În prima săptămână din Mai, bucureştenii nostalgici au prilejul să o asculte pe solista americană Joan Osborne, într-un concert cu totul şi cu totul deosebit, dedicat unui gigant muzical: Bob Dylan. Devenită celebră pe la jumătatea anilor '90 (cu melodia "One of us") cântăreaţa îi aduce omagiu câştigătorului premiului Nobel pentru Literatură, pe anul 2016. "Mă simt ca un actor care joacă într-o piesă de Shakespeare... Melodiile astea au ceva special, sunt atemporale... Au fost scrise cu ani buni în urmă şi totuşi sunt atât de actuale. Zici că au fost scrise ieri, ca să descrie ce se întâmplă azi în lume", se confesa ea într-un interviu recent.
Joan Osborne cântă de aproape 30 de ani, timp în care a scos nu mai puţin de zece discuri - opt albume de studio şi două live, obţinând numeroase premii, ba chiar şi şapte nominalizări la Grammy, un premiu ce i-a scăpat totuşi, printre degete. A făcut adesea alegeri grele şi a preferat să rămână constantă, atât în muzica pe care o cântă, cât şi în modul în care s-a prezentat pe scenă, în loc să facă compromisuri, pentru a urca cu tot dinadinsul pe scara succesului. "Pe zi ce trece simt că sunt mai bună. Mă uit la melodii pe care le cântam în urmă cu 15 - 20 de ani şi realizez că azi le pot interpreta mult mai bine. Am un public fidel, care m-a urmat în decursul anilor şi pe care îl simt aproape. Şi pentru că am susţinerea aceasta, nu simt nevoia să cedez presiunilor unora şi să mă transform în altceva... Îmi place să cânt prin cluburi. Simt, astfel, comunicarea cu publicul şi-i văd pe loc reacţia!". Îi place să-şi privească fanii "în ochi", în loc să cânte pe mari stadioane, acolo unde abia poţi să cuprinzi lumea cu privirea şi unde îţi este, pur şi simplu, imposibil să creezi o conexiune adevărată cu spectatorii.
Muzica - o întâmplare fericită
Joan Elizabeth Osborne s-a născut pe 8 iulie 1964, în Anchorage - Kentucky (SUA), într-o familie catolică cu şase copii. Băieţoasă şi cu o imaginaţie bogată încă de mică, a fost lăsată să se joace de-a teatrul şi muzica, atâta vreme cât nu îşi neglija învăţătura. Şi cum era o elevă eminentă, părinţii au lăsat-o să cânte în formaţia de punk rock a liceului şi să joace în piesele de teatru organizate în şcoală. "Acolo unde m-am născut, ideea de-a deveni artist profesionist este privită fie ca o aberaţie, fie ca venind din partea unei persoane cu nasul pe sus", spunea solista într-un interviu. ?nsă chiar dacă s-a ţinut de învăţătură, la 17 ani, Joan le-a căzut din graţii părinţilor, atunci când au aflat că se iubise cu un băiat, nefiind căsătorită... Furioasă, mama i-a cerut să plece de acasă şi s-o apuce unde-o vedea cu ochii. Cum absolvise liceul cu brio, s-a înscris la Universitatea de stat din Louisville, la departamentul Teatru, pe care-a părăsit-o după numai 18 luni, ca să-şi câştige o vreme pâinea din actorie. Pe la jumătatea anilor '80, a primit o mică bursă de studiu la o universitate din New York, unde a mai studiat încă trei ani actoria. Cum banii i se terminaseră, iarăşi a abandonat şcoala. Între timp, mamei îi trecuse furia şi-i trimitea disperată scrisori ca s-o convingă să revină acasă. Joan era destul de dezamăgită de propriile-i realizări, aşa că a fost la un pas să se întoarcă. Dar norocul aştepta în umbră... Într-o seară, mai mult împinsă de prieteni, urcă pe scena unui club de noapte din Manhattan şi cântă melodia gospel "God Bless the Child". Toţi clienţii clubului o ascultă ca vrăjiţi şi-i cer să cânte şi alte melodii... Şi astfel Joan îşi dă seama brusc că îi place mai mult să cânte decât să joace teatru. Îşi face în scurt timp propria trupă şi, cinci nopţi pe săptămână, cântă prin diverse cluburi. În 1991, îşi lansează primul disc, "Soul Show", un album live, cu melodii inspirate din muzica lui Janis Joplin. Este un disc ce nu se bucură de prea mare succes, dar care i-a deschis drumul către un producător talentat, Rick Chertoff, alături de care va scoate cel mai cunoscut disc al ei de până acum - "Relish" (în 1995).
"Şi dacă Dumnezeu ar fi unul dintre noi?"
Melodia "One of Us", cuprinsă pe albumul "Relish", a făcut înconjurul lumii. "Relish" i-a adus artistei trei discuri de platină în SUA şi unul în Canada. "One of Us" a rămas şi azi melodia cea mai cunoscută a lui Joan. O melodie ce s-a aflat timp de 22 de ani în topul posturilor de radio din întreaga lume, fiind una dintre cele mai iubite piese ale tuturor timpurilor. Dar în ciuda succesului ei extraordinar, Joan nu s-a lăsat deloc transformată într-o "fabrică de şlagăre". Şi-a continuat drumul aşa cum a dorit, fără compromisuri, chiar dacă asta a aruncat-o adesea în umbră. A împărţit scena cu artişti legendari, precum: Bob Dylan, Luciano Pavarotti, Stevie Wonder, Emmylou Harris, Taj Mahal sau Mavis Staples, dar şi cu artişti mai puţin cunoscuţi, însă la fel de talentaţi. A compus şi a cântat muzică fără încetare, iar cel mai recent disc al ei, "Love and Hate" (Dragoste şi ură), a fost lansat în 2014 şi reflectă crezul muzical al artistei. "Fiecare melodie de pe acest album prezintă un aspect al dragostei. Dragostea cu bune şi rele: credinţă, pasiune, luptă pentru putere, umor, angoasă, spiritualitate, poftă, furie...", spunea ea.
Iar atunci când nu e pe scenă să cânte, Joan îi dedică timpul liber fiicei ei în vârstă de 12 ani (al cărei nume, Joan l-a ascuns de ochii curioşilor), pe care o creşte singură. Chiar şi mama artistei s-a mai schimbat odată cu trecerea anilor şi i-a iertat viaţa tumultuoasă, ba chiar în prezent o ajută la creşterea micuţei.
?n ceea ce priveşte concertul de sâmbătă, 6 mai, de la "Hard Rock Cafe" din Bucureşti, Joan Osborne nu va cânta doar melodii de-ale lui Bob Dylan, ci şi piesele ei proprii. (Biletele se găsesc în reţeaua iabilet sau direct la faţa locului şi au preţuri cuprinse între 150 lei VIP şi 100 lei (cu loc la masă în sală sau în picioare).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
