Toată lumea ştie în datele ei generale povestea vieţii, morţii şi învierii lui Iisus, reiterată nu doar în bisericile creştine ci şi de mass-media, cel puţin de Crăciun şi de Paşti. În plus, prin secole, absolut toate artele, de la literatură şi cele plastice la muzică şi film, au văzut în El un element central de referinţă pentru istoria umanităţii din ultimele două milenii, pentru faptele şi deciziile oamenilor. Deşi n-a fost nici conducător politic, nici strateg militar impus prin cuceriri uimitoare, nici măcar lider religios în sânul propriei comunităţi, cea a "poporului ales" sau a "poporului Cărţii", el trăieşte în generaţiile succesive ca Mântuitor de care se pot lega speranţele şi care poate da sens vieţilor.
Cine a fost totuşi acest personaj global, "mărturisit prin credinţă de comunitatea bisericească drept Dumnezeu şi Domn şi în acelaşi timp drept om, făcut în toate asemenea nouă dar fără păcat"? La această întrebare încearcă să răspundă Armand Puig, preot şi doctor în teologie romano-catolică, rector al Facultăţii de Teologie din Barcelona. În urmă cu 11 ani, când ne-a vizitat ţara cu ocazia lansării primei ediţii din traducerea acestei cărţi, autorul spunea într-un interviu din "Jurnalul de duminică": "Când am scris-o aveam în minte o persoană de cultură occidentală, creştină sau necreştină, credincioasă sau necredincioasă, interesată de figura istorică a lui Iisus. De aceea cartea se adresează unui public foarte larg, căci nu presupune convingeri din partea cititorului, nici cunoştinţe biblice speciale". Mai mult, întrebat dacă pot sta alături credinţa şi raţiunea, Armand Puig răspunde că trebuie să stea alături: "Credinţa fără raţiune nu poate da răspunsuri clare întrebărilor ce-i sunt puse şi ar putea cădea în deviaţii periculoase, fundamentalismul, de exemplu. Iar raţiunea fără credinţă nu reuşeşte să înţeleagă marile enigme legate de Dumnezeu, umanitate şi istorie". Savant în domeniul său, el evită digresiunile teoretice cu o inteligenţă narativă neparazitată de prejudecăţi şi foloseşte în acest scop toate izvoarele, dându-le o formă accesibilă şi pasionantă, indiferent de nivelul de cultură al cititorului (istoricii şi teologii vor aprecia şi arhitectura bibliografică, analizele ei solide şi precise). Pe tot parcursul cronologic, biograful urmăreşte evoluţia lui Iisus, în contextul epocii, de la naşterea "anunţată" la adolescenţă şi tinereţe, cu "punctele critice" care i-au revelat vocaţia (întâlnirea cu Ioan Botezătorul, disputele cu saducheii şi fariseii ce dominau Templul, minunile înfăptuite în traseele lui misionare din Galileea) şi până la împlinirea destinului său pământesc la Ierusalim, pe Golgota. Ce am apreciat cel mai mult e că autorul, deşi sacerdot al bisericii Lui, nu ni-l povesteşte pe Iisus dintr-o perspectivă extatic-encomiastă, dar nici istoricist, în parametrii restrictivi ai determinismului. Lectura izvoarelor - de la cele laice precum Flavius Josephus sau Filon din Alexandria, la evangheliile canonice şi necanonice - e una dezinhibată, ce nu ocoleşte controversele şi nu exclude probabilităţi. După examinarea enormei literaturi a priori fideiste sau raţionaliste, Puig se întoarce la izvoare şi îşi prezintă personajul atât ca om, cu limitele, ispitirile şi patimile lui, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu, Învăţătorul ce şi-a depăşit epoca şi vremurile, propunând o altă viziune asupra sensului existenţei: împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi câştigată doar prin respectul formal, impus al "poruncilor" din Decalog, ci e accesibilă prin curăţire morală din convingere şi prin iubire de semeni.
Traducerea din catalană a Janei Balacciu-Matei e o realizare excepţională: pot să-mi închipui cât de dificilă a fost căutarea sensurilor celor mai adecvate într-un registru lingvistic în care se amestecă termeni din aramaică, ebraică, greaca veche, latină ş.a. Nu putem decât să-i fim recunoscători traducătoarei că ne-a făcut accesibilă această carte - o lectură tocmai potrivită în apropierea Paştilor, care poate fi şi un cadou preţios pentru apropiaţi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
