"În copilărie mâncam doar când ne era foame. Acum, mâncăm oricând și orice"
- Mai întâi, o întrebare generală: de ce există atâtea persoane supraponderale în ziua de azi?
- Trăim într-o lume reglementată riguros și guvernată de tehnică, în care nu se dă prea mare importanță intuiției. Acest lucru devine evident îndeosebi în felul cum mâncăm: din cauza dietelor și a regulilor alimentare severe, mulți oameni nici nu mai știu ce le place și ce le priește. Idealul de suplețe extremă îi supune unei presiuni permanente. La aceasta se adaugă și faptul că suntem mereu stresați și nu ne acordăm timpul necesar pentru a mânca în liniște.
- Care sunt consecințele?
- Cei mai mulți dintre noi își pierd deprinderile alimentare firești, pe care le-au avut în copilărie, atunci când mâncau numai când le era foame, ce le plăcea și până se simțeau sătui. Acum, mâncăm dintr-o sumedenie de motive care n-au nicio legătură cu foamea: pentru că suntem invitați, pentru că s-a făcut ora mesei, pentru că vrem să scăpăm de stres ori să ne alungăm tristețea. Drept urmare, acumulăm kilograme în plus, împreună cu frustrările aferente, și încercăm diverse diete, înregistrând tot atâtea eșecuri. Studiile ne arată că majoritatea dietelor nu funcționează, din pricină că sunt bazate pe interdicții și ignoră nevoile organismului. E mai înțelept să ne concentrăm atenția asupra propriului corp, căci dacă îl ascultăm cu încredere, el ne va spune când suntem flămânzi, ce să mâncăm și ce ne face bine.
"Când ni se pare că suntem flămânzi, ar trebui mai întâi să bem un pahar cu apă și să respirăm de câteva ori profund, din abdomen"
- Cum ne putem da seama că suntem realmente flămânzi?
- Există o foame fizică și una mentală. Deseori, noi începem să mâncăm împinși de unele comportamente dobândite, ca de pildă ronțăitul de chipsuri la televizor, sau de factori psihologici, cum sunt stresul ori plictiseala. Această foame mentală, care apare brusc și nu poate fi potolită mâncând, perturbă reglajele fine ale mecanismelor sațietății și foamei de la nivelul creierului. Ea ne face să ingurgităm mai mult decât am avea nevoie - și, desigur, să ne îngrășăm.
- Dar foamea fizică?
- Aceasta se intensifică treptat și se manifestă prin semnale de tip corporal, ca zgomotele și senzația de gol din stomac, starea de slăbiciune sau durerile de cap, iar orice aliment o poate calma. Ea se compune dintr-o foame a celulelor, una a stomacului și o alta a simțurilor, adică apetitul. De aceea, când ni se pare că suntem flămânzi, ar trebui mai întâi să bem un pahar cu apă și să respirăm de câteva ori profund, din abdomen. Căci se poate întâmpla să fie vorba numai de un deficit al celulelor, care cer să fie hidratate și aprovizionate cu oxigen. În acest caz, nu va fi încă necesar să mâncăm. Dacă, totuși, senzația de foame persistă, înseamnă că organismul ne dă un semnal clar, și doar atunci ar trebui să mâncăm - iar nu din obișnuință, din dorința de a ne recompensa ori de a face plăcere altora.
- Și ce-i de făcut când ni se face întruna poftă de pizza și de ciocolată?
- Nu mâncarea, ci interdicțiile alimentare sunt de vină pentru faptul că ne îngrășăm. Dacă punem la index pizza și ciocolata, ele vor deveni cu atât mai tentante și riscăm să pierdem controlul asupra comportamentului nostru alimentar. De aceea, n-ar trebui să proscriem pizza, ci doar să ne întrebăm: "Mi-e într-adevăr foame în clipa asta? Chiar îmi place pizza? Și cum mă simt după ce am mâncat-o? Am mai multă energie sau îmi cade greu la stomac?". Și cu kilogramele în plus, cum rămâne? Fiindcă, alături de gust și de foame, digerarea ușoară a alimentelor este unul dintre principalii factori care ne asigură o greutate corporală confortabilă.
- În mod concret, dvs. ce dietă recomandați?
- Dietă fără restricții, dar cu respectarea a patru principii obligatorii. Unu: mănâncă numai atunci când simți foame fizică. Doi: mănâncă efectiv cu plăcere alimentele de care ți-e poftă și care îți priesc. Trei: savurează-ți mâncarea fără grabă și cu simțurile treze. Patru: fii atent la senzația de sațietate și oprește-te în momentul când te simți sătul.
- O dietă care pornește din minte, de fapt, o schimbare a stilului de viață.
- Da, și tocmai de aceea e important ca noile deprinderi să fie plăcute. Fiecare dintre modelele noastre de comportament are la bază o motivație. De exemplu: munca mea mă stresează, atunci mănânc ceva și mă simt mai bine. Cu cât mai des procedăm astfel și cu cât realizăm emoții pozitive mai intense, cu atât consolidăm căile nervoase respective din creier. Așadar trebuie găsită o alternativă care să producă același efect pozitiv ca mâncarea - de pildă, să bem o cană de ceai, dar înainte de a-l bea, să anticipăm momentul, să ne imaginăm plăcerea de a bea în tihnă ceaiul, de a-i simți aroma, precum și liniștea și relaxarea prilejuite de aceste clipe de răgaz. În general, înainte de a mânca ar fi ideal să vizualizăm ce bucate vom pune pe masă, să ne gândim că ne vor produce plăcere, dar fără riscul de a ne îngrășa, de a deveni supraponderali. Imaginea corpului gras taie foamea. Trebuie formate noi căi nervoase în creier și noi deprinderi.
- Cât durează acest proces?
- Când începi să mănânci intuitiv, observi curând că te simți mai bine. În special persoanele care au trecut deja printr-o sumă de diete, ce presupun diferite interdicții și o contabilizare strictă a caloriilor, reușesc foarte bine să dea ascultare propriului corp și să slăbească îndată ce nu se mai obligă să renunțe la anumite lucruri. Cu timpul, scade automat apetitul pentru alimentele nesănătoase. La un moment dat, ciocolata după care ai tânjit vreme îndelungată nu ți se mai pare chiar așa de ispititoare. Constați că legumele și fructele îți dau mai multă energie decât pizza și, în plus, te ajută să ai o stare neîndoielnic mai bună. Pe această cale, obișnuințele nesănătoase dispar încetul cu încetul.
- Modul de alimentare intuitiv se poate învăța?
- Bineînțeles, oricine poate încerca de unul singur, în măsura în care va respecta cele patru principii descrise mai sus. Trebuie să țină seama neapărat de câteva lucruri importante: să nu se uite la televizor și să nu citească în timpul mesei, să se bucure cu toate simțurile de ceea ce mănâncă, să mestece încet și în liniște, eventual să închidă din când în când ochii și să inspire aromele mâncării. Astfel se stabilește legătura cu propriul corp, omul devenind capabil să sesizeze imediat sațietatea, atunci când ea apare.