În deceniile de comunism, rolul boierimii în istoria şi cultura românească era un subiect prohibit. Despre marile familii cu genealogie îndelungată se vorbea doar în termenii "urii de clasă" ("exploatatori care au supt sângele poporului"). În perioada stalinist-dejistă, diplomele de la mari universităţi occidentale, legăturile de rudenie şi prietenie cu oameni din lumea liberă îi transformau automat pe cei rămaşi în ţară în "duşmani" şi spioni, cărora, după confiscarea întregului avut, li se înscenau procese de "uneltire". Mulţi dintre ei au murit în detenţie iar copiii lor, persecutaţi din cauza numelui, n-au avut acces decât la munci necalificate. Şi totuşi, aristocraţia românească, aici sau prin ramuri risipite în lume, a păstrat vie memoria înaintaşilor, poveştile lor de viaţă. Ca după orice lungă interdicţie, în ultimul sfert de secol a apărut la noi o literatură abundentă consacrată elitelor sociale de dinainte de 1947. Istorici, memorialişti, genealogişti, scriitori au readus în forţă subiectul, restabilind adevărul despre reprezentanţi ai marii boierimi care au lăsat urme perene nu doar în istorie, ci şi în literatură, arhitectură, medicină, drept, muzică etc. Mihai Dimitrie Sturdza (n. 1934), descendent al unei familii ce a dat doi domnitori ai Moldovei, a cunoscut şi el, din adolescenţă, persecuţiile şi închisorile regimului din R.P.R. Abia la 30 de ani a reuşit să ajungă în Franţa unde, în paralel cu slujbele la Ministerul de Externe francez şi apoi la Europa Liberă, şi-a continuat cercetările de istoric şi genealogist, concretizate în articole şi cărţi apreciate de specialişti. Revenit în ţară în 1991, a publicat şi aici o lucrare fundamentală în trei volume, "Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică", extrem de preţioasă şi fiabilă ca informaţie. Cartea pe care vi-o propun azi interesează deopotrivă marele public, iubitorii de Proust, şi pe cei ce cunosc din lecturi parfumul specific pentru La Belle Époque şi perioada dintre războaie, în care se disting şi izuri neplăcute. Ceea ce e admirabil la Mihai Dim. Sturdza, pe lângă acribia cercetării, erudiţie şi talent de povestitor, e faptul că tonul nu e niciodată encomiastic. Personajele sunt înfăţişate cu meritele şi defectele lor, cu înzestrări şi slăbiciuni, cu fapte documentate din mai multe surse (unele inedite până acum), puse în contextul lor istoric şi psihologic, astfel încât portretele capătă complexitatea vieţii. Cel mai substanţial şi mai pasionant capitol îi e dedicat lui Anton Bibescu (1878-1951), diplomat şi scriitor de limba franceză, un bărbat seducător, cu legături mondene în lumea politică europeană, prieten nu doar cu Proust, la a cărui publicare a contribuit, ci şi cu mai toată elita artistică a vremii sale. Cu acces privilegiat în cercurile exclusiviste ale înaltei societăţi din Franţa şi Marea Britanie, mai ales după căsătoria cu Elisabeth Asquith, fiica prim-ministrului englez, Anton Bibescu a stârnit invidii şi duşmănii printre politicienii români (în special Nicolae Titulescu îl ura pe prinţul numit ambasador la Washington). Aşa cum e povestită de M.D. Sturdza, viaţa "fără frontiere" a lui Anton, intersectată cu a multor celebrităţi, e captivantă ca un roman de aventuri. Despre celelalte trei personaje titulare - mama lui Anton şi Emanuel, pianista Elena Bibescu, verişoara lor, "divina contesă" Anna de Noailles, şi Martha, căsătorită cu alt văr, George-Valentin - s-a scris mult şi în Franţa, şi la noi. D-l Sturdza a socotit potrivit (corectând şi unele erori perpetuate) să aducă în cazul lor mărturii mai puţin bătute, luminând, inclusiv în notele de subsol, faţete neştiute. Am lăsat la urmă cel de al cincilea personaj principal al volumului, Marcel Proust, pentru a cărui genială operă membrii familiei princiare Bibescu au avut rol inspirator. Plină de informaţii surprinzătoare şi foarte bine scrisă, "Aristocraţi români..." face parte din acele cărţi de care te desparţi greu.
Selecţia "Formula AS"
* Mihai Dim. Sturdza,"Aristocraţi români în lumea lui Proust. Anton Bibescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles, Elena Bibescu", Ed. Humanitas (tel. 0372/74.33.82), 194 p.
În deceniile de comunism, rolul boierimii în istoria şi cultura românească era un subiect prohibit. Despre marile familii cu genealogie îndelungată se vorbea doar în termenii "urii de clasă" ("exploatatori care au supt sângele poporului"). În perioada stalinist-dejistă, diplomele de la mari universităţi occidentale, legăturile de rudenie şi prietenie cu oameni din lumea liberă îi transformau automat pe cei rămaşi în ţară în "duşmani" şi spioni, cărora, după confiscarea întregului avut, li se înscenau procese de "uneltire". Mulţi dintre ei au murit în detenţie iar copiii lor, persecutaţi din cauza numelui, n-au avut acces decât la munci necalificate. Şi totuşi, aristocraţia românească, aici sau prin ramuri risipite în lume, a păstrat vie memoria înaintaşilor, poveştile lor de viaţă. Ca după orice lungă interdicţie, în ultimul sfert de secol a apărut la noi o literatură abundentă consacrată elitelor sociale de dinainte de 1947. Istorici, memorialişti, genealogişti, scriitori au readus în forţă subiectul, restabilind adevărul despre reprezentanţi ai marii boierimi care au lăsat urme perene nu doar în istorie, ci şi în literatură, arhitectură, medicină, drept, muzică etc. Mihai Dimitrie Sturdza (n. 1934), descendent al unei familii ce a dat doi domnitori ai Moldovei, a cunoscut şi el, din adolescenţă, persecuţiile şi închisorile regimului din R.P.R. Abia la 30 de ani a reuşit să ajungă în Franţa unde, în paralel cu slujbele la Ministerul de Externe francez şi apoi la Europa Liberă, şi-a continuat cercetările de istoric şi genealogist, concretizate în articole şi cărţi apreciate de specialişti. Revenit în ţară în 1991, a publicat şi aici o lucrare fundamentală în trei volume, "Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică", extrem de preţioasă şi fiabilă ca informaţie. Cartea pe care vi-o propun azi interesează deopotrivă marele public, iubitorii de Proust, şi pe cei ce cunosc din lecturi parfumul specific pentru La Belle Époque şi perioada dintre războaie, în care se disting şi izuri neplăcute. Ceea ce e admirabil la Mihai Dim. Sturdza, pe lângă acribia cercetării, erudiţie şi talent de povestitor, e faptul că tonul nu e niciodată encomiastic. Personajele sunt înfăţişate cu meritele şi defectele lor, cu înzestrări şi slăbiciuni, cu fapte documentate din mai multe surse (unele inedite până acum), puse în contextul lor istoric şi psihologic, astfel încât portretele capătă complexitatea vieţii. Cel mai substanţial şi mai pasionant capitol îi e dedicat lui Anton Bibescu (1878-1951), diplomat şi scriitor de limba franceză, un bărbat seducător, cu legături mondene în lumea politică europeană, prieten nu doar cu Proust, la a cărui publicare a contribuit, ci şi cu mai toată elita artistică a vremii sale. Cu acces privilegiat în cercurile exclusiviste ale înaltei societăţi din Franţa şi Marea Britanie, mai ales după căsătoria cu Elisabeth Asquith, fiica prim-ministrului englez, Anton Bibescu a stârnit invidii şi duşmănii printre politicienii români (în special Nicolae Titulescu îl ura pe prinţul numit ambasador la Washington). Aşa cum e povestită de M.D. Sturdza, viaţa "fără frontiere" a lui Anton, intersectată cu a multor celebrităţi, e captivantă ca un roman de aventuri. Despre celelalte trei personaje titulare - mama lui Anton şi Emanuel, pianista Elena Bibescu, verişoara lor, "divina contesă" Anna de Noailles, şi Martha, căsătorită cu alt văr, George-Valentin - s-a scris mult şi în Franţa, şi la noi. D-l Sturdza a socotit potrivit (corectând şi unele erori perpetuate) să aducă în cazul lor mărturii mai puţin bătute, luminând, inclusiv în notele de subsol, faţete neştiute. Am lăsat la urmă cel de al cincilea personaj principal al volumului, Marcel Proust, pentru a cărui genială operă membrii familiei princiare Bibescu au avut rol inspirator. Plină de informaţii surprinzătoare şi foarte bine scrisă, "Aristocraţi români..." face parte din acele cărţi de care te desparţi greu.
În deceniile de comunism, rolul boierimii în istoria şi cultura românească era un subiect prohibit. Despre marile familii cu genealogie îndelungată se vorbea doar în termenii "urii de clasă" ("exploatatori care au supt sângele poporului"). În perioada stalinist-dejistă, diplomele de la mari universităţi occidentale, legăturile de rudenie şi prietenie cu oameni din lumea liberă îi transformau automat pe cei rămaşi în ţară în "duşmani" şi spioni, cărora, după confiscarea întregului avut, li se înscenau procese de "uneltire". Mulţi dintre ei au murit în detenţie iar copiii lor, persecutaţi din cauza numelui, n-au avut acces decât la munci necalificate. Şi totuşi, aristocraţia românească, aici sau prin ramuri risipite în lume, a păstrat vie memoria înaintaşilor, poveştile lor de viaţă. Ca după orice lungă interdicţie, în ultimul sfert de secol a apărut la noi o literatură abundentă consacrată elitelor sociale de dinainte de 1947. Istorici, memorialişti, genealogişti, scriitori au readus în forţă subiectul, restabilind adevărul despre reprezentanţi ai marii boierimi care au lăsat urme perene nu doar în istorie, ci şi în literatură, arhitectură, medicină, drept, muzică etc. Mihai Dimitrie Sturdza (n. 1934), descendent al unei familii ce a dat doi domnitori ai Moldovei, a cunoscut şi el, din adolescenţă, persecuţiile şi închisorile regimului din R.P.R. Abia la 30 de ani a reuşit să ajungă în Franţa unde, în paralel cu slujbele la Ministerul de Externe francez şi apoi la Europa Liberă, şi-a continuat cercetările de istoric şi genealogist, concretizate în articole şi cărţi apreciate de specialişti. Revenit în ţară în 1991, a publicat şi aici o lucrare fundamentală în trei volume, "Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică", extrem de preţioasă şi fiabilă ca informaţie. Cartea pe care vi-o propun azi interesează deopotrivă marele public, iubitorii de Proust, şi pe cei ce cunosc din lecturi parfumul specific pentru La Belle Époque şi perioada dintre războaie, în care se disting şi izuri neplăcute. Ceea ce e admirabil la Mihai Dim. Sturdza, pe lângă acribia cercetării, erudiţie şi talent de povestitor, e faptul că tonul nu e niciodată encomiastic. Personajele sunt înfăţişate cu meritele şi defectele lor, cu înzestrări şi slăbiciuni, cu fapte documentate din mai multe surse (unele inedite până acum), puse în contextul lor istoric şi psihologic, astfel încât portretele capătă complexitatea vieţii. Cel mai substanţial şi mai pasionant capitol îi e dedicat lui Anton Bibescu (1878-1951), diplomat şi scriitor de limba franceză, un bărbat seducător, cu legături mondene în lumea politică europeană, prieten nu doar cu Proust, la a cărui publicare a contribuit, ci şi cu mai toată elita artistică a vremii sale. Cu acces privilegiat în cercurile exclusiviste ale înaltei societăţi din Franţa şi Marea Britanie, mai ales după căsătoria cu Elisabeth Asquith, fiica prim-ministrului englez, Anton Bibescu a stârnit invidii şi duşmănii printre politicienii români (în special Nicolae Titulescu îl ura pe prinţul numit ambasador la Washington). Aşa cum e povestită de M.D. Sturdza, viaţa "fără frontiere" a lui Anton, intersectată cu a multor celebrităţi, e captivantă ca un roman de aventuri. Despre celelalte trei personaje titulare - mama lui Anton şi Emanuel, pianista Elena Bibescu, verişoara lor, "divina contesă" Anna de Noailles, şi Martha, căsătorită cu alt văr, George-Valentin - s-a scris mult şi în Franţa, şi la noi. D-l Sturdza a socotit potrivit (corectând şi unele erori perpetuate) să aducă în cazul lor mărturii mai puţin bătute, luminând, inclusiv în notele de subsol, faţete neştiute. Am lăsat la urmă cel de al cincilea personaj principal al volumului, Marcel Proust, pentru a cărui genială operă membrii familiei princiare Bibescu au avut rol inspirator. Plină de informaţii surprinzătoare şi foarte bine scrisă, "Aristocraţi români..." face parte din acele cărţi de care te desparţi greu.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
