Scriitorul algerian care a primit pentru acest roman Marele Premiu al Academiei Franceze e născut în 1949, anul în care George Orwell publica celebra lui distopie "1984". Cu studii de inginerie şi doctorat în economie, Sansal a ajuns înalt funcţionar în Ministerul Industriilor din Alger, dar începând din jurul lui 2000, odată cu procesul de islamizare a ţării sale, a devenit indezirabil în funcţii publice şi s-a apucat de scris. Un prim roman, apărut la Gallimard, a avut succes în Franţa. I-au urmat, la aceeaşi prestigioasă editură, alte şase romane distinse cu premii, traduse şi apreciate în Occident. Ca şi alţi scriitori arabi francofoni, s-ar fi putut muta la Paris, unde era deja cineva în lumea literară, dar a ales să rămână în Algeria, deşi acolo e oficial rău văzut fiindcă îşi afirmă laicitatea, ecumenismul, militează pentru o democraţie reală şi are curajul să critice regimul la putere. În ciuda scrisorilor de ameninţare, a faptului că e considerat "un trădător", un personaj deranjant, Boualem Sansal rămâne cu toate riscurile acasă. Cea mai nouă carte a lui, din 2015, este gândită anume în legătură cu profeticul roman al lui Orwell despre totalitarismul comunist ("1984" n-a putut fi publicat în partea noastră de lume decât după căderea comunismului, căci asemănările erau izbitoare). "2084", prezentat ironic de autor ca "o operă de pură invenţie (...) într-o lume care nu are nici un motiv să existe pe viitor", descrie un totalitarism religios. Statul Islamic nu e numit ca atare, dar romanul se referă transparent la el, iar actualitatea temelor abordate de scenariul ficţional e terifiantă.
Oricum l-ai citi - ca parabolă, pamflet, distopie - romanul lui Sansal despre excesele unui fundamentalism religios devenit sistem de guvernare te sperie dar are şi o funcţie preventivă, stimulând anticorpi. Statul fictiv Abistan, unde e plasată peste (doar!) 67 de ani acţiunea, este o lume controlată de Yolah prin trimisul său pe pământ Abi. Acesta are la dispoziţie structuri înzestrate cu o tehnologie ultraperfecţionată prin care supraveghează permanent locuitorii. Acceptarea necondiţionată a propagandei oficiale drept adevăr absolut şi zelul religios sunt singurele criterii ale parvenirii dacă nu chiar ale supravieţuirii. Personajul principal, Ati, ajunge prin analiză raţională la adevăruri contrare celor impuse de conducerea autoritară a Abistanului şi pleacă într-o călătorie pentru a înţelege ce se petrece cu adevărat în ţară. Descoperă astfel aspecte feroce ale sistemului, natura lui inumană, dar şi lupta economică pentru supremaţie între clanurile de la vârf, cu averi obţinute prin corupţie. Drumul de la supunere (titlul romanului lui Houellebecq pe aceeaşi temă) la înţelegerea că regimul e bazat pe corupţie, violenţă, teroare şi minciună e presărat cu amănunte realiste şi simbolice care funcţionează impresionant. De exemplu, Abi - echivalentul lui Big Brother -, ştiind că limba e motorul gândirii, a impus simplificarea ei la cuvinte monosilabice; pentru a şterge istoria şi memoria poporului a dispus să nu mai fie îngăduită decât o singură carte, Gkabulul; sub supraveghere şi pedeapsă, oamenii sunt ţinuţi în ignoranţă pentru a fi manipulaţi după voia lui. Fără alternativă şi drept de opţiune, locuitorii Abistanului, supravegheaţi de miliţiile religioase, au fost transformaţi într-o massă fără personalitate, care să accepte orbeşte clişeele impuse. În detaliile distopiei, asemănările cu ceea ce se petrece azi în Siria, Libia, Irak sau Afganistan nu sunt deloc întâmplătoare. Am citit într-o cronică din Franţa a cărţii "2084" că prenumele lui Boualem Sansal înseamnă în arabă "purtător de drapel". Drapelul lui cred că e libertatea de gândire şi exprimare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
