Citit după 135 de ani de la prima publicare, acest roman al lui Thomas Hardy, mai puţin cunoscut decât "Departe de lumea dezlănţuită", "Jude neştiutul" şi "Tess d'Urberville", capătă un delicios parfum retro. Lectura lui ne produce aceeaşi plăcere ca serialele TV englezeşti ce reînvie epoca victoriană. De fapt, având o viaţă lungă pentru acele timpuri, Thomas Hardy (1840-1928) a apucat şi domnia lui Edward al VII-lea, şi a lui George al V-lea şi a fost contemporan cu o mulţime de scriitori celebri, de la Dickens, Throllope şi Kipling, la Oscar Wilde, D.H. Lawrence şi James Joyce. El însuşi, privit din perspectiva istoriei literare, apare în multe privinţe ca un novator, de la temele puse în discuţie la procedeele narative. Deşi abordate cu o anumită precauţie, probleme legate de sexualitate şi morală, de religie şi convenţii sociale constrângătoare ce sortesc eşecului năzuinţa spre fericire au scandalizat Anglia victoriană târzie, lezată în concepţiile sale stupide despre puritate şi vinovăţie. În Two on a Tower, Hardy încearcă să pună în acord propriul interes pentru noile teorii ştiinţifice despre univers şi o natură în evoluţie - proces indiferent la fericirea sau nefericirea individului - cu credinţa şi fatalismul lumii rurale din care provenea. Ca şi în alte romane ale lui, intriga e situată la ţară, în Dorchester, şi complicată prin studii de mediu şi caracter. Stapâna comitatului, Lady Constantine, are 29 de ani şi e nefericită în căsnicia cu mai vârstnicul şi autoritarul Sir Blunt, plecat să vâneze lei în Africa. Plictisită, îşi parcurge domeniul străjuit de un vechi turn comemorativ şi acolo îl întâlneşte pe mai tânărul şi chipeşul Swithin St. Cleeve, pasionat până la uitare de sine de astronomie şi care, în dorinţa de a face descoperiri epocale despre univers, a transformat turnul în observator. Lady Constantine (pe care o mai cheamă şi Viviette), o pasională frustrată, se simte atrasă de tânărul savant, un orfan sărac născut dintr-o mezalianţă şi crescut de bunica ţărancă. Deşi e conştientă că totul îi desparte - vârsta, barierele sociale stricte, faptul că e măritată, Lady Constantine se îndrăgosteşte de băiat, din iubire începe să-i împărtăşească interesul pentru astre, instalează în turn aparatură scumpă şi îl ajută în strădaniile lui "de a reduce incomensurabilul la perimetrul înţelegerii umane". Dar apropierea lor prin iluzii şi năzuinţe e supravegheată şi comentată de comunitatea sătească, "gura lumii" interzicându-le uniunea. Deşi firul principal al romanului e legat de cercetarea astrelor, a universului, Thomas Hardy ştie când să introducă întorsături dramatice, capricii ale hazardului care complică intriga (moartea antipaticului Sir Blunt în Africa, o cometă care-l scoate din depresia mortală pe Swithin, o moştenire neaşteptată ş.a.) făcând să se întrepătrundă tragedia şi comedia, melodrama şi farsa. În plus, cu o remarcabilă virtuozitate naratologică, destinele celor doi îndrăgostiţi incompatibili sunt "îmbrăcate" cu referinţe ştiinţifice, filosofice, religioase, literare, folclorice, bine mulate pe realitatea epocii. Ca şi în alte romane hardyene, şi în acesta apare o simpatie marcată pentru ideile feministe ce apăruseră în societatea engleză de prin 1860. Lady Constantine e o femeie cu personalitate, dornică de emancipare, dispusă să lupte cu prejudecăţile înrădăcinate ce îi interzic fericirea. Din perspectiva de azi, m-au încântat şi procedeele folosite la 1882 de Hardy (care era de formaţie arhitect): urmărirea cadrului şi personajelor cu o privire neutră, care aduce a aparat de filmat (cu panoramări, focalizări, prim-planuri, detalii), adresarea către cititorul luat părtaş, individualizarea prin limbaj a personajelor - ţărani, prelaţi, nobili, savanţi. Roman de dragoste la concurenţă cu fascinaţia ştiinţei, "Idilă pe un turn" e o lectură pentru ore de tihnă.
Selecţia "Formula AS"
* Thomas Hardy, "Idilă pe un turn", traducere şi note de Antoaneta Ralian, Editura Litera (tel. 021/319.63.93), colecţia "Cele mai frumoase romane de dragoste", 320 p.
Citit după 135 de ani de la prima publicare, acest roman al lui Thomas Hardy, mai puţin cunoscut decât "Departe de lumea dezlănţuită", "Jude neştiutul" şi "Tess d'Urberville", capătă un delicios parfum retro. Lectura lui ne produce aceeaşi plăcere ca serialele TV englezeşti ce reînvie epoca victoriană. De fapt, având o viaţă lungă pentru acele timpuri, Thomas Hardy (1840-1928) a apucat şi domnia lui Edward al VII-lea, şi a lui George al V-lea şi a fost contemporan cu o mulţime de scriitori celebri, de la Dickens, Throllope şi Kipling, la Oscar Wilde, D.H. Lawrence şi James Joyce. El însuşi, privit din perspectiva istoriei literare, apare în multe privinţe ca un novator, de la temele puse în discuţie la procedeele narative. Deşi abordate cu o anumită precauţie, probleme legate de sexualitate şi morală, de religie şi convenţii sociale constrângătoare ce sortesc eşecului năzuinţa spre fericire au scandalizat Anglia victoriană târzie, lezată în concepţiile sale stupide despre puritate şi vinovăţie. În Two on a Tower, Hardy încearcă să pună în acord propriul interes pentru noile teorii ştiinţifice despre univers şi o natură în evoluţie - proces indiferent la fericirea sau nefericirea individului - cu credinţa şi fatalismul lumii rurale din care provenea. Ca şi în alte romane ale lui, intriga e situată la ţară, în Dorchester, şi complicată prin studii de mediu şi caracter. Stapâna comitatului, Lady Constantine, are 29 de ani şi e nefericită în căsnicia cu mai vârstnicul şi autoritarul Sir Blunt, plecat să vâneze lei în Africa. Plictisită, îşi parcurge domeniul străjuit de un vechi turn comemorativ şi acolo îl întâlneşte pe mai tânărul şi chipeşul Swithin St. Cleeve, pasionat până la uitare de sine de astronomie şi care, în dorinţa de a face descoperiri epocale despre univers, a transformat turnul în observator. Lady Constantine (pe care o mai cheamă şi Viviette), o pasională frustrată, se simte atrasă de tânărul savant, un orfan sărac născut dintr-o mezalianţă şi crescut de bunica ţărancă. Deşi e conştientă că totul îi desparte - vârsta, barierele sociale stricte, faptul că e măritată, Lady Constantine se îndrăgosteşte de băiat, din iubire începe să-i împărtăşească interesul pentru astre, instalează în turn aparatură scumpă şi îl ajută în strădaniile lui "de a reduce incomensurabilul la perimetrul înţelegerii umane". Dar apropierea lor prin iluzii şi năzuinţe e supravegheată şi comentată de comunitatea sătească, "gura lumii" interzicându-le uniunea. Deşi firul principal al romanului e legat de cercetarea astrelor, a universului, Thomas Hardy ştie când să introducă întorsături dramatice, capricii ale hazardului care complică intriga (moartea antipaticului Sir Blunt în Africa, o cometă care-l scoate din depresia mortală pe Swithin, o moştenire neaşteptată ş.a.) făcând să se întrepătrundă tragedia şi comedia, melodrama şi farsa. În plus, cu o remarcabilă virtuozitate naratologică, destinele celor doi îndrăgostiţi incompatibili sunt "îmbrăcate" cu referinţe ştiinţifice, filosofice, religioase, literare, folclorice, bine mulate pe realitatea epocii. Ca şi în alte romane hardyene, şi în acesta apare o simpatie marcată pentru ideile feministe ce apăruseră în societatea engleză de prin 1860. Lady Constantine e o femeie cu personalitate, dornică de emancipare, dispusă să lupte cu prejudecăţile înrădăcinate ce îi interzic fericirea. Din perspectiva de azi, m-au încântat şi procedeele folosite la 1882 de Hardy (care era de formaţie arhitect): urmărirea cadrului şi personajelor cu o privire neutră, care aduce a aparat de filmat (cu panoramări, focalizări, prim-planuri, detalii), adresarea către cititorul luat părtaş, individualizarea prin limbaj a personajelor - ţărani, prelaţi, nobili, savanţi. Roman de dragoste la concurenţă cu fascinaţia ştiinţei, "Idilă pe un turn" e o lectură pentru ore de tihnă.
Citit după 135 de ani de la prima publicare, acest roman al lui Thomas Hardy, mai puţin cunoscut decât "Departe de lumea dezlănţuită", "Jude neştiutul" şi "Tess d'Urberville", capătă un delicios parfum retro. Lectura lui ne produce aceeaşi plăcere ca serialele TV englezeşti ce reînvie epoca victoriană. De fapt, având o viaţă lungă pentru acele timpuri, Thomas Hardy (1840-1928) a apucat şi domnia lui Edward al VII-lea, şi a lui George al V-lea şi a fost contemporan cu o mulţime de scriitori celebri, de la Dickens, Throllope şi Kipling, la Oscar Wilde, D.H. Lawrence şi James Joyce. El însuşi, privit din perspectiva istoriei literare, apare în multe privinţe ca un novator, de la temele puse în discuţie la procedeele narative. Deşi abordate cu o anumită precauţie, probleme legate de sexualitate şi morală, de religie şi convenţii sociale constrângătoare ce sortesc eşecului năzuinţa spre fericire au scandalizat Anglia victoriană târzie, lezată în concepţiile sale stupide despre puritate şi vinovăţie. În Two on a Tower, Hardy încearcă să pună în acord propriul interes pentru noile teorii ştiinţifice despre univers şi o natură în evoluţie - proces indiferent la fericirea sau nefericirea individului - cu credinţa şi fatalismul lumii rurale din care provenea. Ca şi în alte romane ale lui, intriga e situată la ţară, în Dorchester, şi complicată prin studii de mediu şi caracter. Stapâna comitatului, Lady Constantine, are 29 de ani şi e nefericită în căsnicia cu mai vârstnicul şi autoritarul Sir Blunt, plecat să vâneze lei în Africa. Plictisită, îşi parcurge domeniul străjuit de un vechi turn comemorativ şi acolo îl întâlneşte pe mai tânărul şi chipeşul Swithin St. Cleeve, pasionat până la uitare de sine de astronomie şi care, în dorinţa de a face descoperiri epocale despre univers, a transformat turnul în observator. Lady Constantine (pe care o mai cheamă şi Viviette), o pasională frustrată, se simte atrasă de tânărul savant, un orfan sărac născut dintr-o mezalianţă şi crescut de bunica ţărancă. Deşi e conştientă că totul îi desparte - vârsta, barierele sociale stricte, faptul că e măritată, Lady Constantine se îndrăgosteşte de băiat, din iubire începe să-i împărtăşească interesul pentru astre, instalează în turn aparatură scumpă şi îl ajută în strădaniile lui "de a reduce incomensurabilul la perimetrul înţelegerii umane". Dar apropierea lor prin iluzii şi năzuinţe e supravegheată şi comentată de comunitatea sătească, "gura lumii" interzicându-le uniunea. Deşi firul principal al romanului e legat de cercetarea astrelor, a universului, Thomas Hardy ştie când să introducă întorsături dramatice, capricii ale hazardului care complică intriga (moartea antipaticului Sir Blunt în Africa, o cometă care-l scoate din depresia mortală pe Swithin, o moştenire neaşteptată ş.a.) făcând să se întrepătrundă tragedia şi comedia, melodrama şi farsa. În plus, cu o remarcabilă virtuozitate naratologică, destinele celor doi îndrăgostiţi incompatibili sunt "îmbrăcate" cu referinţe ştiinţifice, filosofice, religioase, literare, folclorice, bine mulate pe realitatea epocii. Ca şi în alte romane hardyene, şi în acesta apare o simpatie marcată pentru ideile feministe ce apăruseră în societatea engleză de prin 1860. Lady Constantine e o femeie cu personalitate, dornică de emancipare, dispusă să lupte cu prejudecăţile înrădăcinate ce îi interzic fericirea. Din perspectiva de azi, m-au încântat şi procedeele folosite la 1882 de Hardy (care era de formaţie arhitect): urmărirea cadrului şi personajelor cu o privire neutră, care aduce a aparat de filmat (cu panoramări, focalizări, prim-planuri, detalii), adresarea către cititorul luat părtaş, individualizarea prin limbaj a personajelor - ţărani, prelaţi, nobili, savanţi. Roman de dragoste la concurenţă cu fascinaţia ştiinţei, "Idilă pe un turn" e o lectură pentru ore de tihnă.
Alte articole din acest numar
- Călătorie într-o fotografie: ŞTEFAN AGOPIAN - "Mamei nu i-a prea păsat niciodată de mine"
- Biserica animalelor
- Răspuns pentru S.V. - Galaţi, F. AS nr.1260 - "Caut orice tratament pentru scleroză laterală amiotrofică"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
