RIDICHILE DE LUNĂ
Simpaticele ridichi, cu culoarea lor roşie, vie, au fost aduse din inima Asiei, în urmă cu mii de ani. Cariera lor de medicament începe din Egiptul Antic, ele fiind administrate sclavilor ce lucrau la piramide, pentru a le menţine sănătatea nealterată şi a le da putere de muncă. Medicii greci şi romani au folosit-o pentru potolirea tusei, curăţarea organismului şi stimularea apetitului. Personalităţi mari ale medicinii antice: Dioscoride, Hipocrate, Teofrast au inclus ridichea în tratatele lor. Apoi, în Evul Mediu, ridichile au fost leac de taină la curţile regale, pentru a combate otrăvurile. Un savant al Renaşterii menţionează că ridichile neutralizează otrăvurile, elimină tumorile maligne din viscere şi curăţă vezica de pietre.
În medicina noastră populară, ridichea era recomandată contra gălbinarei, a tusei şi a veninului (afecţiuni digestive care dau regurgitaţii amare), a urticariei. Gustul său iute şi acţiunea rapidă au făcut-o un medicament de prim ordin. Iată un mic îndrumar terapeutic pentru ridichile roşii:
* Boli de plămâni - se face o cură cu ridichi roşii, se mănâncă minimum 10 ridichi pe zi, în salată cu ceapă verde. Ridichile roşii au o acţiune antiinfecţioasă remarcabilă şi favorizează degajarea căilor respiratorii, prin expectoraţie. Eficienţa tratamentului creşte, dacă se adaugă şi frunzele de ridichi, care au efecte vitaminizante şi detoxifiante.
* Colită de putrefacţie - ridichea de lună este un antiseptic energic şi stimulează vezica biliară să secrete mai mult. Se mănâncă de două ori pe zi salată de ridichi tăiate mărunt şi amestecate cu puţin ulei şi oţet de mere. O cură durează minimum 10 zile.
* Migrenă - substanţele conţinute de ridiche calmează stările de excitaţie cerebrală şi au acţiune extrem de favorabilă asupra digestiei. Atunci când apar dureri de cap însoţite de vomă, regurgitaţii amare în gură, stare de inapetenţă şi greaţă, se consumă 2-3 ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va apărea în maximum 20-25 de minute.
* Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliară - ridichile roşii sunt drenoare hepatice, stimulează secreţia de bilă şi ajută la eliminarea ei. Primăvara, toţi cei care suferă de ficat şi de bilă ar trebui să facă o cură cu ridichi roşii, consumate pe stomacul gol, înainte de masă, ca aperitiv.
* Pietre la vezica biliară şi pietre la rinichi - calculii nu se mai dezvoltă şi sunt mărunţiţi dacă se beau, de trei ori pe zi, 6 linguri cu suc de ridichi roşii. Este un leac foarte eficient şi mai uşor de tolerat de tubul digestiv decât sucul de ridiche neagră, care este mai dur.
* Alergie - rădăcina şi frunzele ridichii de lună mobilizează toxinele din corp şi ajută la eliminarea lor, echilibrând rapid procesele imunitare. Este, din acest motiv, un leac tradiţional pentru tratarea urticariei. Se beau zilnic zece linguri de suc pe stomacul gol şi se consumă multă ridiche crudă, în salate.
Frunzele ridichii de lună
Sunt mai puţin cunoscute ca aliment, în ciuda proprietăţilor lor terapeutice remarcabile. Conţin vitaminele A, B1, B2, C în cantitate mai mare decât rădăcinile. Sunt indicate în boli hepatice şi biliare (diskinezie biliară, litiază biliară), în scorbut şi rahitism, în hiperexcitabilitate nervoasă, intoxicaţii.
În alimentaţie, frunzele de ridiche se folosesc sub formă de zarzavat în supe (se taie mărunt şi se adaugă după ce a fost terminată prepararea termică) sau ca salată. În salatele de crudităţi, alături de ţelină, rădăcinile de ridiche şi de morcov, tarhon verde, leuştean au efecte antitoxice, antilitiazice (provoacă distrugerea pietrelor la bilă), depurative (determină mobilizarea şi eliminarea toxinelor din organism), drenoare hepatice foarte puternice.
CEAPA VERDE
Medicina veche dădea o largă întrebuinţare cepei, aliment-medicament de primă mână. În Egipt, ţara ei de origine, ceapa era divinizată, ea fiind utilizată la prepararea multor remedii medicale. Acelaşi statut îl avea şi la popoarele antice din Asia Mică. Denumirea de ceapă se pare că i se datorează medicului roman Plinius, cu denumirea aceasta din Evul Mediu ajungând până în timpul Renaşterii, când au fost descoperite varietăţile de ceapă care se cultivă acum.
Se spune că ceapa ne dă viaţă lungă. La vecinii noştri bulgari, ea este un aliment naţional şi iată că bulgarii trăiesc peste media obişnuită, mulţi oameni atingând suta de ani. Se povesteşte, de asemenea, că o mexicancă, decedată la 120 de ani, şi-ar fi atribuit longevitatea cepei, cu care se hrănise în cantităţi impresionante, încă din fragedă copilărie. Mâncase ceapă la fiecare masă. Fără îndoială că proprietăţile reîntineritoare, purificatoare şi stimulente ale proceselor de regenerare cele mai puternice le are ceapa verde. În cazul fiinţei umane, este cunoscut faptul că activitatea hormonală a unui copil este net diferită de cea a unui adult. În cazul regnului vegetal, lucrurile stau la fel - iată, aşadar, motivul pentru care ceapa verde are proprietăţi mult diferite faţă de cele ale cepei adulte. Să vedem în continuare care sunt afecţiunile care răspund cel mai bine la cura cu ceapă verde.
* Alergia - ceapa verde are efect diuretic şi depurativ, reglând şi activitatea anumitor glande din corp, motiv pentru care este considerată un antialergic natural de primă mână. Înaintea începerii masive a polenizării, care va avea loc în curând, se recomandă consumul a 6-10 fire de ceapă zilnic, eventual cu alte verdeţuri, dar fără alimente consistente.
* Eczeme apărute pe fondul dereglărilor hormonale - în urmă cu mai mulţi ani, studiind lucrările doctorului Jean Valnet, am observat faptul că în acest tip de eczeme se acorda o mare importanţă tratamentului cu trei legume: ceapa verde, mărarul şi ţelina. În practică, aveam să constat dispariţia aproape miraculoasă (în 2-3 zile) a unor eczeme care se menţineau de ani, atunci când a fost consumată o combinaţie din aceste trei legume verzi, pe stomacul gol.
* Acnee - mai ales la tineri, o cură cu ceapă verde are darul să readucă la locul lor hormonii "jucăuşi" şi să cureţe tenul. Vreme de 14 zile, se consumă preponderent (70% din hrană) crudităţi şi se mănâncă 10 fire de ceapă verde pe zi, cel mai bine în combinaţie cu salată verde şi cu ţelină.
* Diabet - este ştiut că ceapa este unul din cele mai puternice şi mai la îndemână hipoglicemiante, fiind în mod special recomandată diabeticilor. Ceapa verde are în plus, faţă de cea obişnuită, proprietăţi diuretice şi reglatoare endocrine. Este indicată pentru cure de lungă durată, având efecte puternice chiar şi în diabetul în faze avansate.
* Boli renale cronice - se recomandă consumul de ceapă verde zilnic, mai ales dimineaţa şi seara. Pentru a spori puterea acestui remediu, se asociază în salate cu tarhon verde şi ridichi (rădăcină şi frunză).
* Ciclu menstrual dureros, neregulat, acumulare de apă în ţesuturi - se fac cure de lungă durată cu salate de ceapă, ţelină verde şi salată verde, asezonate cu suc de lămâie. Salata se consumă înainte de fiecare masă. Pe tot parcursul curei (care ar fi bine să dureze minimum 21 de zile) se consumă cât mai puţine proteine (carne, peşte, ouă, leguminoase) şi grăsimi (prăjeli, margarină, unt).
* Sterilitate, impotenţă hormonală - chiar dacă nu este la fel de rapidă ca Viagra, cura îndelungată cu ceapă verde are rezultate mai sigure şi în nici un caz nu vă va crea probleme cardiace, ci din contră. Se consumă zilnic 10 fire de ceapă verde, eventual împreună cu ţelină (rădăcină şi frunze), tarhon şi pătrunjel verde, usturoi verde şi morcov (frunze şi inflorescenţe).