Moaștele Sfântului Ioan Cel Nou de la Suceava sunt adăpostite de sute de ani între zidurile de piatră ale bisericii "Sfântul Gheorghe", aflată în incinta frumoasei mânăstiri care astăzi poartă numele sfântului. Din racla de argint în care sunt așezate, rămășițele trupești ale sfântului ocrotesc Bucovina, aduc ploi peste câmpiile secetoase, îi scapă de necazuri și boli pe cei care se roagă cu credință adevărată și pioșenie. Rugăciunile sunt primite numai atunci când vin din suflet închinat cu adevărat Domnului. "Ajută-mă, Doamne, dă-mi putere, dă-mi vlagă în picioarele astea oloage!", era ruga rostită cu voce tare de un biet suferind. Cu mișcări greoaie, bărbatul s-a așezat în genunchi, sprijinindu-se de un stâlp. S-a înclinat spre raclă, a sărutat coroana de pe creștetul sfântului, apoi a șters ușor cu batista locul în care și-a așezat buzele. Un călugăr aflat lângă raclă i-a dat un fir de sânziană uscată, o bucățică de vată atinsă de sfintele moaște drept talisman și două fărâme de anafură. Cu-același chin, omul s-a ridicat din nou în picioare, a mai făcut o cruce adâncă și-a pornit, șchiopătând, spre ieșirea bisericii. Atunci i-am putut zări fața: plângea senin, fără să scoată vreun sunet, cu lacrimile șiroind pe obraz. Venise tocmai din Maramureș ca să îngenuncheze în fața sfântului și să se roage de sănătate: "Vin aici, la Suceava, adus de o chemare mai presus de puterile mele. Prin rugăciune fierbinte, prin credința în Dumnezeu și prin ajutorul miraculos al moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, aproape m-am vindecat. În urma unui accident la coloană, n-am mai putut să-mi mișc picioarele aproape un an de zile. Prima oară am venit aici în urmă cu cinci ani, pe 24 iunie, în noaptea de Sânziene, când moaștele sfântului sunt scoase în curtea bisericii și se fac rugăciuni. De atunci, revin aici an de an."
2 iunie - Minunea dezlegării de ploi
Despre Sfântul Ioan cel Nou cărțile sfinte spun că fusese la viața lui un neguțător din Trapezunt martirizat pe teritoriul Moldovei, la Cetatea Albă, fiindcă n-a vrut să se lepede de credința în Iisus. Marele mucenic a fost dezbrăcat și legat de un cal, care l-a târât pe străzile orașului, în văzul întregii mulțimi. A murit sfâșiat și zdrobit de pietrele drumului. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este sărbătorit în ziua de 2 iunie, legată în tradiția orală a locului de o minune.
În 1622, asupra Sucevei se abătuse din nou urgia tătarilor. În timp ce năvălitorii se îndreptau călări spre oraș, locuitorii Sucevei s-au retras în cetate. Mitropolitul Moldovei din acea vreme a voit ca împreună cu soborul bisericesc să ducă și racla cu moaștele sfinte, pentru a o pune la adăpost în cetate. Dar racla nu s-a lăsat ridicată. Întru înduplecare, preoții și călugării au rostit rugăciuni când, dintr-odată, deasupra lumii a început să curgă o ploaie cumplită, ca un potop. Apele Sucevei s-au umflat, au dat afară din matcă, revărsându-se cu furie în fața trupelor tătărești, care s-au retras îngrozite. De atunci a rămas obiceiul ca, în verile secetoase care ard ținuturile Sucevei, moaștele sfântului să fie scoase din biserică și purtate pe străzile capitalei bucovinene. Chiar și în vara anului trecut a avut loc o astfel de procesiune. La nici o jumătate de oră după ce sfintele moaște au fost așezate la locul lor, afară a început să plouă ca din senin.
24 iunie - Hram bisericesc în noaptea de Sânziene
La marea sărbătoare creștinească de Izvorul Tămăduirii, la Mânăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" din Suceava se ține un obicei unic în toată țara: după slujba din biserică, atât preoții, cât și credincioșii pornesc într-o lungă procesiune către parcul Șipote, situat la poalele cetății de scaun a lui Ștefan cel Mare, până la un mic izvor despre ale cărui unde părintele Vartolomeu, starețul mânăstirii, ne-a spus următoarele: "Această apă își are izvorul sub mânăstire. Pornește chiar de sub racla Sfântului Ioan cel Nou și este făcătoare de minuni. De Izvorul Tămăduirii, un sobor de preoți sfințește apa izvorului. Acest ritual îl îndeplinim de trei ori pe an: de Izvorul Tămăduirii, pe 2 iunie - ziua martirizării Marelui Mucenic Sfântul Ioan cel Nou și pe 24 iunie, de Sânziene, când se sărbătorește hramul bisericii".
În noaptea magică a Sânzienelor, când fecioarele îmbrăcate în alb culeg flori neatinse de rouă, pentru a-și împleti cunună, moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava sunt aduse în curtea mânăstirii. În acea noapte cu miros de sânziene parfumate și galbene, zeci de mii de credincioși din toate colțurile țării se adună de cu seară pentru a înălța rugăciuni și cântări sfântului. Istoviți după o zi de drum, oamenii se cuibăresc pe lespedea de piatră din biserică, trupuri lângă trupuri, ori pe iarba din curtea mânăstirii, așteptând slujba de a doua zi. În noaptea caldă, murmurul rugăciunilor se înalță spre cerul plin de taină și străluciri: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi".
LAURA BUDAI