Sfântul care aduce ploaia - Moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

- Moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au transformat Cetatea lui Ştefan cel Mare într-o "Mecca" a românilor de pretutindeni -

Moaştele Sfântului Ioan Cel Nou de la Suceava sunt adăpostite de sute de ani între zidurile de piatră ale bisericii "Sfântul Gheorghe", aflată în incinta frumoasei mânăstiri care astăzi poartă numele sfântului. Din racla de argint în care sunt aşezate, rămăşiţele trupeşti ale sfântului o­crotesc Bucovina, aduc ploi peste câmpiile se­ce­toase, îi scapă de ne­cazuri şi boli pe cei care se roagă cu credinţă ade­vărată şi pioşenie. Rugăciunile sunt pri­mite numai atunci când vin din suflet închinat cu adevărat Domnului. "Ajută-mă, Doamne, dă-mi putere, dă-mi vlagă în picioarele astea oloage!", era ruga ros­tită cu voce tare de un biet suferind. Cu miş­cări greoaie, bărbatul s-a aşezat în genunchi, sprijinindu-se de un stâlp. S-a înclinat spre raclă, a sărutat coroana de pe creştetul sfântului, apoi a şters uşor cu batista locul în care şi-a aşezat buzele. Un călugăr aflat lângă raclă i-a dat un fir de sânziană uscată, o bu­căţică de vată atinsă de sfintele moaşte drept talis­man şi două fărâme de anafură. Cu-acelaşi chin, omul s-a ridicat din nou în picioare, a mai făcut o cruce adâncă şi-a pornit, şchiopătând, spre ieşirea bisericii. Atunci i-am putut zări faţa: plângea senin, fără să scoată vreun sunet, cu lacrimile şiroind pe obraz. Venise tocmai din Maramureş ca să înge­nuncheze în faţa sfântului şi să se roage de sănă­tate: "Vin aici, la Suceava, adus de o chemare mai presus de puterile mele. Prin rugăciune fierbinte, prin credinţa în Dumnezeu şi prin ajutorul mira­culos al moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Su­ceava, aproape m-am vindecat. În urma unui acci­dent la coloană, n-am mai putut să-mi mişc picioa­rele aproape un an de zile. Prima oară am venit aici în urmă cu cinci ani, pe 24 iunie, în noaptea de Sânziene, când moaştele sfântului sunt scoase în curtea bisericii şi se fac rugăciuni. De atunci, revin aici an de an."

2 iunie - Minunea dezlegării de ploi

Despre Sfântul Ioan cel Nou cărţile sfinte spun că fusese la viaţa lui un neguţător din Trapezunt martirizat pe teritoriul Moldovei, la Cetatea Albă, fiindcă n-a vrut să se lepede de credinţa în Iisus. Marele mucenic a fost dezbrăcat şi legat de un cal, care l-a târât pe străzile oraşului, în văzul întregii mulţimi. A murit sfâşiat şi zdrobit de pietrele dru­mului. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este sărbătorit în ziua de 2 iunie, legată în tradiţia orală a locului de o minune.
În 1622, asupra Sucevei se abătuse din nou urgia tătarilor. În timp ce năvălitorii se îndreptau călări spre oraş, locuitorii Sucevei s-au retras în cetate. Mitropolitul Moldovei din acea vreme a voit ca împreună cu soborul bisericesc să ducă şi racla cu moaştele sfinte, pentru a o pune la adăpost în cetate. Dar racla nu s-a lăsat ridicată. Întru înduplecare, preoţii şi călugării au rostit rugăciuni când, dintr-odată, deasupra lumii a început să curgă o ploaie cum­pli­tă, ca un po­top. Apele Su­ce­vei s-au um­flat, au dat a­fară din mat­că, revărsându-se cu furie în faţa trupelor tătăreşti, care s-au retras îngrozite. De atunci a rămas obi­ceiul ca, în verile secetoase care ard ţinuturile Su­ce­vei, moaştele sfântului să fie scoase din biserică şi purtate pe străzile capitalei bucovinene. Chiar şi în vara anului trecut a avut loc o astfel de proce­siune. La nici o jumă­tate de oră după ce sfintele moaşte au fost aşe­zate la locul lor, afa­ră a început să plouă ca din senin.

24 iunie - Hram bisericesc în noaptea de Sânziene

La marea sărbătoare creştinească de Izvorul Tămăduirii, la Mânăs­tirea "Sfântul Ioan cel Nou" din Suceava se ţine un obicei unic în toată ţara: după slujba din biserică, atât preoţii, cât şi credincioşii pornesc într-o lungă procesiune către parcul Şipote, situat la poalele cetăţii de scaun a lui Ştefan cel Mare, până la un mic izvor despre ale cărui unde părintele Vartolomeu, stareţul mânăs­tirii, ne-a spus următoa­rele: "Această apă îşi are izvorul sub mânăstire. Porneşte chiar de sub racla Sfântului Ioan cel Nou şi este făcătoare de minuni. De Izvorul Tămăduirii, un sobor de preoţi sfinţeşte apa izvorului. Acest ritual îl îndeplinim de trei ori pe an: de Izvorul Tămăduirii, pe 2 iunie - ziua martirizării Marelui Mucenic Sfântul Ioan cel Nou şi pe 24 iunie, de Sân­ziene, când se sărbătoreşte hramul bisericii".
În noaptea magică a Sânzienelor, când fecioa­rele îmbrăcate în alb culeg flori neatinse de rouă, pentru a-şi împleti cunună, moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava sunt aduse în curtea mânăs­tirii. În acea noapte cu miros de sânziene parfumate şi gal­bene, zeci de mii de credin­cioşi din toate colţurile ţării se adună de cu seară pentru a înălţa rugăciuni şi cântări sfântului. Istoviţi după o zi de drum, oamenii se cuibă­resc pe lespedea de piatră din biserică, trupuri lângă tru­puri, ori pe iarba din curtea mânăstirii, aşteptând slujba de a doua zi. În noaptea cal­dă, murmurul rugă­ciu­ni­lor se înalţă spre cerul plin de taină şi străluciri: "Sfinte Dumne­zeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi".

LAURA BUDAI