RODICA CULCER despre... Supremaţia legii şi supremaţia politicii

- Care este motivul obstinaţiei cu care se do­reş­te înăturarea lui Kövesi, ca şi a lui Augustin Lazăr?

- Laura Codruţa Kövesi şi Augustin Lazăr re­prezintă două pietre tari, care au făcut zid în faţa asaltului PSD asupra statului de drept şi au rezistat la toate atacurile pornite asupra lor. Poziţia lor principială şi intransigentă faţă de OUG 13 a furnizat argumente protestatarilor şi aliaţilor din UE şi NATO, care au sancţionat prompt guvernul. PSD şi ALDE sunt însă doar vârful de lance al acestui asalt, toate partidele, în afară de USR, sunt în fond ostile unei justiţii independente, care îi sancţionează pentru faptele de corupţie, devenite parte integrantă a politicii româneşti. Eliminarea celor doi din peisaj ar da un mesaj puternic tuturor magistraţilor, şi anu­me, că epoca supremaţiei legii a apus şi epoca su­pre­maţiei politicii, adică era Năstase-Stănoiu, a fost restaurată. Există încă destui magistraţi dispuşi la compromisuri politice, care abia aşteaptă un astfel de semnal, şi nu puţini care se tem de DNA, care i-ar putea aresta pentru propriile fapte de corupţie, cum s-a mai întâmplat cu alţi colegi ai lor. Prezenţa unui procuror şef la DNA care negociază dosarele înainte de a le trimite în instanţă i-ar ajuta mult. În plan ime­­diat, schimbarea procurorilor şefi ar încu­ra­ja re­ju­decarea dosarelor unor politicieni cu gre­utate, con­­damnaţi deja, ca Dan Voiculescu şi Liviu Drag­nea, de pildă. De altfel, judecătorii chemaţi să jude­ce al doilea dosar al lui Dragnea la ÎCCJ au şi în­ceput să dea semne de slăbiciune. Totodată, elimi­narea celor doi procurori incomozi ar fi o demons­traţie de forţă, atât faţă de preşedintele Iohannis, cât şi faţă de UE şi SUA, care îi susţin ferm, un triumf al forţelor po­litice care doresc să slăbească le­gă­turile României cu UE, adică exact ce doreşte şi Putin. În absenţa exigenţelor europene, aservirea justiţiei ar fi un joc de copil. În sfârşit, să nu uităm că niciodată în istoria sa recentă, România nu a avut la conducere şi în Parlament atâţia politicieni cu do­sare şi condamnări penale. Cum să nu vrei să scapi de procurorii care au instrumentat aceste dosare?

- Deşi PSD nu a fost învins decât de alianţe ale forţelor politice de opoziţie, actuala opoziţie este mai divizată ca oricând. Există vreo şansă pentru consolidarea ei?

- Deocamdată nu se întrevede nimic, pentru că principalele partide de opoziţie sunt măcinate de conflicte interne. PNL se pregăteşte de alegeri, fac­ţiunile rivale făcând eforturi să-şi menajeze propriii primari penali. Foşti parteneri în USL, PNL şi PSD împărtăşesc ostilitatea faţă de DNA, liberalii sus­ţi­nând, de altfel, discret, planurile PSD în acest do­meniu. USR este şi el terenul unor lupte de orgolii, care au izbucnit la scenă deschisă, când s-a pus pro­blema invitării lui Dacian Cioloş. Pe de altă parte, USR nu s-a decis ce orientare politică să adopte şi a anunţat că exclude orice alianţă cu partidele com­promise - deci cu toate celelalte partide parla­men­tare. În sfârşit, ce alianţă anti-PSD să faci cu PMP, când Traian Băsescu este chiar mai înverşunat decât Liviu Dragnea când vine vorba de DNA? Liderul PMP s-a declarat, totuşi, în favoarea unei alianţe de dreapta, dar "nu de dragul lui Iohannis, ci împotriva libertăţii PSD de a minţi la nesfârşit". O astfel de declaraţie închide însă calea unei colaborări cu PNL şi USR, care îl susţin pe şeful statului - acesta fiind, de altfel, singurul lor punct comun. Dar chiar dacă adu­nătura de politicieni compromişi şi uzaţi din PNL şi PMP s-ar constitui într-o alianţă, ea ar fi total inu­tilă, pentru că oferta lor politică nu co­res­pun­de inte­reselor României de a scăpa de corupţie şi a susţine statul de drept. La polul opus, USR se do­­­ve­deşte ineptă şi ineficientă. România nu are ne­voie nici de politicienii uzaţi şi compromişi, dar nici de cei incapabili să facă politică. Singura soluţie ar fi fost constituirea unei mişcări civice, ca precur­soa­re a unei structuri politice, pornind de la protestele din februarie: o construcţie nouă, cu oameni noi, com­­petenţi, cu o orientare politică limpede şi con­vingeri ferme. Momentul a fost însă ratat şi pro­tes­tele nu au generat niciun lider, ceea ce nu este un atu al miş­cării de protest, cum susţin unii, ci o de­ficienţă. În con­secinţă, în loc să par­ticipăm la o dez­batere po­li­tică coerentă între putere şi opoziţie, asis­tăm la circul conflictului Ponta-Dragnea din PSD. Deo­cam­dată, nici nu merităm mai mult.