Medicamente din pădurea siberiană

Dăruită cu păduri uriaşe şi neumblate, fe­rite de tăieri şi respectate ca nişte tem­ple ale naturii, Siberia este un tezaur de plante rare, cu puteri vindecătoare uriaşe, cunos­cute de mii de ani.

Mai mult decât în alte părţi ale lumii, cercetătorii ruşi le studiază şi le reconfirmă puterile, transformându-le în preparate care umplu farmaciile lumii, preţuite atât de oamenii sănătoşi, care încearcă să-şi întreţină starea de bine cu aju­torul lor, cât şi de oamenii bolnavi, care îşi pun spe­ranţe în forţa vindecătoare a naturii. Remediile pe care vi le recomandăm se găsesc în ma­gazinele naturiste, plafaruri şi farmacii.

Chaga
(Inonotus obliquus)

Numită şi aurul Siberiei, Chaga este o ciupercă ce creşte pe trunchiurile de mesteacăn. Datorită proprietăţilor sale terapeutice de excepţie şi-a câştigat recu­noaşterea în ultimii ani, fiind la mare căutare în toate colţurile lumii. În unele locuri este chiar cultivată în culturi arti­ficiale speciale. Chaga se găseşte sub formă de extracte, tinctură, ceai, pulbere şi ulei medicinal.
* Extractul (pilule) are efect de sus­ţinere a imunităţii, este antitumoral şi antiinflamator, normalizează tensiunea arterială, reduce glicemia şi colesterolul şi este de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului.
* Ceaiul Chaga este o băutură naţională în Ru­sia, mai ales în zona siberiană. Are efecte con­siderabile de susţinere a sănătăţii şi imunităţii, dacă este consumat regulat o perioadă îndelungată de timp. Reţeta: aveţi nevoie de 5-6 linguriţe de ciu­perci Chaga uscate şi zdrobite, peste care turnaţi un litru de apă fierbinte. Se lasă la infuzat o oră, acoperit cu o pernă (în reţeta originală, ceainicul este pus suspendat deasupra unei lumânări care arde). În aproximativ o oră, apa din ceainic va deveni aproape neagră. Se strecoară şi se adaugă, după gust, miere sau frunze de mesteacăn. Ceaiul Chaga poate fi infuzat de mai multe ori, prin adaos de apă fierbinte, dar prima porţie este cea mai eficientă.

Cedrul siberian
(Pinus sibirica)

Este considerat regele tuturor copacilor din taigaua siberiană, un copac maiestuos, cu ramuri puternice şi coroană uriaşă, ce poate ajunge la 45 m înălţime şi la impresionanta vârstă de 800 de ani. Se întinde din Munţii Urali de Nord şi până în Si­beria, spre Orientul îndepărtat. Perioada de vegeta­ţie este foarte scurtă, doar 40-45 zile pe an, în restul anului, cedrul intră într-un fel de hibernare, de unde şi vârstele înaintate la care ajunge.
* Nucile de cedru sunt foarte nutritive, con­ţin o cantitate mare de substanţe necesare corpului uman, în special aminoacizi esenţiali, vitamine şi mi­nerale, ceea ce le face un medicament şi un produs alimentar valoros. Sunt cel mai bine asimi­late când se consumă ca atare, până la 60 de g pe zi, pe stomacul gol, împărţite în 2-3 porţii, simple ori măcinate, sau amestecate cu puţină miere. (Copiii pot lua până la 30 g pe zi de nuci de cedru.) Nucile de cedru favorizează şi susţin vindecarea, procesele de refacere, de aceea sunt utile în stări de slăbiciune fizică şi psihică, în perioade de sur­menaj, efort fizic şi psihic, anemie, convalescenţă, carenţă de minerale şi vitamine, subponderalitate, iar pentru copii, în perioada de creştere. Sunt un aliment important în dieta vegetarienilor şi a dia­beticilor, pentru faptul că au foarte puţine glucide solubile, dar o valoare nutriţională mare. Nucile de cedru conţin grăsimi "bune", de aceea se recoman­dă în afecţiuni cardiovasculare. Opresc apariţia aterosclerozei, prin impiedicarea depunerii plăcilor de aterom pe artere (bineînţeles, împreună cu regi­mul alimentar aferent!). De asemenea, sunt şi un reglator hormonal de excepţie (prin urmare, un prieten de nădejde împotriva îmbătrânirii) şi au un rol important şi în atenuarea sterilităţii, atât la fe­mei, cât şi la bărbaţi.
* Uleiul de nucă de cedru este recomandat în gastrită şi ulcer, pe care le ameliorează sau chiar le vindecă. De asemenea, reduce pofta de mâncare şi scade colesterolul "rău". Se utilizează cu bune rezultate şi ca adjuvant în tratarea laringitei, a infecţiilor respiratorii acute, a gripei şi răcelii. În faţa lui cedează şi psoriazisul, bolile de piele şi alergiile. Pe lângă toate acestea, uleiul de cedru are un efect de întărire a imu­nităţii, de eliminare a sindro­mului oboselii cronice şi de creştere a abilităţilor fizice şi mentale.
Se iau câte una-două linguriţe de ulei de cedru de 2-3 ori pe zi, cu o ju­mătate de oră îna­in­tea meselor.
Se poate folosi şi la prepararea salate­lor, sau se adaugă câte puţin, în mâncăruri, doar crud, fără a fi prelucrat termic.
* Acele de cedru - bogate în vitamine, ta­ninuri, alcaloizi şi terpene, sunt folosite pe larg în medicina populară siberiană. Preparate sub formă de infuzie sau decoct, ele sunt un diuretic eficient, dar şi un bun remediu pentru bronşită şi astm. Decoctul de ace de cedru este eficient în stomatite, amigdalită, gât "roşu" şi pentru spălături nazale în caz de ră­ceală.
* Uleiul esenţial de ce­dru este folosit în aro­ma­terapie, inha­laţii şi băi aro­matice, cu efect de îm­bunătăţire a circu­laţiei sân­gelui şi "cură­ţare" a vaselor sanguine.
* Răşina de cedru are un parfum aromatic plă­cut şi este uti­lizată pe sca­ră largă în me­dicina populară. Este puternic dezin­fec­tantă, antiseptică, cica­trizantă şi regenerantă. Se fo­loseşte sub for­mă de tinctură în tratamentul in­fecţiilor urinare, respiratorii, intes­tinale, şi sub formă de un­guent, pentru eczeme, răni, arsuri, cica­trice.

REŢETE POPULARE SIBERIENE

Reumatism
* Masaje cu ulei de cimbrişor - se umple un borcan sau o sticlă cu cimbrişor, peste care se toarnă ulei de floarea-soarelui, până la acoperire. Se lasă recipientul închis ermetic să stea la cald, timp de 2 săptămâni, apoi se strecoară uleiul şi se depozitează la rece, în sticle închise la culoare.
* Infuzie de conuri de hamei - peste o lingură şi jumătate de conuri mărunţite se toarnă o cană de apă clocotită. Se lasă 10 minute la infuzat, apoi se stre­coară. Se beau 2 căni pe zi.
* Perne cu pedicuţă uscată sau conuri de hamei - se pun pe articulaţiile inflamate şi se lasă peste noapte.

Pietre la rinichi, uree în sânge
* Se consumă agrişe, coacăze negre şi roşii - proaspete.
* Se bea infuzie din frunze de coacăz negru, câte 3 căni pe zi, între mese. (O cană de apă clocotită se toarnă peste 2 linguriţe de frunze de coacăz, se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară.)
* Ceai din muguri de plop-negru - se infuzează o linguriţă de muguri de plop-negru, într-o cană de apă clocotită, timp de 15 minute, după care se stre­coară. Se beau 2-3 căni pe zi.

Astm
Vindecătorii din Siberia recomandă un amestec în părţi egale de miere cu hrean ras. Se ia câte o lin­gu­riţă, de 2-3 ori pe zi. Tratamentul este însoţit de 2-3 căni de ceai din amestec de pătlagină, salvie, rădăcină de iarbă mare şi cimbru.

Tensiune mărită
Se înghit boabe de fasole uscată, după cum urmează: în prima zi, un bob, a doua zi, două boabe, până în cea de a noua zi, când se înghit 9 boabe. Apoi tratamentul descreşte, până ce se ajunge din nou la un bob.

Pneumonie, bronşită
Se consumă miere de mană (de pădu­re) şi se beau în fiecare zi 3-4 căni de in­fuzie din amestec de podbal, isop, salvie şi cimbru. Se ia, de asemenea, de 3-4 ori pe zi, câte o linguriţă de tinctură de ră­şină de cedru, cu o linguriţă de miere.

Pietre la fiere
Se măsoară o cană de 250 ml cu alune de pădure întregi. Se spală bine, se şterg, după care se sparg şi se pisează mărunt, pentru a se obţine o făină din coajă şi miez de alune. Se pune la fiert într-un litru de apă, pe foc potrivit, până mai rămân 250 ml lichid. Se împarte în 4 părţi egale şi se bea 4 dimineţi la rând, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun. Imediat după aceea este obligatoriu să ne întindem în pat, pe partea dreaptă a corpului. Procedeul se repetă de trei ori, cu o pauză de o săp­tămână.