- Indiferent cum se va tranşa lupta pentru putere din ALDE, domnul Tăriceanu este şi va rămâne 100% dependent de PSD. ALDE însăşi este o anexă a PSD, care, se pare, a intrat în Parlament cu sprijinul partidului dominant: liderul PSD avea nevoie de cineva care să preia stindardul luptei anti-DNA şi să devină paratrăsnetul reacţiilor negative ale presei şi ale opiniei publice, permiţând PSD să-şi atingă scopurile şi, în acelaşi timp, să-şi protejeze imaginea. Domnul Tăriceanu s-a achitat cu voluptate de această sarcină: i-a atacat non stop pe procurorii anti-corupţie, a promovat în Parlament nu numai o declaraţie ameninţătoare la adresa preşedintelui Iohannis, ci şi un proiect de lege care i-ar exclude pe premier şi pe şeful statului din procesul de numire a procurorilor şefi, şi tot el, nu Liviu Dragnea, a contestat la CCR ancheta DNA privind neregulile din procesul de elaborare şi adoptare a OUG13. Liviu Dragnea şi-a putut permite să pozeze în apărător al DNA şi să refuze să ceară demisia Laurei Kovesi pentru că o ceruse deja Tăriceanu. Mai mult, dacă PSD s-ar hotărî să declanşeze procedura de suspendare a preşedintelui, vârful de lance va fi, sigur, Călin Popescu Tăriceanu, ca preşedinte al Senatului, şi tot el va fi şeful statului timp de o lună, putând să revoce toţi procurorii incomozi şi să promulge toate legile dubioase. Daniel Constantin, în schimb, nu este un aliat la fel de sigur. S-a ţinut la distanţă de scandalurile care au afectat recent coaliţia guvernamentală şi, în plus, este prieten cu Victor Ponta, adversarul domnului Dragnea. Dacă ar câştiga preşedinţia ALDE, el ar putea folosi partidul pentru a face jocurile prietenului său, ceea ce Liviu Dragnea nu poate permite, pentru că şi-ar slăbi propria poziţie în partid. Liderul PSD nu-şi doreşte în fruntea ALDE un lider cu iniţiative personale, ci unul care să-i asculte ordinele. Domnul Tăriceanu poate deci fi sigur de sprijinul PSD. Cum şi-ar putea imagina cineva că tocmai PSD ne va scăpa de acest personaj toxic?
- Deşi guvernul PSD a declarat că ţinteşte absorbţia totală a fondurilor europene, se pare că Trezoreria e goală şi nu mai există bani pentru cofinanţare. Drept urmare, în martie 2017, absorbţia europeană pentru cele 27 de miliarde de euro care îi stau României la dispoziţie este zero (0%). Se poate depăşi acest impas... fatal?
- Realist vorbind, nu, pentru că executivul şi-a tăiat cu bună ştiinţă sursele de finanţare. În ciuda avertismentelor preşedintelui Iohannis, ale economiştilor, ale Comisiei Europene, ale FMI şi chiar ale comisarului european provenit din PSD, Corina Creţu, privind nesustenabilitatea generozităţii guvernamentale, guvernul Dragnea-Grindeanu a sporit neabătut cheltuielile salariale şi a redus veniturile bugetare, prin eliminări şi scutiri de taxe. Colectarea veniturilor la buget, care era deja sub media UE, rămâne sub nivelul preconizat de guvern. Guvernanţii insistă asupra creşterii economice, dar toţi ştim că ea nu este bazată pe investiţii, pe activităţi economice, ci este o creştere nesănătoasă, bazată pe credite şi pe consum, iar consumul se bazează în majoritate pe importuri, care vor deveni tot mai scumpe, odată cu deprecierea leului. De unde să mai rămână bani pentru investiţii şi cofinanţarea proiectelor europene, singurele care ar putea genera o creştere economică sănătoasă şi bunăstare reală? Pentru o minte raţională, pare ilogic ca un guvern să-şi taie, practic, craca de sub picioare, cu astfel de măsuri care nu pot duce decât la dezastru, mai ales că nu îi bănuim nici pe Liviu Dragnea, nici pe Sorin Grindeanu de lipsă de inteligenţă. Ministrul de finanţe a anticipat pericolul şi a promis că va reduce cheltuielile pentru a nu depăşi nivelul de deficit admis de UE, fiind aspru criticat de Liviu Dragnea pentru această îndrăzneală. Domnul Dragnea este însă arhitectul acestui dezastru economic, împreună cu partenerul său de luptă împotriva statului de drept, Călin Popescu Tăriceanu, iar tot acest dezmăţ financiar este menit să cumpere susţinerea unor categorii ale electoratului, înainte de asaltul pe care cei doi, inculpaţi în procese penale, vor să-l dea asupra justiţiei, pentru ca să scape de puşcărie. Preţul acestui cinism va fi plătit în curând, nu numai de noi toţi, ci şi de urmaşii noştri, şi abia atunci se va vedea cum corupţia politicienilor ucide viitorul unei ţări.