Dacă boala sau stresul pot fi la originea unei pierderi de greutate, anumite obiceiuri alimentare proaste, moştenite din adolescenţă, sunt de multe ori la originea acestei veritabile obsesii de a slăbi numită ştiinţific anorexie. Victimele ei nu se mai gândesc decât cum să piardă din kilograme, văzând în slăbit răspunsul la toate problemele pe care le au: familiale, şcolare, sentimentul de nesiguranţă, lipsa de încredere în sine, traumatism ce însoţeşte trecerea la vârsta adultă.
Anorexia le vizează cu prioritate pe adolescente. Ele au impresia că îşi pierd controlul corpului atunci când le vine pentru prima dată ciclul menstrual şi anatomia lor se transformă. Abţinerea de la mâncare este considerată un mijloc de a se întoarce în timp, de a-şi regăsi controlul corpului, care nu întârzie să îşi recapete aspectul din copilărie. Cu timpul, menstruaţia dispare, iar îngrijorarea pe care o suscită în anturajul lor, silueta din ce în ce mai subţire pe care o dobândesc le dă un sentiment de importanţă.
Unii terapeuţi stabilesc un raport între anorexie şi importanţa pe care o atribuie mass-media slăbitului, sinonim, după părerea lor, cu sănătatea, reuşita şi fericirea. Cel mai expuse sunt tinerele între 20 şi 30 de ani, dar statisticile arată că şi bărbaţii, mai ales dacă sunt tineri şi ambiţioşi, sunt din ce în ce mai ameninţaţi de anorexie.
În mod concret, anorexia este o silă faţă de mâncare, de unde şi bănuiala că ar fi manifestarea unei perturbări mentale. Subiecţii anorexici simt foamea, dar preferă să nu ţină cont de ea, iar după ce mănâncă, de teama îngrăşatului, se forţează să-şi provoace vomă, iau laxative ori diuretice sau recurg la un regim alimentar drastic. Tocmai din cauza abstinenţei alimentare pe care şi-o impun, anorexicii sunt de multe ori obsedaţi de mâncare şi simt nevoia de a găti sau de a studia cărţi de bucătărie.
Pe măsură ce starea generală a subiectului anorexic se deteriorează, apar şi efectele secundare, manifestate prin depresie, angoasă, insomnie, anemie, pierderea dorinţei sexuale, sterilitate, constipaţie, transpiraţie excesivă, puls lent, tensiune arterială scăzută, schimbări în textura părului, a unghiilor şi a pielii şi o pilozitate excesivă pe corp.
Dacă boala nu este tratată la timp, există riscul ca bolnavul să moară de malnutriţie, hipotermie sau deshidratare. Din cauză că pierderea de greutate, evidentă pentru toată lumea, nu este conştientizată şi de bolnavul anorexic, orice presiune din partea familiei, vizând o schimbare a alimentaţiei, nu va avea alt efect decât agravarea situaţiei. Singura soluţie este un control medical de specialitate. Tratamentul la domiciliu nu este de recomandat în cazul anorexicilor. Mediul spitalicesc este esenţial la începutul tratamentului. Orice terapie paralelă va trebui asociată cu un tratament clasic.
Remedii alternative
* Acupunctura: calmează stresul, nemulţumirea de sine, redinamizează organismul şi favorizează o senzaţie de bine sufletesc.
* Terapia prin artă: îi oferă pacientului mijloacele de a se elibera, prin creaţie artistică, de sentimentele care îl copleşesc. Pe de altă parte, discuţiile regulate despre realizările artistice îi vor putea furniza terapeutului puncte de reper care să îi permită să evalueze starea psihică a subiectului şi să măsoare progresele realizate. Indiferent că este vorba de pictură sau poezie, starea psihică (tristeţe, îngrijorare) îşi pune pecetea pe ele.
* Terapia prin dans: dansul este un bun mijloc de expresie pentru ca anorexicul să se elibereze de refulări. Această terapie s-a dovedit foarte eficace în tratarea adolescenţilor introvertiţi şi suferind de nevroze, ajutându-i să îşi regăsească identitatea, prin bucuria mişcării pe muzică.
* Hipnoza: este o terapie practicată frecvent pentru vindecarea anorexiei. Terapeutul va discuta cu pacientul despre problemele cu care se confruntă şi va încerca să îi câştige încrederea, astfel încât să devină receptiv la hipnoză. Ar fi ideal ca pacientul să fie sensibil la orice propunere pe care terapeutul i-o va face, în legătură cu schimbările ce trebuie aduse comportamentului său. Medicul va face şi sugestii post-hipnotice, în ceea ce priveşte mâncarea, care nu va mai trebui să fie un obiect de dezgust. Pacientul va fi sfătuit să se menţină la o greutate optimă pentru el.
* Homeopatia: anorexia este printre afecţiunile care răspund foarte bine la tratamentul homeopatic, cu condiţia ca el să fie instituit de un medic specialist. Independent, pacientul poate să ia trei granule de Pulsatilla 9CH, de trei ori pe zi.
* Primul lucru ce trebuie făcut în cazul anorexiei este ca bolnavul să fie determinat să accepte ajutorul medicinei clasice.
* Bolnavul trebuie sprijinit permanent, din punct de vedere psihic, atât de medic, cât şi de familie, în sensul de a fi încurajat să adopte o atitudine pozitivă faţă de viaţă.
BULIMIA
- Pofta nemărginită de a mânca -
La fel ca anorexia, este o tulburare de origine psihică a comportamentului alimentar. Pacientul simte dorinţa irezistibilă de a consuma o cantitate excesivă de alimente, de care scapă, mai apoi, vomitând sau luând laxative.
În mod curios, subiecţii bulimici prezintă de multe ori o greutate normală pentru talia şi vârsta lor, şi nu arată a fi bolnavi. Dar ascund în interiorul lor teama pe care le-o dă mâncarea şi neputinţa lor de a se putea opri din mâncat. Bulimia afectează bărbaţii şi femeile de toate vârstele, chiar dacă majoritatea victimelor sale sunt femei între 20 şi 30 de ani.
Bulimia poate duce la apariţia unor tulburări psihice şi mentale: hipotensiunea arterială, probleme de menstruaţie, tensiune musculară, angoasă şi depresie. Consumul regulat de laxative, cât şi vomitatul pot provoca probleme renale, urinare, deshidratare şi tulburări ale circulaţiei. În cazuri extreme, abuzul de mâncare poate fi chiar fatal.
Remedii alternative
* Alimentaţie vegetală. Se recomandă renunţarea la carne, grăsimi, făinoase şi dulciuri, în favoarea crudităţilor proaspete, legume şi fructe, al căror consum nu duce la kilograme în plus.
* Evitarea laxativelor, care pot duce la deshidratare şi la privarea corpului de mineralele necesare. Naturopatul o să vă ajute să elaboraţi un regim alimentar adaptat pentru dumneavoastră şi o să vă prescrie suplimente alimentare (vitamine şi oligoelemente, dacă este nevoie). O să vă dea sfaturi despre mijloacele de care dispuneţi pentru a lupta împotriva stresului şi o să vă pună să faceţi sport.
* Psihoterapia. Pacienţii bulimici sunt adeseori îndreptaţi către psihoterapie, care le permite să înfrunte problemele psihologice ce se află la originea bulimiei lor: o proastă părere de sine, teama de eşec, dificultăţi personale sau relaţionale etc.
* Gimnastica orientală: tai-chi-ul chinezesc şi yoga au efecte benefice de echilibrare a energiilor corpului şi, în final, de echilibru interior.