Ardealului îi merge bine, chiar foarte bine. Şi nu e vorba aici doar de judeţe-vedetă, precum Cluj, Timiş, Sibiu, Arad sau Braşov, ci de toată regiunea, care are locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite decât restul ţării. Dar dincolo de această veste bună, stă o realitate economică, ce arată un fapt îngrijorător: Ardealul s-a desprins economic de restul ţării. Încă puţin, şi anul viitor, în loc să serbăm 100 de ani de Mare Unire, o să aniversăm, fără să ştim, un Brexit românesc: decuplarea Transilvaniei de ţara-mamă.
Ziarul Financiar, cea mai credibilă publicaţie economică din România, a publicat recent o hartă elocventă. Pe ea se vede desenată clar Transilvania, dar nu e vorba de geografie, ci de locurile de muncă, iar ele sunt în Ardeal mai multe decât în oricare altă parte a ţării. Dacă raportăm oamenii care lucrează la totalul populaţiei unui judeţ, atunci singurele judeţe în care peste 30% din populaţie are un loc de muncă, sunt toate în Ardeal (cinci la număr, luate în ordine: Timiş, Cluj, Sibiu, Braşov şi Arad). Şi tot în Ardeal nu există nici măcar un singur judeţ care să aibă un procent mai mic de 21% oameni cu loc de muncă. Asta, în vreme ce în Vechiul Regat, majoritatea judeţelor au sub 20% populaţie angajată şi există şi judeţe în care lucrează sub 15% din populaţie. Aşadar, Ardealul a reuşit să îşi salveze industria şi locurile de muncă, în vreme ce prin fabricile din Moldova şi Muntenia suflă acel vânt pe care oltenii îl numesc, mai în glumă mai în serios, "traistă goală". Cum de am ajuns în această ciudată situaţie, în care ţara noastră să fie, practic, ruptă în două, ne-a lămurit un analist economic de vârf, domnul Sorin Pâslaru, redactorul-şef al Ziarului Financiar.
"O Transilvanie prosperă şi un Vechi Regat sărăcit"
- Domnule Sorin Pâslaru, aţi publicat în Ziarul Financiar o hartă şocantă. Introducând un indicator economic neuzitat în mod curent, harta Transilvaniei apare desprinsă de restul ţării, cu două excepţii: Argeş şi Constanţa. Cum am ajuns aici?
- Harta la care faceţi referire este formată plecând de la un indicator pe care noi l-am "inventat" - ponderea numărului de angajaţi în populaţia totală. Ne-am gândit să facem acest raport, destul de neuzitat în economie, unde se utilizează rata şomajului, pentru că am pornit de la o constatare surprinzătoare la nivel regional: România, la 20 de milioane de locuitori, are doar 5 milioane de salariaţi; în schimb, Ungaria şi Cehia, care au doar câte 10 milioane de locuitori fiecare, au tot câte 5 milioane de salariaţi. Asta, în condiţiile în care noi raportăm sistematic un şomaj scăzut. Dar raportăm acest şomaj pentru că noi nici nu ştim ce se întâmplă cu restul de 4-5 milioane de români care nu sunt salariaţi şi care nu apar în statisticile privind şomajul, pentru că nu îşi caută un loc de muncă. Dintre ei or mai fi, probabil, un milion pe PFA, un milion de agricultori şi, probabil, avem 2-3 milioane plecaţi afară la muncă, ceea ce nu e bine deloc. La nivelul întregii ţări, astăzi din patru oameni, un singur om are un loc de muncă. Ei bine, acest raport de unu la patru devine unu la zece. În judeţe precum Vaslui, Tulcea sau Teleorman, din zece oameni, doar unul are un loc de muncă! În aceste judeţe, bruma de industrializare forţată făcută între 1945 şi 1990 s-a risipit în tranziţie. Întreprinderile comuniste au fost privatizate şi au ajuns la fier vechi. Ele ar fi trebuit incluse în continuare în nişte lanţuri industriale, să fie modernizate, dar investiţiile străine nu au fost atrase între timp, cum s-a întâmplat în vestul ţării, iar judeţele acestea sărace s-au prăbuşit cu totul. Vorbim mult de industrie, pentru că ea este cel mai mare angajator din economie. Dacă nu ai industrie, automat, nu ai o pondere bună a salariaţilor în totalul populaţiei. Toţi aceşti factori au condus la situaţia pe care o descrie harta noastră, cu o Transilvanie prosperă şi un Vechi Regat sărăcit. Acum, intrând puţin în profunzimea acestui indicator şi analizând impactul social, vă daţi seama ce înseamnă când într-un judeţ avem, din 300.000 de oameni, doar 30.000 de salariaţi? Vă daţi seama ce încordare, ce tensiune există acolo, ce luptă pentru un loc de muncă, o luptă care, poate, nu se vede foarte bine de aici, din Capitală. Dar, în final, un astfel de judeţ, sărăcit şi dezindustrializat, va fi şi judeţul în care vom avea cele mai multe plecări în străinătate, unde tinerii nu au nicio perspectivă, pentru că e clar că nu sunt suficiente locuri de muncă; acolo nici afacerile nu se pot dezvolta, şi primii angajatori sunt, de fapt, instituţiile de stat sau de învăţământ. Acolo, practic, motorul acesta al investiţiilor nu reuşeşte să pornească deloc.
- Ce cauze au stat la baza acestei decuplări, în care Ardealul stă mult mai bine decât restul ţării? Mai avem un an şi vom sărbători nu Marea Unire, ci marea despărţire economică! La asta am ajuns. De ce?
- Păi, tot la 1 decembrie 2018, când sărbătorim Marea Unire, s-ar putea ca Transilvania să fie legată cu o autostradă de Budapesta, nu de Bucureşti. După părerea mea, România ar avea nevoie foarte mare de o autostradă Iaşi-Bucureşti, care să lege fosta capitală a Moldovei, Iaşiul, de actuala capitală a ţării, Bucureşti, refăcând în felul acesta Mica Unire. Pentru că Iaşiul trebuie să iasă spre Constanţa cu un pod peste Dunăre, la Galaţi-Brăila. Ar trebui gândit şi din acest punct de vedere un pic de echilibru în alocarea investiţiilor. E adevărat că poţi să spui: domnule, investim acolo unde avem şi rezultate. Întâi să ne legăm de Vest - logic, nu? - şi apoi întreprinderile vor veni spre estul şi sudul ţării. E posibil să se întâmple asta, dar, deocamdată, nu s-a întâmplat. Acum, noi avem nevoie de un val al investiţiilor care să se mute spre estul ţării, şi nu vorbesc aici doar de investiţii străine, ci şi de investitorii autohtoni. Trebuie să fie determinate să se îndrepte spre est companiile româneşti cu capital autohton, care ar putea să facă acest lucru. În vestul ţării, firmele româneşti au crescut mai repede, pentru că au fost impulsionate şi de firmele străine. Prezenţa multinaţionalelor acolo a accelerat crearea de capital autohton. Spre exemplu, în judeţul Alba, este compania Albalact, care a plecat cu capital autohton, sau Supremia, cu condimente, o afacere care a fost vândută (acum două zile a fost anunţată ştirea) cu 40 de milioane de euro. O superafacere creată de români. Mai există multe alte companii româneşti, care s-au fondat şi dezvoltat în Transilvania. Dacă mergi pe drumul dintre Alba-Iulia şi Cluj, rămâi surprins de cum s-a schimbat România: au apărut aceste mari întreprinderi, inclusiv cu capital românesc. Această evoluţie a lor, diferită de restul ţării, a fost însă favorizată şi de o industrie în Ardeal, care are o istorie mult mai veche decât perioada comunistă. Eu cred că ar trebui să existe şi o comunicare mai bună în interiorul mediului investiţional local. E păcat că oamenii de afaceri români nu se cunosc între ei.
"Guvernul e pus să administreze, nu să legifereze"
- Da, noi facem conferinţe şi vedem că ei nu se cunosc între ei, din păcate, nu au o voce comună. În mod normal, judeţele văduvite de investiţii şi de locuri de muncă ar trebui să meargă în judeţele unde nu mai există forţă de muncă disponibilă şi să determine întreprinzătorii să îşi mute capacităţile de producţie, pentru că pe oameni e mult mai greu să îi muţi. Important este să ajungă fabricile unde este sărăcie, nu să muţi oamenii din judeţele sărace în cele bogate, pentru că în felul acesta judeţele sărace ajung şi mai sărace. Dar pentru asta ar fi nevoie de o strategie gândită de autorităţi.
- Ce credeţi că ar trebui să facă actualul guvern pentru ca diferenţele între judeţele româneşti să dispară?
- Eu aş vedea guvernarea în felul următor: la începutul anului, facem un proiect pentru România şi luăm trei indicatori: numărul de locuri de muncă nou create, numărul de copii nou-născuţi şi numărul de absolvenţi la Bacalaureat. Toate astea se răsfrâng apoi în rezultatele economice. Şi atunci eu, guvern, te întreb pe tine, prefect, preşedinte de Consiliu Judeţean, primar din Teleorman sau Vaslui - "Câţi angajaţi ai tu, raportat la populaţie?" "Păi, am un angajat la 10 locuitori." "Stai mai prost decât anul trecut, de ce?" "Păi, s-a închis întreprinderea cutare." "De ce s-a închis?" "Că n-aveau drum!" Şi atunci mă leg de ministrul Transporturilor: "De ce n-ai făcut drumul? Putem să facem ceva, să aducem drumul acum până la poarta fostei fabrici?" Sau te interesezi de servicii unde sunt salarii foarte mari. Întrebi fiecare judeţ anual - " Prahova, câţi IT-işti ai?" "Păi, am 50." "Ia uite, Timişul are o mie! Cum facem să ai şi tu mai mulţi?" "Păi, nu am niciun investitor." "Păi, adu-l." Asta trebuie să fie conversaţia între capetele care decid alocarea resurselor. Că de asta e guvernul pus acolo, să administreze, nu să legifereze.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
