- PSD reia acum o strategie consacrată. Ori de câte ori DNA solicita aprobarea Parlamentului pentru urmărirea penală a politicienilor suspectați de corupție, Liviu Dragnea declara că justiția nu trebuie obstrucționată, dar nu-i penaliza pe psd-iștii care votau invariabil împotriva solicitării DNA. Tot domnul Dragnea a spus că le-a cerut liderilor PSD să nu organizeze contra-mitinguri în toiul protestelor anti-guvernamentale din februarie, dar nu i-a criticat pe cei care, chipurile, i-au nesocotit indicațiile. Duplicitatea este evidentă și bine calculată: Liviu Dragnea își protejează imaginea pentru că știe că poate lăsa retorica agresivă pe seama tovarășilor de drum mai vechi, ca Șerban Nicolae și liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, sau mai noi, ca Traian Băsescu. El poate, astfel, să pozeze în înțelept politic, declarând că nu va cere demisia doamnei Kövesi, tocmai pentru că aliații lui nu contenesc să o facă. Consecvent cu această strategie, domnul Dragnea spune acum că nu susține grațierea corupților, câștigând capital de imagine. El nu îl cheamă însă la ordine pe Șerban Nicolae, care se arată foarte relaxat, și nu le cere explicit psd-iștilor să voteze împotriva amendamentului lui, păstrând vie posibilitatea ca acest amendament să treacă la vot, dacă PSD va calcula că își poate permite costul politic și că nu riscă pierderea de fonduri europene. Precedentul abandonării OUG 13, după ce premierul Grindeanu a primit un avertisment dur la Bruxelles, deși psd-iștii încercaseră inițial s-o salveze, tot prin Șerban Nicolae, sugerează că PSD își păstrează până în ultimul moment toate cărțile în mână, jucând abil și pe tema conflictului între psd-iștii "răi", ca Șerban Nicolae, și psd-iștii "buni", cum ar fi Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu. Exact ca pe vremea lui Adrian Năstase, care era "hărțuit" de Ion Iliescu. Esența PSD este însă una singură, iar cetățenii o rezumă prin sloganul "PSD, ciuma roșie". Se pare că vremea acestor perverse jocuri de imagine a trecut.
- În plină dezbatere despre viitorul UE, pare să câștige teren varianta unei Europe cu două viteze, pe care România, prin președintele ei, a respins-o. Ce probleme prezintă această variantă pentru țara noastră?
- Reconfigurarea Uniunii Europene ne oferă șansa de a decide dacă vrem să rămânem la periferia Europei sau să ne apropiem de centrul ei. Depinde de noi, de competența și responsabilitatea liderilor noștri, unde vrem să ne situăm, pentru că proiectul nu este îndreptat împotriva României, ci este o încercare de a salva UE, care se confruntă cu pierderea Marii Britanii și cu ascensiunea partidelor populiste anti-europene, susținute activ de Kremlin. Liderii europeni și-au dat seama că proiectul european va eșua dacă va continua în formula actuală, în care decalajele și interesele particulare generează blocaje. Europa are deja mai multe viteze, din cauza lipsei de voință politică a diferitelor guverne naționale, de a promova reformele europene. Și România a rămas într-o zonă periferică, pentru că i-a lipsit voința politică de a se reforma. De aceea nu a scăpat de MCV, nu a intrat în spațiul Schengen, nu a reușit să absoarbă fondurile europene și nici nu se poate gândi să intre în zona euro prea curând. Pe scurt, România a funcționat și până acum în UE cu frâna de mână trasă de politicieni, în timp ce alții, ca statele baltice, s-au mișcat mult mai rapid. Acum plătim prețul acestui joc dublu, de tipul "spunem ca ei și facem ca noi". Din păcate, actuala coaliție de guvernământ, PSD-ALDE, a mizat pe o slăbire și chiar o dezmembrare a UE sub presiunea forțelor populiste, anti-europene. De aceea a promovat un discurs ostil față de Bruxelles și a nesocotit reglementările și recomandările UE. Ironia sorții face ca tocmai acestui guvern sub-mediocru și defazat față de exigențele europene să-i revină misiunea istorică de a salva România de marginalizare. Aceasta este adevărata noastră problemă, nu proiectul Europei cu două viteze.