RIDICHILE DE LUNĂ
Simpaticele ridichi, cu culoarea lor roșie, vie, au fost aduse din inima Asiei, în urmă cu mii de ani. Cariera lor de medicament începe din Egiptul Antic, ele fiind administrate sclavilor ce lucrau la piramide, pentru a le menține sănătatea nealterată și a le da putere de muncă. Medicii greci și romani au folosit-o pentru potolirea tusei, curățarea organismului și stimularea apetitului. Personalități mari ale medicinii antice: Dioscoride, Hipocrate, Teofrast au inclus ridichea în tratatele lor. Apoi, în Evul Mediu, ridichile au fost leac de taină la curțile regale, pentru a combate otrăvurile. Un savant al Renașterii menționează că ridichile neutralizează otrăvurile, elimină tumorile maligne din viscere și curăță vezica de pietre.
În medicina noastră populară, ridichea era recomandată contra gălbinarei, a tusei și a veninului (afecțiuni digestive care dau regurgitații amare), a urticariei. Gustul său iute și acțiunea rapidă au făcut-o un medicament de prim ordin. Iată un mic îndrumar terapeutic pentru ridichile roșii:
* Boli de plămâni - se face o cură cu ridichi roșii, se mănâncă minimum 10 ridichi pe zi, în salată cu ceapă verde. Ridichile roșii au o acțiune antiinfecțioasă remarcabilă și favorizează degajarea căilor respiratorii, prin expectorație. Eficiența tratamentului crește, dacă se adaugă și frunzele de ridichi, care au efecte vitaminizante și detoxifiante.
* Colită de putrefacție - ridichea de lună este un antiseptic energic și stimulează vezica biliară să secrete mai mult. Se mănâncă de două ori pe zi salată de ridichi tăiate mărunt și amestecate cu puțin ulei și oțet de mere. O cură durează minimum 10 zile.
* Migrenă - substanțele conținute de ridiche calmează stările de excitație cerebrală și au acțiune extrem de favorabilă asupra digestiei. Atunci când apar dureri de cap însoțite de vomă, regurgitații amare în gură, stare de inapetență și greață, se consumă 2-3 ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va apărea în maximum 20-25 de minute.
* Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliară - ridichile roșii sunt drenoare hepatice, stimulează secreția de bilă și ajută la eliminarea ei. Primăvara, toți cei care suferă de ficat și de bilă ar trebui să facă o cură cu ridichi roșii, consumate pe stomacul gol, înainte de masă, ca aperitiv.
* Pietre la vezica biliară și pietre la rinichi - calculii nu se mai dezvoltă și sunt mărunțiți dacă se beau, de trei ori pe zi, 6 linguri cu suc de ridichi roșii. Este un leac foarte eficient și mai ușor de tolerat de tubul digestiv decât sucul de ridiche neagră, care este mai dur.
* Alergie - rădăcina și frunzele ridichii de lună mobilizează toxinele din corp și ajută la eliminarea lor, echilibrând rapid procesele imunitare. Este, din acest motiv, un leac tradițional pentru tratarea urticariei. Se beau zilnic zece linguri de suc pe stomacul gol și se consumă multă ridiche crudă, în salate.
Frunzele ridichii de lună
Sunt mai puțin cunoscute ca aliment, în ciuda proprietăților lor terapeutice remarcabile. Conțin vitaminele A, B1, B2, C în cantitate mai mare decât rădăcinile. Sunt indicate în boli hepatice și biliare (diskinezie biliară, litiază biliară), în scorbut și rahitism, în hiperexcitabilitate nervoasă, intoxicații.
În alimentație, frunzele de ridiche se folosesc sub formă de zarzavat în supe (se taie mărunt și se adaugă după ce a fost terminată prepararea termică) sau ca salată. În salatele de crudități, alături de țelină, rădăcinile de ridiche și de morcov, tarhon verde, leuștean au efecte antitoxice, antilitiazice (provoacă distrugerea pietrelor la bilă), depurative (determină mobilizarea și eliminarea toxinelor din organism), drenoare hepatice foarte puternice.
CEAPA VERDE
Medicina veche dădea o largă întrebuințare cepei, aliment-medicament de primă mână. În Egipt, țara ei de origine, ceapa era divinizată, ea fiind utilizată la prepararea multor remedii medicale. Același statut îl avea și la popoarele antice din Asia Mică. Denumirea de ceapă se pare că i se datorează medicului roman Plinius, cu denumirea aceasta din Evul Mediu ajungând până în timpul Renașterii, când au fost descoperite varietățile de ceapă care se cultivă acum.
Se spune că ceapa ne dă viață lungă. La vecinii noștri bulgari, ea este un aliment național și iată că bulgarii trăiesc peste media obișnuită, mulți oameni atingând suta de ani. Se povestește, de asemenea, că o mexicancă, decedată la 120 de ani, și-ar fi atribuit longevitatea cepei, cu care se hrănise în cantități impresionante, încă din fragedă copilărie. Mâncase ceapă la fiecare masă. Fără îndoială că proprietățile reîntineritoare, purificatoare și stimulente ale proceselor de regenerare cele mai puternice le are ceapa verde. În cazul ființei umane, este cunoscut faptul că activitatea hormonală a unui copil este net diferită de cea a unui adult. În cazul regnului vegetal, lucrurile stau la fel - iată, așadar, motivul pentru care ceapa verde are proprietăți mult diferite față de cele ale cepei adulte. Să vedem în continuare care sunt afecțiunile care răspund cel mai bine la cura cu ceapă verde.
* Alergia - ceapa verde are efect diuretic și depurativ, reglând și activitatea anumitor glande din corp, motiv pentru care este considerată un antialergic natural de primă mână. Înaintea începerii masive a polenizării, care va avea loc în curând, se recomandă consumul a 6-10 fire de ceapă zilnic, eventual cu alte verdețuri, dar fără alimente consistente.
* Eczeme apărute pe fondul dereglărilor hormonale - în urmă cu mai mulți ani, studiind lucrările doctorului Jean Valnet, am observat faptul că în acest tip de eczeme se acorda o mare importanță tratamentului cu trei legume: ceapa verde, mărarul și țelina. În practică, aveam să constat dispariția aproape miraculoasă (în 2-3 zile) a unor eczeme care se mențineau de ani, atunci când a fost consumată o combinație din aceste trei legume verzi, pe stomacul gol.
* Acnee - mai ales la tineri, o cură cu ceapă verde are darul să readucă la locul lor hormonii "jucăuși" și să curețe tenul. Vreme de 14 zile, se consumă preponderent (70% din hrană) crudități și se mănâncă 10 fire de ceapă verde pe zi, cel mai bine în combinație cu salată verde și cu țelină.
* Diabet - este știut că ceapa este unul din cele mai puternice și mai la îndemână hipoglicemiante, fiind în mod special recomandată diabeticilor. Ceapa verde are în plus, față de cea obișnuită, proprietăți diuretice și reglatoare endocrine. Este indicată pentru cure de lungă durată, având efecte puternice chiar și în diabetul în faze avansate.
* Boli renale cronice - se recomandă consumul de ceapă verde zilnic, mai ales dimineața și seara. Pentru a spori puterea acestui remediu, se asociază în salate cu tarhon verde și ridichi (rădăcină și frunză).
* Ciclu menstrual dureros, neregulat, acumulare de apă în țesuturi - se fac cure de lungă durată cu salate de ceapă, țelină verde și salată verde, asezonate cu suc de lămâie. Salata se consumă înainte de fiecare masă. Pe tot parcursul curei (care ar fi bine să dureze minimum 21 de zile) se consumă cât mai puține proteine (carne, pește, ouă, leguminoase) și grăsimi (prăjeli, margarină, unt).
* Sterilitate, impotență hormonală - chiar dacă nu este la fel de rapidă ca Viagra, cura îndelungată cu ceapă verde are rezultate mai sigure și în nici un caz nu vă va crea probleme cardiace, ci din contră. Se consumă zilnic 10 fire de ceapă verde, eventual împreună cu țelină (rădăcină și frunze), tarhon și pătrunjel verde, usturoi verde și morcov (frunze și inflorescențe).