Anchetă "Formula AS" - Ce notă acordaţi noului guvern al României?

- Liderul PSD, Liviu Dragnea, a catalogat adesea guvernul Cioloş ca fiind un "guvern zero". Acum, la putere a ajuns propriul său guvern, condus de Sorin Grindeanu, iar noii miniştri au fost desemnaţi. Deşi n-au apucat să-şi probeze competenţele, trecutul lor profesional a fost pe larg dezbătut în presă şi a ajuns la cunoaşterea opiniei publice. Ce note acordaţi noilor responsabili pentru destinul României în viitorii patru ani? -

Sebastian Lăzăroiu, analist politic

"Vom avea o guvernare mediocră, clientelară, orientată spre mulţumirea pe termen scurt a votanţilor tradiţionali"

Guvernul Grindeanu este, pe de o parte, ex­presia jocului de putere din PSD, pe de altă parte, ex­presia majorităţii relative a voturilor de la ale­gerile parlamentare. Ceea ce caracterizează gu­ver­nul şi programul de guver­na­re este absenţa oricărui proiect de reformă şi populismul stagnării. Dar este exact ce românii au votat. Se dau beneficii tuturor categoriilor sociale, ceea ce pe termen scurt e foarte bine, pe termen lung poa­te fi extrem de riscant. Pen­tru că niciuna din aceste re­aşezări de recompense şi drep­turi nu poate fi suste­na­bi­lă în raport cu cât poate produce economia Ro­mâ­niei azi, şi nici nu reflectă în vreun fel performanţa ser­viciilor pu­blice. O să avem profesori, medici, func­ţionari mai bine plătiţi, dar la fel de competenţi sau incom­pe­tenţi ca până acum, furnizând aceleaşi servicii de slabă calitate cetăţeanului. Numele de miniştri pro­puse sunt şi ele în concordanţă cu pro­gramul de gu­vernare, oameni cărora le-aş reproşa mai puţin pro­blemele de integritate sau micile scandaluri în care au apărut numele lor. Probabil, au o bună ex­perienţă administrativă, dar cam atât. Sunt oameni lipsiţi de viziune şi curaj, ceea ce, repet, e tocmai potrivit pentru un program de gu­ver­nare care nu propune reforme, ci gestiuni cu­rente, nu asumă responsabilităţi pentru viitor, ci doar satisfacerea unor nevoi imediate ale unor cate­gorii reticente la costurile dezvoltării. Vom avea deszăpeziri de suc­ces, salarii şi pensii plătite la timp şi cam atât. Vom avea un grad de îndatorare mai mare, un deficit bugetar peste limitele impuse, dar, desigur, vom avea un personal bugetar mulţu­mit de beneficii şi oameni săraci total demotivaţi să-şi caute un loc de muncă, pentru că trăiesc mulţumitor din ajutoare.
Dintr-un punct de vedere, guvernul Grindeanu este cu un pas înapoi faţă de guvernul Cioloş, dar asta vine direct din caracterul său politic. Mă refer la repolitizarea administraţiei, în cele mai mici articulaţii ale ei. Politizarea administraţiei la fiecare ciclu electoral, până la nivelul cel mai de jos al aparatului birocratic, a fost o adevărată molimă a tranziţiei. Un singur partid politic nu va fi dispus vreodată să întrerupă acest cerc vicios. Există riscul, într-adevăr, să lovească o nouă recesiune la nivel mondial, şi atunci dărnicia guvernului îşi va dezvălui lipsa acoperirii. Iar atunci, costurile dez­măţului vor fi plătite de oameni de afaceri şi sala­riaţii din sectorul privat, prin taxe şi impozite mai mari. Probabil şi de restul populaţiei, la modul difuz, prin taxe pe consum sau inflaţie.
Aşadar, vom avea o guvernare mediocră, cli­en­telară, orientată spre mulţumirea pe termen scurt a votanţilor tradiţionali şi, o vreme doar, chiar şi a sectorului privat.


LIVIU AVRAM, redactor-şef adjunct "Adevărul"

"Numirea câtorva miniştri seamănă a ripostă, a vendetă, a restauraţie"

Cred că ar trebui să uităm sintagma "guvernul zero". A fost doar un slogan de campanie, care nici măcar nu ştiu cât a prins în realitate. Trebuie, totuşi, să recunoaştem că, printre multe altele, Guvernul Cioloş a lăsat în urmă un stil de guvernare cum nu cred să mai fi avut vreodată. Iar indiciul cel mai relevant pentru mine este că, în anul cât premier a fost Dacian Cioloş, mi-am pierdut reflexul de a mă uita zilnic în Monitorul Oficial ca să văd ce alte potlogării mai pune la cale Guvernul, atunci când lumea e mai puţin atentă. Cât priveşte Cabinetul Grin­deanu, am să mă refer doar la câteva ministere im­portante. Mă număr printre aceia care, la insta­la­rea unui nou guvern, îi lasă un meritat timp de de­maraj înainte de a-l critica. Pot fi erori, pot fi stân­găcii, dar acestea sunt fireşti la oameni care cunosc pentru prima dată exerciţiul puterii, la cel mai înalt nivel - chiar dacă sunt în noul Cabinet şi miniştri pe care îi ştim de ani de zile, dacă nu de decenii. Totuşi, câteva mişcări ale lui Sorin Grin­deanu ne fac deja măcar să ridicăm o sprân­cea­nă. Nu ştiu câtă libertate de decizie a avut premierul în stabilirea echipei, dar câteva numiri parcă prea sea­mănă a ripostă, a vendetă, a restauraţie. Evident, primul suspect e ministrul Jus­tiţiei. Florin Iordache are, ca parlamentar, atâtea antecedente de mutilare a legislaţiei care guvernează Justiţia, încât nu văd un alt motiv de a fi numit ca ministru decât o re­com­pensă şi un îndemn să continue - de data asta de pe o poziţie executivă mult mai relevantă. Pri­mele fricţiuni între ministru şi sistemul ju­di­ciar deja au apărut, legate de legea privind răspun­derea magistraţilor, şi am bă­nu­iala că acestea se vor înteţi. Man­datul lui Florin Iordache s-ar putea să fie un veritabil test pentru imunitatea faţă de fac­torul politic a siste­mului judi­ciar, aşa cum a fost aceasta construită până acum. Sem­nale îngrijo­rătoare se anunţă şi pen­tru Edu­caţie. Îl cunosc mai puţin pe Pavel Năs­tase, noul ministru, dar ordinul cu care şi-a început mandatul, prin care directorii de şcoli picaţi la examen să poa­tă fi numiţi în continuare pe criterii politice, nu adu­ce a reformă. În plus, numirea ca se­cretar de stat a lui Liviu Pop, care s-a făcut re­mar­cat doar prin modul în care a manipulat nişte comisii de etică academică în anul 2012, ca să păs­treze imacu­lată imaginea lui Victor Ponta, seamă­nă, şi aceasta, cu o declaraţie de răz­boi faţă de toţi cei care au în­cercat să aşeze învăţă­mântul românesc pe baze cât de cât coerente.
Nici Sănătatea nu se simte prea bine. Noul ministru tocmai ce fusese decăzut din dreptul de a conduce doctorate, aşa încât fiecare poate citi "re­compensa" ce i-a fost dată în compensaţie, aşa cum crede de cuviinţă.
Am referinţe credibile că noul ministru al Fi­nan­ţelor, Viorel Ştefan, este un bun profesionist, care, în calitate de şef al Comisiei de buget-finanţe, deseori şi-a supărat partidul şi a dat avize negative faţă de aventurile bugetar-fiscale ale Guvernului Ponta. Proiectul de lege a bugetului, aşteptat pen­tru sfârşitul acestei luni, va arăta măsura în care Viorel Ştefan va şti să împace partidul cu rigorile meseriei sale.


Sabina Fati, redactor-şef adjunct "România Liberă"

"Programul PSD este, de fapt, un joc piramidal din care pierde toată lumea, în afară de organizatori"

E prea devreme să tragem concluzii şi să dăm note. Se anunţă cheltuieli mari şi venituri incerte. Noul guvern ne propune un joc piramidal, din care până la urmă toţi vom avea de pierdut, cu excepţia organiza­to­rilor. Majoritatea votanţilor PSD, şi nu doar ei, vor fi mul­ţumiţi cu scăderile de taxe şi creşterile ve­ni­turilor. Guver­nul se grăbeşte să pună în aplicare toate promi­siu­nile sociale, chiar înainte să facă bugetul de stat şi să aibă un raport clar al dife­ren­ţelor din­tre venituri şi cheltuieli. E o grabă ne­jus­ti­ficată şi care ar putea as­cunde anumite calcule po­litice. Liviu Dragnea, pe de altă parte, nu omite în niciun discurs public să spună că sus­pendarea pre­şe­dintelui stă în mâinile majo­ri­tăţii pe care o stă­pâneşte. Viteza cu care noul executiv vrea să de­monstreze că ne ajută pe toţi să trăim mai bine, să avem bani mai mulţi şi dări mai mici, ar putea fi legată şi de obsesia pro­priei suspendări, de care Drag­nea, liderul PSD, nu poate să scape. Fiindcă pre­şedintele a spus de mai multe ori, încă înainte de alegerile parla­men­tare, că nu va numi un con­dam­nat penal în fruntea gu­ver­­nului, Liviu Dragnea nici n-a mai încercat să-i forţeze mâna lui Klaus Iohannis. Condamnat la doi ani de închi­soare cu suspendare, liderul PSD nu poate face parte din guvern (legea 90/2001). De fapt, Dragnea, devenit preşedintele Camerei Depu­taţilor, se află în timpul executării pedepsei şi nu sunt prea multe ţări în lume unde un politician cu o sentinţă definitivă pentru fraudarea votului ocupă o funcţie atât de importantă. Ambiţiile lui sunt, însă, mult mai mari, la fel şi dorinţa de a a-şi lua re­vanşa. De aceea, liderul PSD va folosi guvernul ca pârghie prin care să obţină recunoştinţa publică, pentru ca, la o adică, să ceară în schimb voturi pen­tru demiterea preşe­din­telui. E o schemă simplă, şi entuziasmul social-democraţilor pentru punerea ei în practică ar putea să crească, pe măsură ce Io­hannis se opune tot mai mult ideilor noului mi­nis­tru al Justiţiei, care vrea să arunce la coş legis­la­ţia anticorupţie. Guvernul va fi probabil instru­men­tul prin care Liviu Dragnea şi PSD vor pune în apli­care un experiment social pe scară mare, cu gân­dul că majoritatea românilor poate fi cum­pă­rată, manipulată, adusă la acelaşi nu­mitor cu am­bi­ţiile revanşarde ale liderului so­cial-democrat.