- Laura Codruța Kövesi și Augustin Lazăr reprezintă două pietre tari, care au făcut zid în fața asaltului PSD asupra statului de drept și au rezistat la toate atacurile pornite asupra lor. Poziția lor principială și intransigentă față de OUG 13 a furnizat argumente protestatarilor și aliaților din UE și NATO, care au sancționat prompt guvernul. PSD și ALDE sunt însă doar vârful de lance al acestui asalt, toate partidele, în afară de USR, sunt în fond ostile unei justiții independente, care îi sancționează pentru faptele de corupție, devenite parte integrantă a politicii românești. Eliminarea celor doi din peisaj ar da un mesaj puternic tuturor magistraților, și anume, că epoca supremației legii a apus și epoca supremației politicii, adică era Năstase-Stănoiu, a fost restaurată. Există încă destui magistrați dispuși la compromisuri politice, care abia așteaptă un astfel de semnal, și nu puțini care se tem de DNA, care i-ar putea aresta pentru propriile fapte de corupție, cum s-a mai întâmplat cu alți colegi ai lor. Prezența unui procuror șef la DNA care negociază dosarele înainte de a le trimite în instanță i-ar ajuta mult. În plan imediat, schimbarea procurorilor șefi ar încuraja rejudecarea dosarelor unor politicieni cu greutate, condamnați deja, ca Dan Voiculescu și Liviu Dragnea, de pildă. De altfel, judecătorii chemați să judece al doilea dosar al lui Dragnea la ÎCCJ au și început să dea semne de slăbiciune. Totodată, eliminarea celor doi procurori incomozi ar fi o demonstrație de forță, atât față de președintele Iohannis, cât și față de UE și SUA, care îi susțin ferm, un triumf al forțelor politice care doresc să slăbească legăturile României cu UE, adică exact ce dorește și Putin. În absența exigențelor europene, aservirea justiției ar fi un joc de copil. În sfârșit, să nu uităm că niciodată în istoria sa recentă, România nu a avut la conducere și în Parlament atâția politicieni cu dosare și condamnări penale. Cum să nu vrei să scapi de procurorii care au instrumentat aceste dosare?
- Deși PSD nu a fost învins decât de alianțe ale forțelor politice de opoziție, actuala opoziție este mai divizată ca oricând. Există vreo șansă pentru consolidarea ei?
- Deocamdată nu se întrevede nimic, pentru că principalele partide de opoziție sunt măcinate de conflicte interne. PNL se pregătește de alegeri, facțiunile rivale făcând eforturi să-și menajeze propriii primari penali. Foști parteneri în USL, PNL și PSD împărtășesc ostilitatea față de DNA, liberalii susținând, de altfel, discret, planurile PSD în acest domeniu. USR este și el terenul unor lupte de orgolii, care au izbucnit la scenă deschisă, când s-a pus problema invitării lui Dacian Cioloș. Pe de altă parte, USR nu s-a decis ce orientare politică să adopte și a anunțat că exclude orice alianță cu partidele compromise - deci cu toate celelalte partide parlamentare. În sfârșit, ce alianță anti-PSD să faci cu PMP, când Traian Băsescu este chiar mai înverșunat decât Liviu Dragnea când vine vorba de DNA? Liderul PMP s-a declarat, totuși, în favoarea unei alianțe de dreapta, dar "nu de dragul lui Iohannis, ci împotriva libertății PSD de a minți la nesfârșit". O astfel de declarație închide însă calea unei colaborări cu PNL și USR, care îl susțin pe șeful statului - acesta fiind, de altfel, singurul lor punct comun. Dar chiar dacă adunătura de politicieni compromiși și uzați din PNL și PMP s-ar constitui într-o alianță, ea ar fi total inutilă, pentru că oferta lor politică nu corespunde intereselor României de a scăpa de corupție și a susține statul de drept. La polul opus, USR se dovedește ineptă și ineficientă. România nu are nevoie nici de politicienii uzați și compromiși, dar nici de cei incapabili să facă politică. Singura soluție ar fi fost constituirea unei mișcări civice, ca precursoare a unei structuri politice, pornind de la protestele din februarie: o construcție nouă, cu oameni noi, competenți, cu o orientare politică limpede și convingeri ferme. Momentul a fost însă ratat și protestele nu au generat niciun lider, ceea ce nu este un atu al mișcării de protest, cum susțin unii, ci o deficiență. În consecință, în loc să participăm la o dezbatere politică coerentă între putere și opoziție, asistăm la circul conflictului Ponta-Dragnea din PSD. Deocamdată, nici nu merităm mai mult.