Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR) a prezentat primul set de măsuri privind planul naţional de modernizare a ţării, ce va fi aplicat până în anul 2030. La loc de frunte se va afla şi apărarea României, o chestiune vitală în actualul context internaţional, despre care l-am rugat să ne vorbească pe d-l general Constantin Degeratu, vicepreşedinte al CNMR, responsabil cu Apărarea României.
"Armata Română traversează o perioadă dificilă"
- În sondajele de opinie, la capitolul încredere, Armata ocupă locul I în opţiunile românilor. Merită acest loc important? Ne putem simţi liniştiţi în privinţa apărării naţionale?
- O astfel de apreciere constantă, care are atât rădăcini istorice impresionante, cât şi determinări generate de contribuţia oştirii noastre la Revoluţia din decembrie 1989, onorează şi obligă Armata Română. Dintr-o astfel de perspectivă se poate spune că da, absolut da, Armata Română merită această apreciere. Problema principală a zilelor noastre este, însă, pentru Armata Română, aceea de a fi capabilă să contracareze pericolele existenţiale pe care mediul de securitate global şi regional le generează la adresa libertăţii şi securităţii românilor, la adresa suveranităţii naţionale, a integrităţii statului român şi a înfăptuirii dezideratului său istoric legitim - unitatea naţională. La acest capitol trebuie să ne punem întrebări şi ar trebui să găsim rapid răspunsuri corecte. De pildă, adevărul că Armata Română traversează o perioadă extrem de dificilă. Dincolo de o împrejurare esenţială favorabilă - aceea de a fi parte a Alianţei Nord-Atlantice - Armata Română de astazi este mult subdimensionată faţă de amploarea pericolului militar care se profilează, indubitabil, la frontierele ţării noastre. Armata Română nu este organizată şi nu este înzestrată corespunzător, naturii complexe a acestui pericol; nu poate fi instruită corespunzător; nu beneficiază de o conducere politică şi administrativă la nivelul gravităţii situaţiei; nu dispune de o bază doctrinară cuprinzătoare şi limpede şi nu este motivată corespunzător, în raport cu tipul de acţiune cerut de misiune: viaţa militarilor pentru libertatea naţiunii.
"Urgenţele legate de apărarea naţională cer o dezbatere publică"
- Să ne imaginăm că noul parlament ar putea lua o decizie fără precedent: v-ar împuternici să conduceţi Guvernul. Ştiind că apărarea este domeniul care vă preocupă cel mai mult, ce aţi face în acest sens?
- Evident, nu pot să nu remarc natura metaforică a întrebării dvs., care cere un răspuns pe măsură pentru că, pe de o parte, nu este cazul (sper că situaţia României, deşi extrem de dificilă, nu necesită astfel de soluţii), iar, pe de altă parte, prin natura sa, democraţia înseamnă guvernare politică şi guverne politice bazate pe votul cetăţenilor. O dezbatere civică publică, referitoare la urgenţele de securitate şi de apărare naţională, nu este însă deloc lipsită de interes, mai ales că, în contextul actualelor alegeri, s-a putut vedea - atât din partea partidelor politice, cât şi a opinei publice - o periculoasă perpetuare a percepţiei inadecvate a ameninţărilor ce vizează România. Practic, toate forţele politice au prezentat o agendă de pace, în cadrul căreia urgenţele securităţii şi apărării naţionale nu îşi au locul. În România, nu există sentimentul public al pericolului de război şi nici cel al responsabilităţii politice pentru contracararea lui. Alegerile s-au câştigat (ori s-au pierdut) numai pe teme sociale (salarii, pensii, nivel de trai, educaţie, sănătate etc.) sau politice (stat de drept, lupta împotriva corupţiei, plagiate, starea de penalitate). Problematica apărării a fost expediată, în mai toate proiectele de programe de guvernare, sub forma "o să dăm 2% pentru armată", iar răspunderea propriu-zisă pentru apărarea României rămâne externalizată (revine NATO şi partenerului strategic - SUA).
"Vremea conferinţelor a cam trecut"
"Lipsa percepţiei pericolelor externe este un fapt îngrijorător"
- Nu sunt aşa de îngrijorat (sau nu în primul rând) de evoluţiile din jur. Fiecare în parte îşi are explicaţia ei şi soluţia ei. Cel mai îngrijorător este ce se petrece în România: lipsa percepţiei pericolelor existenţiale externe; slăbirea capacităţii de supravieţuire prin autoamăgire şi confuziile doctrinare şi strategice promovate; cvasi-distrugerea capacităţii proprii de apărare prin subfinanţare, dezindustrializare şi ex-ternalizarea răspunderii şi a deciziei strategice; fragilizarea democraţiei (falimentul partidelor politice, apelul la soluţii non-politice mesianice); uriaşul colaps demografic al ţării. Orientarea pro-rusească a unor politici publice din ţările vecine are explicaţii multiple şi, mai toate pot fi înţelese ca fiind chestiuni de oportunism specific stărilor de criză. Nici Bulgaria, nici Ungaria nu vor părăsi NATO sau UE, câtă vreme aceste organizaţii se vor dovedi viabile, iar ele se vor dovedi viabile, numai dacă toate statele, inclusiv România, vor contribui (substanţial, nu doar declarativ) la consolidarea lor. Or, ce am oferit noi, dincolo de asigurările de loialitate? Instabilitate politică (vreo cinci guverne în ultimii cinci ani); un parlament fără autoritate şi fără credibilitate; preşedinţi suspendaţi sau ameninţaţi cu suspendarea. Eşecul dezvoltării unor relaţii de colaborare strânsă în materie de securitate şi apărare colectivă cu Bulgaria şi Ungaria ni se datorează în parte şi nouă, iar orientarea tot mai ostilă a clasei politice de la Chişinău reflectă şi falimentul politicii noastre privind relaţiile cu construcţia artificială rusească dintre Prut şi Nistru. Amintim şi lipsa de curaj a noastră, a românilor, în abordarea problematicii unirii, din aceeaşi perspectivă ca şi cea a celor două Germanii. Sigur că da, evoluţiile de la Chişinău, Budapesta, Belgrad şi Sofia generează riscuri semnificative pentru securitatea naţională a României, dar toate au un numitor comun: politica agresivă a Rusiei, având ca scop anihilarea unui adversar istoric, unul care a blocat efectiv drumul Rusiei spre dominaţia deplină în Peninsula Balcanică. Şi ce ar putea urmări astăzi, aici, Rusia, altceva decât ceea ce a urmărit de la începutul secolului al XVIII-lea şi până în zilele noastre: unitatea statală a românilor? Mai întâi, prin împiedicarea unificării statale, mai apoi prin încercările repetate de a realiza destructurarea statalităţii moderne a românilor sau prin ciopârţirea trupului şi mutilarea sufletului patriei lor comune.
"Plătitorul de taxe american nu prea mai este dispus să achite nota de plată a securităţii şi bunăstării europenilor"
- Declaraţiile noului preşedinte american legate de NATO îngrijorează. Avem a ne teme sau nu?
- Nu am crezut niciodată (şi nu cred nici acum) că noul preşedinte american ar vrea să desfiinţeze NATO. Un astfel de demers, nu doar că nu ar fi în interesul Statelor Unite, ci, dimpotrivă, ar afecta grav interesele lor. Ceea ce ne-a spus şi ne spune Trump, poate într-un limbaj ceva mai bolovănos, este ideea că plătitorul de taxe american nu prea mai este dispus să achite nota de plată a securităţii şi bunăstării europenilor şi că, în consecinţă, în calitate de aliaţi şi parteneri, trebuie să împărţim echitabil povara cheltuielilor militare şi, la nevoie, pe cea a pierderilor umane, în condiţiile în care PIB-ul Uniunii Europene este relativ egal cu cel al SUA (17-18 mii de miliarde dolari). Este adevărat că Statele Unite şi-au asumat, începând din anul 1947, răspunderea pentru securitatea Europei democratice (cea rămasă dincolo de Cortina de Fier instalată de Stalin în inima Europei). Garantarea securităţii Europei democratice a vizat prioritar anihilarea ameninţării nucleare (care reprezenta principalul mijloc de şantaj terorist sovietic), dar şi, în mare măsură, descurajarea agresiunii sovietice în domeniul războiului convenţional, îndeosebi prin asigurarea supremaţiei tehnologice (dominaţia spaţiului aerian şi maritim, armamentul de mare precizie, apărarea antiaeriană şi antitanc, comunicaţii şi sisteme logistice).
"NATO nu este un soi de 112, la care suni în caz de incendiu"
- Începând cu anul 2017, România va aloca armatei 2% din PIB, în timp ce alte ţări membre ale NATO abia dacă investesc 0,1-0,5 %. Este normal acest lucru?
- Este limpede că membrii europeni ai Alianţei trebuie să-şi asume răspunderea pentru obligaţiile care le revin pentru propria apărare, înţelegând că ajutorul american este complementar efortului naţional, nu un substitut al acestuia. Iar acest lucru este valabil şi pentru România, ca şi pentru Bulgaria, Ungaria sau Slovacia. Subliniez aceasta, deoarece atât Polonia, cât şi cele trei state baltice, foste componente ale URSS, sunt văzute ca făcând eforturi naţionale corespunzătoare pentru propria lor apărare (de altfel, toate aceste patru state, şi numai ele, sunt menţionate ca fiind contributori efectivi la întărirea Alianţei, în textul ultimei strategii de securitate naţională a preşedintelui Obama). Acesta este mesajul pe care trebuie să îl înţelegem şi, deşi nu ne este prea convenabil, trebuie să acceptăm că este corect. Desigur, alocarea, începând cu 1 ianuarie 2017, a 2% din PIB-ul României pentru apărarea ţării în cadrul NATO (aşa cum ne-am asumat obligaţia la Summit-ul din Ţara Galilor) este un element de apreciere a ţării noastre din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor asumate. Acest indicator contabilicesc este, însă, doar o condiţie de eligibilitate pentru a beneficia de garanţiile prevăzute de Articolul 5. Nu e un merit şi nu reprezintă, în sine, nimic din punctul de vedere al capacităţilor care ar trebui să permită guvernului român să-şi îndeplinească, în primul rând, obligaţiile faţă de propriul popor şi, în al doilea rând, obligaţiile de solidaritate asumate, fără de care nu poate fi beneficiarul Articolului 5. Am mai spus, de mai multe ori, că mecanismul Articolului 5 nu este un fel de 112, la care suni în caz de incendiu, iar cei de acolo nu te întreabă dacă eşti asigurat/abonat sau nu, ci trec la acţiune, la stingerea incendiului. Mecanismul Articolului 5 necesită consens; consensul se construieşte, iar construcţia durează şi depinde de felul în care fiecare ţară va fi dispusă să-şi sacrifice oamenii sau interesele particulare.
- Ce fel de semnale vin dinspre SUA spre noi, la capitolul NATO?
Foto: AGERPRES (2), MEDIAFAX (3)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
