunt un tot. O punte spre altceva.
Dulapul de grijit gânduri de preţ
Nu departe, un dulap ardelenesc vechi şi un pic ros de timp îmi atrage şi el atenţia. Este un credenţ, un dulap cu multe sertare, în care ţăranii ţineau pe vremuri leacuri şi mirodenii. Şi Ştefan Câlţia îi începe povestea: "Măriuţa, sora lui Costică Lazăr Ande-Stan, cel care face prima monografie a satului Şona şi care este băiatul lui Moise Ande-Stan, cel care împreună cu un grup de oameni de la 1925 înfiinţează fanfara din sat, era verişoară de gradul doi cu mine. Şi povestind una, alta, îmi spune că are nişte fotografii cu fanfara. Mă duc la ei într-o zi, ea era măritată deja, eu eram elev la liceu, să-mi arate fotografiile, şi dacă poate, chiar să-mi dea să le copiez. «Soţul ei nu le dă acuma', îmi zice, «altă dată ne mai vedem». Apoi, când să plec din casă, văd tras pe uşă în tindă, un dulăpior cu multe sertare, un dulap de oraş, cumva. În casele din Transilvania şi în casele din satul meu, pătrunseseră în mobilierul ţărănesc şi elemente de mobilier de negustori, de orăşeni. Nu era o mobilă foarte bogată, dar era frumoasă. Era un dulap cu multe sertare, frumos proporţionat. «Dulapul ăsta nu-şi mai are loc în casă», îmi spune ea. Şi eu: «Măriuţo, dacă vă despărţiţi odată de dulap, să mi-l dai». Au trecut ani, Măriuţa s-a dus, s-au schimbat şi vremurile, s-a prăbuşit colhozul, cam patruzeci de ani. Băiatul ei era acum un om în toată firea, însurat, cu copii, şi într-o zi mă opreşte-n sat şi îmi zice:
Aripa şi visul
Epilog
Pe nesimţite, poveştile care au prins grai din obiectele şi din amintirile artistului te apropie de tablourile sale. Iar asta pare şi mai greu de realizat. Căci picturile şi desenele lui Ştefan Câlţia sunt pline de personaje fabuloase, uneori serafice, alteori monstruoase. Figuri prelungi sau desene amalgamate şi apocaliptice - aşa cum este "Corabia nebunilor", de pildă, realizată în anii '80. Şi oare cum poate sta ea alături de sculele fierarului din Şona? Oare cum pot sta toate aceste picături de vis şi fragmente de realitate împreună, într-un tot echilibrat şi armonios? Este un secret, aproape o formulă magică, pe care Ştefan Câlţia le stăpâneşte pe deplin şi cu care ne încântă. De aceea, vă îndemn din tot sufletul, stimaţi cititori, să vizitaţi această expoziţie. Ea ni se înfăţişează ca o poveste fabuloasă, când reală, când ireală, spusă de un pictor inspirat, în plină forţă de creaţie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
