"În copilărie mâncam doar când ne era foame. Acum, mâncăm oricând şi orice"
- Mai întâi, o întrebare generală: de ce există atâtea persoane supraponderale în ziua de azi?
- Trăim într-o lume reglementată riguros şi guvernată de tehnică, în care nu se dă prea mare importanţă intuiţiei. Acest lucru devine evident îndeosebi în felul cum mâncăm: din cauza dietelor şi a regulilor alimentare severe, mulţi oameni nici nu mai ştiu ce le place şi ce le prieşte. Idealul de supleţe extremă îi supune unei presiuni permanente. La aceasta se adaugă şi faptul că suntem mereu stresaţi şi nu ne acordăm timpul necesar pentru a mânca în linişte.
- Care sunt consecinţele?
- Cei mai mulţi dintre noi îşi pierd deprinderile alimentare fireşti, pe care le-au avut în copilărie, atunci când mâncau numai când le era foame, ce le plăcea şi până se simţeau sătui. Acum, mâncăm dintr-o sumedenie de motive care n-au nicio legătură cu foamea: pentru că suntem invitaţi, pentru că s-a făcut ora mesei, pentru că vrem să scăpăm de stres ori să ne alungăm tristeţea. Drept urmare, acumulăm kilograme în plus, împreună cu frustrările aferente, şi încercăm diverse diete, înregistrând tot atâtea eşecuri. Studiile ne arată că majoritatea dietelor nu funcţionează, din pricină că sunt bazate pe interdicţii şi ignoră nevoile organismului. E mai înţelept să ne concentrăm atenţia asupra propriului corp, căci dacă îl ascultăm cu încredere, el ne va spune când suntem flămânzi, ce să mâncăm şi ce ne face bine.
"Când ni se pare că suntem flămânzi, ar trebui mai întâi să bem un pahar cu apă şi să respirăm de câteva ori profund, din abdomen"
- Cum ne putem da seama că suntem realmente flămânzi?
- Există o foame fizică şi una mentală. Deseori, noi începem să mâncăm împinşi de unele comportamente dobândite, ca de pildă ronţăitul de chipsuri la televizor, sau de factori psihologici, cum sunt stresul ori plictiseala. Această foame mentală, care apare brusc şi nu poate fi potolită mâncând, perturbă reglajele fine ale mecanismelor saţietăţii şi foamei de la nivelul creierului. Ea ne face să ingurgităm mai mult decât am avea nevoie - şi, desigur, să ne îngrăşăm.
- Dar foamea fizică?
- Aceasta se intensifică treptat şi se manifestă prin semnale de tip corporal, ca zgomotele şi senzaţia de gol din stomac, starea de slăbiciune sau durerile de cap, iar orice aliment o poate calma. Ea se compune dintr-o foame a celulelor, una a stomacului şi o alta a simţurilor, adică apetitul. De aceea, când ni se pare că suntem flămânzi, ar trebui mai întâi să bem un pahar cu apă şi să respirăm de câteva ori profund, din abdomen. Căci se poate întâmpla să fie vorba numai de un deficit al celulelor, care cer să fie hidratate şi aprovizionate cu oxigen. În acest caz, nu va fi încă necesar să mâncăm. Dacă, totuşi, senzaţia de foame persistă, înseamnă că organismul ne dă un semnal clar, şi doar atunci ar trebui să mâncăm - iar nu din obişnuinţă, din dorinţa de a ne recompensa ori de a face plăcere altora.
- Şi ce-i de făcut când ni se face întruna poftă de pizza şi de ciocolată?
- Nu mâncarea, ci interdicţiile alimentare sunt de vină pentru faptul că ne îngrăşăm. Dacă punem la index pizza şi ciocolata, ele vor deveni cu atât mai tentante şi riscăm să pierdem controlul asupra comportamentului nostru alimentar. De aceea, n-ar trebui să proscriem pizza, ci doar să ne întrebăm: "Mi-e într-adevăr foame în clipa asta? Chiar îmi place pizza? Şi cum mă simt după ce am mâncat-o? Am mai multă energie sau îmi cade greu la stomac?". Şi cu kilogramele în plus, cum rămâne? Fiindcă, alături de gust şi de foame, digerarea uşoară a alimentelor este unul dintre principalii factori care ne asigură o greutate corporală confortabilă.
- În mod concret, dvs. ce dietă recomandaţi?
- Dietă fără restricţii, dar cu respectarea a patru principii obligatorii. Unu: mănâncă numai atunci când simţi foame fizică. Doi: mănâncă efectiv cu plăcere alimentele de care ţi-e poftă şi care îţi priesc. Trei: savurează-ţi mâncarea fără grabă şi cu simţurile treze. Patru: fii atent la senzaţia de saţietate şi opreşte-te în momentul când te simţi sătul.
- O dietă care porneşte din minte, de fapt, o schimbare a stilului de viaţă.
- Da, şi tocmai de aceea e important ca noile deprinderi să fie plăcute. Fiecare dintre modelele noastre de comportament are la bază o motivaţie. De exemplu: munca mea mă stresează, atunci mănânc ceva şi mă simt mai bine. Cu cât mai des procedăm astfel şi cu cât realizăm emoţii pozitive mai intense, cu atât consolidăm căile nervoase respective din creier. Aşadar trebuie găsită o alternativă care să producă acelaşi efect pozitiv ca mâncarea - de pildă, să bem o cană de ceai, dar înainte de a-l bea, să anticipăm momentul, să ne imaginăm plăcerea de a bea în tihnă ceaiul, de a-i simţi aroma, precum şi liniştea şi relaxarea prilejuite de aceste clipe de răgaz. În general, înainte de a mânca ar fi ideal să vizualizăm ce bucate vom pune pe masă, să ne gândim că ne vor produce plăcere, dar fără riscul de a ne îngrăşa, de a deveni supraponderali. Imaginea corpului gras taie foamea. Trebuie formate noi căi nervoase în creier şi noi deprinderi.
- Cât durează acest proces?
- Când începi să mănânci intuitiv, observi curând că te simţi mai bine. În special persoanele care au trecut deja printr-o sumă de diete, ce presupun diferite interdicţii şi o contabilizare strictă a caloriilor, reuşesc foarte bine să dea ascultare propriului corp şi să slăbească îndată ce nu se mai obligă să renunţe la anumite lucruri. Cu timpul, scade automat apetitul pentru alimentele nesănătoase. La un moment dat, ciocolata după care ai tânjit vreme îndelungată nu ţi se mai pare chiar aşa de ispititoare. Constaţi că legumele şi fructele îţi dau mai multă energie decât pizza şi, în plus, te ajută să ai o stare neîndoielnic mai bună. Pe această cale, obişnuinţele nesănătoase dispar încetul cu încetul.
- Modul de alimentare intuitiv se poate învăţa?
- Bineînţeles, oricine poate încerca de unul singur, în măsura în care va respecta cele patru principii descrise mai sus. Trebuie să ţină seama neapărat de câteva lucruri importante: să nu se uite la televizor şi să nu citească în timpul mesei, să se bucure cu toate simţurile de ceea ce mănâncă, să mestece încet şi în linişte, eventual să închidă din când în când ochii şi să inspire aromele mâncării. Astfel se stabileşte legătura cu propriul corp, omul devenind capabil să sesizeze imediat saţietatea, atunci când ea apare.