Iernile dintr-un munte
La prima neauă, după ce se înnopta, mergeam numai eu cu el la un loc de-i ziceam părculete. Era spre creasta muntelui, pe o coastă unde ţineam noi fânul făcut căpiţe. Mergeam după el, călcam numa în urma lui şi nu vorbeam. Părea că eram Avraam din Biblie şi băiatul lui.
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Societate"
Afisare: 881 - 902 din 902 articole
-
Un oras inspinat, in inima Transilvaniei: Blajul
Numarul 363 -
Noi miracole crestine la Ionesti
Numarul 362 -
Societate
Numarul 358 -
Povesti simple despre oameni adevarati
Numarul 355 -
Societate
Numarul 353 -
Societate
Numarul 352 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 346 -
Societate
Numarul 345 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 337 -
Societate
Numarul 335 -
Societate
Numarul 334 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 332 -
Societate
Numarul 330 -
Societate
Numarul 329 -
Societate
Numarul 328 -
Straja, un colt de eternitate romaneasca
Numarul 326
Recomandari
