Ardealului îi merge bine, chiar foarte bine. Și nu e vorba aici doar de județe-vedetă, precum Cluj, Timiș, Sibiu, Arad sau Brașov, ci de toată regiunea, care are locuri de muncă mai multe și mai bine plătite decât restul țării. Dar dincolo de această veste bună, stă o realitate economică, ce arată un fapt îngrijorător: Ardealul s-a desprins economic de restul țării. Încă puțin, și anul viitor, în loc să serbăm 100 de ani de Mare Unire, o să aniversăm, fără să știm, un Brexit românesc: decuplarea Transilvaniei de țara-mamă.
Ziarul Financiar, cea mai credibilă publicație economică din România, a publicat recent o hartă elocventă. Pe ea se vede desenată clar Transilvania, dar nu e vorba de geografie, ci de locurile de muncă, iar ele sunt în Ardeal mai multe decât în oricare altă parte a țării. Dacă raportăm oamenii care lucrează la totalul populației unui județ, atunci singurele județe în care peste 30% din populație are un loc de muncă, sunt toate în Ardeal (cinci la număr, luate în ordine: Timiș, Cluj, Sibiu, Brașov și Arad). Și tot în Ardeal nu există nici măcar un singur județ care să aibă un procent mai mic de 21% oameni cu loc de muncă. Asta, în vreme ce în Vechiul Regat, majoritatea județelor au sub 20% populație angajată și există și județe în care lucrează sub 15% din populație. Așadar, Ardealul a reușit să își salveze industria și locurile de muncă, în vreme ce prin fabricile din Moldova și Muntenia suflă acel vânt pe care oltenii îl numesc, mai în glumă mai în serios, "traistă goală". Cum de am ajuns în această ciudată situație, în care țara noastră să fie, practic, ruptă în două, ne-a lămurit un analist economic de vârf, domnul Sorin Pâslaru, redactorul-șef al Ziarului Financiar.
"O Transilvanie prosperă și un Vechi Regat sărăcit"
- Domnule Sorin Pâslaru, ați publicat în Ziarul Financiar o hartă șocantă. Introducând un indicator economic neuzitat în mod curent, harta Transilvaniei apare desprinsă de restul țării, cu două excepții: Argeș și Constanța. Cum am ajuns aici?
- Harta la care faceți referire este formată plecând de la un indicator pe care noi l-am "inventat" - ponderea numărului de angajați în populația totală. Ne-am gândit să facem acest raport, destul de neuzitat în economie, unde se utilizează rata șomajului, pentru că am pornit de la o constatare surprinzătoare la nivel regional: România, la 20 de milioane de locuitori, are doar 5 milioane de salariați; în schimb, Ungaria și Cehia, care au doar câte 10 milioane de locuitori fiecare, au tot câte 5 milioane de salariați. Asta, în condițiile în care noi raportăm sistematic un șomaj scăzut. Dar raportăm acest șomaj pentru că noi nici nu știm ce se întâmplă cu restul de 4-5 milioane de români care nu sunt salariați și care nu apar în statisticile privind șomajul, pentru că nu își caută un loc de muncă. Dintre ei or mai fi, probabil, un milion pe PFA, un milion de agricultori și, probabil, avem 2-3 milioane plecați afară la muncă, ceea ce nu e bine deloc. La nivelul întregii țări, astăzi din patru oameni, un singur om are un loc de muncă. Ei bine, acest raport de unu la patru devine unu la zece. În județe precum Vaslui, Tulcea sau Teleorman, din zece oameni, doar unul are un loc de muncă! În aceste județe, bruma de industrializare forțată făcută între 1945 și 1990 s-a risipit în tranziție. Întreprinderile comuniste au fost privatizate și au ajuns la fier vechi. Ele ar fi trebuit incluse în continuare în niște lanțuri industriale, să fie modernizate, dar investițiile străine nu au fost atrase între timp, cum s-a întâmplat în vestul țării, iar județele acestea sărace s-au prăbușit cu totul. Vorbim mult de industrie, pentru că ea este cel mai mare angajator din economie. Dacă nu ai industrie, automat, nu ai o pondere bună a salariaților în totalul populației. Toți acești factori au condus la situația pe care o descrie harta noastră, cu o Transilvanie prosperă și un Vechi Regat sărăcit. Acum, intrând puțin în profunzimea acestui indicator și analizând impactul social, vă dați seama ce înseamnă când într-un județ avem, din 300.000 de oameni, doar 30.000 de salariați? Vă dați seama ce încordare, ce tensiune există acolo, ce luptă pentru un loc de muncă, o luptă care, poate, nu se vede foarte bine de aici, din Capitală. Dar, în final, un astfel de județ, sărăcit și dezindustrializat, va fi și județul în care vom avea cele mai multe plecări în străinătate, unde tinerii nu au nicio perspectivă, pentru că e clar că nu sunt suficiente locuri de muncă; acolo nici afacerile nu se pot dezvolta, și primii angajatori sunt, de fapt, instituțiile de stat sau de învățământ. Acolo, practic, motorul acesta al investițiilor nu reușește să pornească deloc.
- Ce cauze au stat la baza acestei decuplări, în care Ardealul stă mult mai bine decât restul țării? Mai avem un an și vom sărbători nu Marea Unire, ci marea despărțire economică! La asta am ajuns. De ce?
- Păi, tot la 1 decembrie 2018, când sărbătorim Marea Unire, s-ar putea ca Transilvania să fie legată cu o autostradă de Budapesta, nu de București. După părerea mea, România ar avea nevoie foarte mare de o autostradă Iași-București, care să lege fosta capitală a Moldovei, Iașiul, de actuala capitală a țării, București, refăcând în felul acesta Mica Unire. Pentru că Iașiul trebuie să iasă spre Constanța cu un pod peste Dunăre, la Galați-Brăila. Ar trebui gândit și din acest punct de vedere un pic de echilibru în alocarea investițiilor. E adevărat că poți să spui: domnule, investim acolo unde avem și rezultate. Întâi să ne legăm de Vest - logic, nu? - și apoi întreprinderile vor veni spre estul și sudul țării. E posibil să se întâmple asta, dar, deocamdată, nu s-a întâmplat. Acum, noi avem nevoie de un val al investițiilor care să se mute spre estul țării, și nu vorbesc aici doar de investiții străine, ci și de investitorii autohtoni. Trebuie să fie determinate să se îndrepte spre est companiile românești cu capital autohton, care ar putea să facă acest lucru. În vestul țării, firmele românești au crescut mai repede, pentru că au fost impulsionate și de firmele străine. Prezența multinaționalelor acolo a accelerat crearea de capital autohton. Spre exemplu, în județul Alba, este compania Albalact, care a plecat cu capital autohton, sau Supremia, cu condimente, o afacere care a fost vândută (acum două zile a fost anunțată știrea) cu 40 de milioane de euro. O superafacere creată de români. Mai există multe alte companii românești, care s-au fondat și dezvoltat în Transilvania. Dacă mergi pe drumul dintre Alba-Iulia și Cluj, rămâi surprins de cum s-a schimbat România: au apărut aceste mari întreprinderi, inclusiv cu capital românesc. Această evoluție a lor, diferită de restul țării, a fost însă favorizată și de o industrie în Ardeal, care are o istorie mult mai veche decât perioada comunistă. Eu cred că ar trebui să existe și o comunicare mai bună în interiorul mediului investițional local. E păcat că oamenii de afaceri români nu se cunosc între ei.
"Guvernul e pus să administreze, nu să legifereze"
- Ziarul Financiar a organizat conferințe regionale, în care a încercat să adune la aceeași masă afaceriștii...
- Da, noi facem conferințe și vedem că ei nu se cunosc între ei, din păcate, nu au o voce comună. În mod normal, județele văduvite de investiții și de locuri de muncă ar trebui să meargă în județele unde nu mai există forță de muncă disponibilă și să determine întreprinzătorii să își mute capacitățile de producție, pentru că pe oameni e mult mai greu să îi muți. Important este să ajungă fabricile unde este sărăcie, nu să muți oamenii din județele sărace în cele bogate, pentru că în felul acesta județele sărace ajung și mai sărace. Dar pentru asta ar fi nevoie de o strategie gândită de autorități.
- Ce credeți că ar trebui să facă actualul guvern pentru ca diferențele între județele românești să dispară?
- Eu aș vedea guvernarea în felul următor: la începutul anului, facem un proiect pentru România și luăm trei indicatori: numărul de locuri de muncă nou create, numărul de copii nou-născuți și numărul de absolvenți la Bacalaureat. Toate astea se răsfrâng apoi în rezultatele economice. Și atunci eu, guvern, te întreb pe tine, prefect, președinte de Consiliu Județean, primar din Teleorman sau Vaslui - "Câți angajați ai tu, raportat la populație?" "Păi, am un angajat la 10 locuitori." "Stai mai prost decât anul trecut, de ce?" "Păi, s-a închis întreprinderea cutare." "De ce s-a închis?" "Că n-aveau drum!" Și atunci mă leg de ministrul Transporturilor: "De ce n-ai făcut drumul? Putem să facem ceva, să aducem drumul acum până la poarta fostei fabrici?" Sau te interesezi de servicii unde sunt salarii foarte mari. Întrebi fiecare județ anual - " Prahova, câți IT-iști ai?" "Păi, am 50." "Ia uite, Timișul are o mie! Cum facem să ai și tu mai mulți?" "Păi, nu am niciun investitor." "Păi, adu-l." Asta trebuie să fie conversația între capetele care decid alocarea resurselor. Că de asta e guvernul pus acolo, să administreze, nu să legifereze.