- PSD reia acum o strategie consacrată. Ori de câte ori DNA solicita aprobarea Parlamentului pentru urmărirea penală a politicienilor suspectaţi de corupţie, Liviu Dragnea declara că justiţia nu trebuie obstrucţionată, dar nu-i penaliza pe psd-iştii care votau invariabil împotriva solicitării DNA. Tot domnul Dragnea a spus că le-a cerut liderilor PSD să nu organizeze contra-mitinguri în toiul protestelor anti-guvernamentale din februarie, dar nu i-a criticat pe cei care, chipurile, i-au nesocotit indicaţiile. Duplicitatea este evidentă şi bine calculată: Liviu Dragnea îşi protejează imaginea pentru că ştie că poate lăsa retorica agresivă pe seama tovarăşilor de drum mai vechi, ca Şerban Nicolae şi liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, sau mai noi, ca Traian Băsescu. El poate, astfel, să pozeze în înţelept politic, declarând că nu va cere demisia doamnei Kövesi, tocmai pentru că aliaţii lui nu contenesc să o facă. Consecvent cu această strategie, domnul Dragnea spune acum că nu susţine graţierea corupţilor, câştigând capital de imagine. El nu îl cheamă însă la ordine pe Şerban Nicolae, care se arată foarte relaxat, şi nu le cere explicit psd-iştilor să voteze împotriva amendamentului lui, păstrând vie posibilitatea ca acest amendament să treacă la vot, dacă PSD va calcula că îşi poate permite costul politic şi că nu riscă pierderea de fonduri europene. Precedentul abandonării OUG 13, după ce premierul Grindeanu a primit un avertisment dur la Bruxelles, deşi psd-iştii încercaseră iniţial s-o salveze, tot prin Şerban Nicolae, sugerează că PSD îşi păstrează până în ultimul moment toate cărţile în mână, jucând abil şi pe tema conflictului între psd-iştii "răi", ca Şerban Nicolae, şi psd-iştii "buni", cum ar fi Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu. Exact ca pe vremea lui Adrian Năstase, care era "hărţuit" de Ion Iliescu. Esenţa PSD este însă una singură, iar cetăţenii o rezumă prin sloganul "PSD, ciuma roşie". Se pare că vremea acestor perverse jocuri de imagine a trecut.
- În plină dezbatere despre viitorul UE, pare să câştige teren varianta unei Europe cu două viteze, pe care România, prin preşedintele ei, a respins-o. Ce probleme prezintă această variantă pentru ţara noastră?
- Reconfigurarea Uniunii Europene ne oferă şansa de a decide dacă vrem să rămânem la periferia Europei sau să ne apropiem de centrul ei. Depinde de noi, de competenţa şi responsabilitatea liderilor noştri, unde vrem să ne situăm, pentru că proiectul nu este îndreptat împotriva României, ci este o încercare de a salva UE, care se confruntă cu pierderea Marii Britanii şi cu ascensiunea partidelor populiste anti-europene, susţinute activ de Kremlin. Liderii europeni şi-au dat seama că proiectul european va eşua dacă va continua în formula actuală, în care decalajele şi interesele particulare generează blocaje. Europa are deja mai multe viteze, din cauza lipsei de voinţă politică a diferitelor guverne naţionale, de a promova reformele europene. Şi România a rămas într-o zonă periferică, pentru că i-a lipsit voinţa politică de a se reforma. De aceea nu a scăpat de MCV, nu a intrat în spaţiul Schengen, nu a reuşit să absoarbă fondurile europene şi nici nu se poate gândi să intre în zona euro prea curând. Pe scurt, România a funcţionat şi până acum în UE cu frâna de mână trasă de politicieni, în timp ce alţii, ca statele baltice, s-au mişcat mult mai rapid. Acum plătim preţul acestui joc dublu, de tipul "spunem ca ei şi facem ca noi". Din păcate, actuala coaliţie de guvernământ, PSD-ALDE, a mizat pe o slăbire şi chiar o dezmembrare a UE sub presiunea forţelor populiste, anti-europene. De aceea a promovat un discurs ostil faţă de Bruxelles şi a nesocotit reglementările şi recomandările UE. Ironia sorţii face ca tocmai acestui guvern sub-mediocru şi defazat faţă de exigenţele europene să-i revină misiunea istorică de a salva România de marginalizare. Aceasta este adevărata noastră problemă, nu proiectul Europei cu două viteze.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
