Mâncarea, între ură și adorație - ANOREXIA și BULIMIA

Andrei Cheran
ANOREXIA

Dacă boala sau stresul pot fi la originea unei pierderi de greutate, anumite obiceiuri alimentare proaste, moștenite din adolescență, sunt de multe ori la originea acestei veritabile obsesii de a slăbi numită științific anorexie. Victimele ei nu se mai gândesc decât cum să piardă din kilograme, văzând în slăbit răspunsul la toate problemele pe care le au: familiale, școlare, sentimentul de nesiguranță, lipsa de încredere în sine, traumatism ce însoțește trecerea la vârsta adultă.
Anorexia le vizează cu prioritate pe ado­les­cente. Ele au impresia că își pierd controlul corpu­lui atunci când le vine pentru prima dată ciclul menstrual și anatomia lor se transformă. Abținerea de la mâncare este considerată un mijloc de a se întoarce în timp, de a-și regăsi controlul corpului, care nu întârzie să își recapete aspectul din copi­lă­rie. Cu timpul, menstruația dispare, iar îngrijorarea pe care o suscită în anturajul lor, silueta din ce în ce mai subțire pe care o dobândesc le dă un sen­timent de importanță.
Unii terapeuți stabilesc un raport între anorexie și importanța pe care o atri­buie mass-media slăbitului, sinonim, după părerea lor, cu sănătatea, reușita și feri­cirea. Cel mai expuse sunt tine­rele între 20 și 30 de ani, dar statisticile arată că și bărbații, mai ales dacă sunt ti­neri și ambițioși, sunt din ce în ce mai amenințați de anorexie.
În mod concret, anorexia este o silă față de mâncare, de unde și bănuiala că ar fi manifestarea unei perturbări mentale. Subiecții anorexici simt foamea, dar preferă să nu țină cont de ea, iar după ce mănâncă, de teama îngrășatului, se forțează să-și provoace vomă, iau laxative ori diuretice sau re­curg la un regim alimentar drastic. Tocmai din cau­za abstinenței alimentare pe care și-o impun, anore­xicii sunt de multe ori obsedați de mâncare și simt nevoia de a găti sau de a studia cărți de bucătărie.
Pe măsură ce starea generală a subiectului ano­rexic se deteriorează, apar și efectele secun­dare, manifestate prin depresie, angoasă, insom­nie, anemie, pierderea dorinței sexuale, sterili­tate, constipație, transpirație excesivă, puls lent, tensiune arterială scăzută, schimbări în textura părului, a unghiilor și a pielii și o pilozitate ex­ce­sivă pe corp.
Dacă boala nu este tratată la timp, există ris­cul ca bolnavul să moară de malnutriție, hipo­ter­mie sau deshidratare. Din cauză că pierderea de greutate, evidentă pentru toată lumea, nu este con­știentizată și de bolnavul anorexic, orice presiune din partea familiei, vizând o schimbare a alimentației, nu va avea alt efect decât agrava­rea situației. Singura soluție este un control me­dical de specialitate. Tratamentul la domiciliu nu este de recomandat în cazul ano­rexicilor. Mediul spitalicesc este esențial la începutul trata­men­tului. Orice terapie paralelă va trebui asociată cu un trata­ment clasic.

Remedii alternative

* Acupunctura: calmează stre­sul, nemulțumirea de sine, re­dinamizează organismul și favo­ri­zează o senzație de bine sufle­tesc.
* Terapia prin artă: îi oferă pacientului mijloacele de a se eli­bera, prin creație artistică, de sen­ti­mentele care îl copleșesc. Pe de altă parte, discuțiile regulate despre realizările ar­tis­tice îi vor putea furniza terapeutului puncte de reper care să îi permită să evalueze starea psihică a subiectului și să măsoare progresele realizate. Indiferent că este vorba de pictură sau poezie, sta­rea psihică (tristețe, îngrijorare) își pune pecetea pe ele.
* Terapia prin dans: dansul este un bun mijloc de expresie pentru ca anorexicul să se elibereze de refulări. Această terapie s-a dovedit foarte eficace în tratarea adolescenților introvertiți și suferind de nevroze, ajutându-i să își regăsească identitatea, prin bucuria mișcării pe muzică.
* Hipnoza: este o terapie practicată frecvent pentru vindecarea anorexiei. Terapeutul va discuta cu pacientul despre problemele cu care se con­frun­tă și va încerca să îi câștige încrederea, astfel încât să devină receptiv la hipnoză. Ar fi ideal ca pacien­tul să fie sensibil la orice propunere pe care tera­peu­tul i-o va face, în legătură cu schimbările ce trebuie aduse comportamentului său. Medicul va face și sugestii post-hipnotice, în ceea ce privește mâncarea, care nu va mai trebui să fie un obiect de dezgust. Pacientul va fi sfătuit să se mențină la o greutate optimă pentru el.
* Homeopatia: anorexia este printre afecțiu­nile care răspund foarte bine la tratamentul homeo­patic, cu condiția ca el să fie instituit de un medic specialist. Independent, pacientul poate să ia trei granule de Pulsatilla 9CH, de trei ori pe zi.

Concluzii
* Primul lucru ce trebuie făcut în cazul ano­rexiei este ca bolnavul să fie determinat să accepte ajutorul medicinei clasice.
* Bolnavul trebuie sprijinit permanent, din punct de vedere psihic, atât de medic, cât și de fa­mi­lie, în sensul de a fi încurajat să adopte o atitu­dine pozitivă față de viață.


BULIMIA
- Pofta nemărginită de a mânca -


La fel ca anorexia, este o tulburare de origine psihică a comportamentului alimentar. Pacientul simte dorința irezistibilă de a consu­ma o cantitate excesivă de alimente, de care scapă, mai apoi, vomitând sau luând laxative.
În mod curios, subiecții bulimici prezintă de multe ori o greutate normală pentru talia și vârsta lor, și nu arată a fi bolnavi. Dar as­cund în interiorul lor teama pe care le-o dă mâncarea și nepu­tin­ța lor de a se putea opri din mâncat. Bulimia afectează bărbații și femeile de toate vârstele, chiar dacă majoritatea victimelor sale sunt femei între 20 și 30 de ani.
Bulimia poate duce la apariția unor tulburări psihice și mentale: hipotensiunea arterială, pro­bleme de menstruație, tensiune musculară, an­goasă și depresie. Consumul regulat de laxa­tive, cât și vomitatul pot provoca probleme renale, urinare, deshidratare și tulburări ale circulației. În cazuri extreme, abuzul de mân­care poate fi chiar fatal.

Remedii alternative

* Alimentație vegetală. Se recomandă re­nunțarea la carne, grăsimi, făinoase și dulciuri, în favoarea crudităților proaspete, legume și fructe, al căror consum nu duce la kilograme în plus.
* Evitarea laxativelor, care pot duce la des­hidratare și la privarea corpului de mineralele necesare. Naturopatul o să vă ajute să elaborați un regim alimentar adaptat pentru dum­nea­voastră și o să vă prescrie supli­men­te alimentare (vitamine și oligoele­men­te, dacă este nevoie). O să vă dea sfa­turi despre mijloacele de care dis­puneți pentru a lupta împotriva stre­sului și o să vă pună să faceți sport.
* Psihoterapia. Pacienții bulimici sunt adeseori îndreptați către psihote­rapie, care le permite să înfrunte proble­mele psihologice ce se află la originea bulimiei lor: o proastă părere de sine, teama de eșec, dificultăți personale sau rela­ționale etc.
* Gimnastica orientală: tai-chi-ul chine­zesc și yoga au efecte benefice de echilibrare a energiilor corpului și, în final, de echilibru inte­rior.