- Probabil că România ar ajuta-o substanţial pe Maia Sandu dacă i-ar susţine activ cauza, şi anume, combaterea corupţiei, în jurul căreia doreşte să-i coaguleze pe toţi cetăţenii exasperaţi de acest flagel, indiferent de etnie sau de ideologie. În acest context, tema unionistă ar trebui să treacă pe un plan secundar, urmând a fi reluată la momentul potrivit. Dacă România va reuşi, în schimb, să se ralieze activ cauzei anti-corupţie, fiind ea însăşi un model în acest sens, atunci va putea ajuta R. Moldova, acest stat capturat de o mână de oligarhi, mai mult decât dubioşi, să-şi schimbe destinul. Promisiunea unui ajutor economic în cazul victoriei candidatului pro-european ar fi, de asemenea, binevenită, într-un stat subminat de sărăcie şi obişnuit să depindă de Rusia. Problema este că România nu şi-a clarificat relaţiile cu principalul exponent al corupţiei endemice din R. Moldova, Vladimir Plahotniuc, susţinător din umbră al lui Igor Dodon, dar şi cetăţean român şi amic cu fostul premier, Victor Ponta. În plus, premierul instalat de el anul trecut a fost exagerat de bine primit în România. Aşadar, dacă PSD ar câştiga alegerile, ce încredere ar putea avea în noi tabăra anti-corupţie din Moldova? O poziţie mai fermă de combatere a corupţiei şi a oligarhilor ar fi deci mai mult decât necesară, măcar din partea preşedintelui Iohannis - pentru binele românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Totodată, mass media din România ar putea populariza consecvent şi insistent mesajul Maiei Sandu, ajutând-o astfel să învingă dominaţia posturilor pro-ruse şi să-i atragă la urne pe cei peste 150.000 de alegători de care are nevoie pentru a-l învinge pe candidatul lui Putin şi al lui Plahotniuc. Din păcate, prea puţine instituţii media acordă atenţia cuvenită acestor alegeri, cu o miză istorică nu numai la nivel naţional, ci şi la nivel geopolitic. Iar în plan politic, dezinteresul este atât de îngrijorător, încât te întrebi dacă România doreşte cu adevărat să sprijine lupta anti-corupţie din R. Moldova. Dacă nu ne trezim rapid, riscăm ca istoria să ne prindă din nou nepregătiţi şi să-i mai trădăm odată pe fraţii noştri de peste Prut, cum am făcut-o şi în 1940. Tot de frica ruşilor?
- Ca întotdeauna, partidele politice au furat startul în campania electorală, care, oficial, începe abia săptămâna viitoare. PSD şi ALDE s-au dovedit extrem de active, în timp ce PNL şi USR mizează totul pe Dacian Cioloş. În aceste condiţii, se profilează oare o nouă victorie zdrobitoare a PSD, ca în 2012?
- Nu putem anticipa deocamdată rezultatul alegerilor, dar putem spune că, dacă electoratul anti-PSD nu se va simţi reprezentat, cum s-a întâmplat în 2012, PSD şi aliaţii săi vor stabili din nou regulile jocului. În plus, PSD s-a dezlănţuit la capitolul promisiunilor care vizează şi alte categorii decât electoratul său tradiţional, promiţând scutiri de taxe, nu numai pensionarilor, ci şi medicilor şi liber profesioniştilor. Adversarii PSD, în speţă PNL şi USR, nu promit nimic legat de buzunarul cetăţeanului. De altfel, nimeni nu ştie încă dacă au şi altă ofertă decât bannerele cu Dacian Cioloş. Faptul că promisiunile lui Liviu Dragnea nu sunt dublate şi de precizarea sursei finanţării nu are nici o importanţă în campanie. Nu mai vorbim de orgia tăierii de taxe, care a trecut fără probleme, cu votul unanim al tuturor partidelor, aliniate disciplinat sub stindardul populismului iresponsabil fluturat de PSD. Totodată, PSD şi-a activat braţul sindical, manevrând abil şi cinic procedurile parlamentare, astfel încât nu guvernul, ci majoritatea PSD din Parlament să rezolve problemele salariale ale personalului medical sau cererile transportatorilor. PNL şi USR au fost lăsate în afara jocului, ca şi guvernul tehnocrat, pe care aceste partide îl susţin. Pe scurt, tot ce are de oferit tabăra anti-PSD este imaginea lui Dacian Cioloş, de om corect şi de bun simţ şi de funcţionar european competent. Bilanţul guvernului său este însă prea puţin convingător, fie şi numai pentru că în domenii nevralgice, ca sănătatea, educaţia sau companiile de stat, a lipsit curajul măsurilor radicale, care ar fi putut convinge electoratul că Dacian Cioloş poate cu adevărat scoate România din marasm. În plus, domnul Cioloş nu candidează personal, ci pluteşte în zona vagă şi contraproductivă a apolitismului şi îi invită pe cei care-l susţin să voteze pentru candidaţii prea puţin convingători ai unui partid compromis. Este o stratagemă bizară, care s-ar putea să le explodeze în faţă, atât liberalilor, cât şi premierului.
Cinic şi versat în lupta electorală, PSD are deci toate şansele să câştige alegerile şi chiar să dea viitorul premier. În fond, preşedintele Iohannis nu a exclus un premier desemnat de PSD, ci doar unul penal. Liviu Dragnea poate fi deci premier din umbră, desemnându-şi un apropiat ca premier de faţadă. Ar fi nevoie de o minune ca acest lucru să nu se întâmple. Iar dacă se va întâmpla, atunci vom vedea şi ce strategie va aplica PSD pentru a scăpa de DNA. Doar nu v-aţi imaginat că partidul lui Liviu Dragnea are alt scop!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
